Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2754/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2754/2013 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 25-10-2013 în dosarul nr. 4073/208/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
JUDEȚUL C. S.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2754/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25 octombrie 2013
PREȘEDINTE: L. N.
GREFIER: D. M.
S-a luat în examinare cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâta C. M. L..
Cererea a fost timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile pe fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea asupra cauzei fiind amânată pentru azi, 25 octombrie 2013.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată la aceasta instanța sub nr._ din data de 3 octombrie 2013, reclamantul C. I. a chemat în judecată pârâta C. M. L. solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să oblige pârâta să-i permită să aibă legături personale cu minorul C. T., la domiciliul său din Teregova, astfel: în primul și al treilea week-end al fiecărei luni, de vineri ora 17 până duminică ora 17; o lună în vacanța de vară, o săptămână de C., alternativ cu o săptămână de Paști.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta a părăsit domiciliul conjugal împreună cu copilul și de atunci, deși a mers de mai multe ori la domiciliul pârâtei pentru a-l vedea, aceasta nu i-a permis vizitele. A mai arătat că minorul este foarte atașat de tată și de bunicii paterni alături de care a crescut și că, având domiciliul în aceeași localitate cu pârâta, copilul nu va fi deplasat pe distanțe mari. Că a promovat acțiune de divorț, astfel că solicită ca această măsură să fie stabilită provizoriu până la soluționarea divorțului.
În drept a invocat disp. art. 996 Cod procedură civilă și art. 401 Cod civil.
Pârâta nu a depus întâmpinare însă, la termenul de judecată din data de 11 octombrie 2013, prin apărător ales av. S. L., a arătat că se opune acțiunii reclamantului și a invocat excepția inadmisibilității cererii.
La același termen de judecată, în baza art. 131 din Noul Cod de procedură civilă, instanța a constatat că este competentă în soluționarea cauzei conform art. 997 din Noul Cod de procedură civilă.
La dosar s-au depus înscrisuri, s-a efectuat referat de anchetă psihosocială de către Autoritatea Tutelară Domașnea și s-au audiat martorii B. T. și L. P..
La termenul de judecată din data de 24 octombrie 2013, prin înscrisul de la fila 53 dosar, reclamantul a precizat că solicită ca programul de vizitare al minorului să se desfășoare la domiciliul său situat pe DN 70 km 415+700, părțile locuind în casa situată în spatele Benzinăriei Ulpia Traiana situată pe DN 70 km. 450+700.
Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar, instanța reține următoarele:
Reclamantul C. I. și pârâta C. M. L. s-au căsătorit la data de 15 august 2011 la Primăria Teregova, actul de căsătorie având nr. 17/2011.
Conform certificatului de naștere aflat la fila 6 dosar, din căsătoria acestora, s-a născut la data de 25 martie 2012, în Timișoara, copilul C. T..
Domiciliul comun al soților și al copilului a fost la locuința reclamantului și a părinților acestuia în imobilul situat pe DN 70 km 415+700, situat administrativ pe raza comunei Domașnea, până în luna septembrie 2013 când cei doi soți s-au separat în fapt, iar pârâta s-a stabilit la locuința părinților săi în Teregova, nr. 22.
La data de 15.10.2013 reclamantul a promovat pe rolul Judecătoriei Caransebeș acțiunea de divorț înregistrată sub nr._ .
Conform anchetei psihosociale efectuate în cauză de Autoritatea Tutelară Domașnea, reclamantul poate oferi copilului condiții foarte bune din punct de vedere material, copilul fiind foarte iubit de familia în care s-a născut și a crescut.
Din declarația martorului B. T. (fila 43) rezultă că până în urmă cu aproximativ trei săptămâni cei doi soți au locuit împreună în imobilul de la stația peco, situat administrativ între Teregova și Domașnea, iar în prezent pârâta locuiește în Teregova la părinții săi și nu-i permite reclamantului să viziteze copilul, aceeași atitudine având-o și familia acesteia. A mai arătat că nu cunoaște ca reclamantul să fi avut o atitudine agresivă în timpul căsătoriei, iar pârâta nu s-a plâns niciodată că ar fi traumatizată de acesta.
Din declarația martorului L. P. (fila 44) rezultă că în luna septembrie 2013 a văzut-o pe pârâtă cu urme de lovituri pe față și a auzit o discuție dintre ea și contabila firmei, pârâta povestind că a fost lovită de reclamant, că soacra sa a intervenit pentru a stopa agresivitatea reclamantului și că își va suna părinții să le spună că a fost lovită, însă nu a precizat ce măsuri intenționează să ia. A mai arătat că a fost angajatul reclamantului timp de trei luni, iar în ziua în care pârâta a părăsit domiciliul conjugal împreună cu copilul, el a fost concediat.
În conformitate cu prevederile art. 996 Cod procedură civilă, procedura ordonanței președințiale este o procedură specială și simplificată instituită de legiuitor pentru a se da posibilitatea ca, în situațiile cu caracter urgent, cei ce apelează la această procedură să poată obține luarea unor măsuri de natură a permite fie conservarea dreptului amenințat, fie prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea eventualelor obstacole la executare.
Din textul citat rezultă că pentru încuviințarea unei cereri de ordonanță președințială este necesară întrunirea cumulativă a trei condiții, și anume urgența - impusă de păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente, înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul unei executări, vremelnicia - măsurile luate pe această cale având un caracter provizoriu, nedefinitiv precum și neprejudecarea fondului.
Totodată, instanța reține că pe tot timpul procesului de divorț, în conformitate cu dispozițiile art. 919 Cod procedură civilă, pot fi luate măsuri vremelnice cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației pentru copii și la folosirea locuinței.
În mod constant, în practica și literatura juridică, s-a apreciat că pe cale de ordonanță președințială se poate dispune stabilirea unui program de vizitare în condițiile art. 401 cod civil și ori de câte ori prin lege este reglementată luarea de măsuri pe calea ordonanței președințiale, art. 919 Cod procedură civilă reprezentând doar un exemplu în acest sens, instanța nu mai este ținută a verifica îndeplinirea condiției urgenței întrucât aceasta este prezumată de legiuitor, urgența fiind justificată de preocuparea părintelui de a veghea la creșterea și formarea copilului, dar și de interesul superior al copilului de a avea relații firești cu ambii părinți, o astfel de măsură neavând un caracter irevocabil, putând fi schimbată în situația în care împrejurările avute în vedere la stabilire s-au modificat, admisibilitatea unei astfel de cereri nefiind limitată la situațiile prev. de art. 919 Cod procedură civilă.
În consecință, în ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, având în vedere faptul că în susținerea acesteia se invocă și neîndeplinirea condițiilor cerute de lege privind urgența, neprejudecarea fondului și caracterul vremelnic, instanța urmează a aprecia această excepție ca fiind o apărare de fond și nu o veritabilă excepție.
De asemenea, instanța constată că este îndeplinită și condiția referitoare la vremelnicia măsurilor, întrucât măsura ce se solicită a fi luată – stabilirea unui program de vizită a copiilor de către unul dintre părinți, nu are caracter definitiv, întrucât prevederile art. 403 Cod civil, permit instanței de tutelă, în cazul schimbării împrejurărilor, să modifice măsurile cu privire la drepturile și îndatorire părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Totodată, măsurile ce se solicită a fi luate nu sunt de natură a prejudeca fondul având în vedere că prin hotărârea ce urmează a fi pronunțată în cauza ce are ca obiect desfacerea căsătoriei părților, instanța urmează a soluționa și capetele de cerere referitoare la exercitarea autorității părintești asupra minorilor, stabilirea locuinței copiilor, a contribuției părinților la cheltuielile de creștere și educare a acestora și desfășurării relațiilor personale dintre părinți și copii.
În prezenta cauză, instanța va constata că deși prin susținerile sale pârâta, prin apărător, a arătat că „vârsta minorului nu permite menținere de legături personale cu tatăl lui, după programul solicitat de acesta, care ar duce la modificarea programului cotidian, al orelor de alimentație și de somn al copilului în vârstă de numai un an și jumătate”, nu a propus o altă modalitate de menținere a legăturilor personale dintre copil și părintele de care este acesta separat în prezent și nici nu făcut dovada susținerilor sale în acest sens.
De asemenea, raportat la susținerile pârâtei potrivit cărora, ca urmare a comportamentului reclamantului și a faptului că în momentul actual acesta reprezintă un pericol atât pentru ea cât și pentru copil, a formulat plângere penală împotriva acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe și lipsire de libertate și a solicitat emiterea unui ordin de protecție prin care să fie obligat să păstreze o distanță minimă de 5 metri față de ea și copil, instanța va constata că în cauză nu s-a făcut dovada emiterii unui astfel de ordin, iar până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă, reclamantul beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Instanța va avea în vedere la soluționarea prezentei cauze interesul copilului, astfel cum este consacrat prin prevederile art. 2 din Legea nr. 272 din 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și art. 263 alin.1 Cod civil, dar și faptul că regula instituită de Noul Cod Civil este aceea a exercitării autorității părintești în comun, de către ambii părinți, aceștia hotărând de comun în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea și educarea copiilor.
Totodată, potrivit art. 401 alin.1 Cod civil, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta. Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, reclamantului îi este recunoscut dreptul la respectarea vieții de familie care presupune, în mod primordial, dreptul de a menține legături personale cu copilul său, un drept care nu ar fi recunoscut dacă nu s-ar asigura exercitarea efectivă a legăturilor personale.
În acest sens, instanța va dispune în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.1 și 2 și ale art.16 din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora, copilul care a fost separat de unul dintre părinții săi printr-o măsură stabilită în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației când acest lucru contravine interesului superior al său.
În conformitate cu dispozițiile art.15 din Legea nr. 272/2004, relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea acestuia pe o perioadă determinată de către acesta, corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul, transmiterea de informații copilului cu privire la părinte, transmiterea de informații părintelui referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare către părintele care are dreptul de a menține relații personale cu copilul.
Conform art. 16 alin. (2) din Legea nr.272/2004, exercițiul dreptului reclamantului de a avea relații personale cu minorul nu poate fi limitat decât dacă a fost demonstrată convingător existența unor motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copiilor, în speță neevidențiindu-se astfel de împrejurări.
Instanța apreciază că este în interesul copilului să mențină legăturile firești cu tatăl său și să beneficieze de atenția și afecțiunea ambilor părinți, tocmai pentru ca separarea părinților săi să nu aducă atingere păstrării echilibrului socioafectiv și dezvoltării sale ulterioare. La stabilirea programului de vizitare provizoriu, se va avea în vedere principiul interesului superior al copilului, necesitatea ca acest program să nu afecteze negativ programul și condițiile de viață ale acestuia, distanța relativ mică dintre locuințele părinților, dar și ca relațiile conflictuale dintre părți să nu afecteze exercitarea efectivă și reală a relațiilor firești dintre tată și copil, într-un mediu lipsit de ostilitate. De asemenea, se va avea în vedere faptul că până la separarea în fapt a părților aceștia au locuit împreună cu copilul la domiciliul faptic al reclamantului, într-un mediu obișnuit și familiar copilului, iar instituirea unei astfel de măsuri nu ar afecta siguranța și confortul copilului.
Astfel fiind și având în vedere cele de mai sus, petitul cererii cu privire la care a fost sesizată, apreciind ca parțial întemeiată cererea reclamantului, instanța o va admite în parte și va obliga pârâta, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Judecătoriei Caransebeș, având ca obiect divorț, să permită reclamantului să aibă legături personale cu copilul C. T. născut la data de 25.03.2012, la domiciliul faptic al reclamantului (casa situată în spatele Benzinăriei Ulpia Traiana situată pe DN 70 km. 450+700), în prima și a III-a sâmbătă din lună între orele 17-19, în a II-a și a IV-a duminică din lună între orele 17-19, cu obligația reclamantului de a înapoia copilul pârâtei la sfârșitul programului de vizită.
Ca urmare a modalității de soluționare a cauzei, în raport de înscrisurile depuse la dosar și de disp. art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul C. I. CNP_ cu domiciliul în Teregova, nr. 419, jud. C.-S. împotriva pârâtei C. M. L. CNP_ cu domiciliul în Teregova, nr. 22, jud. C.-S. și în consecință:
Obligă pârâta să permită reclamantului să aibă legături personale cu copilul C. T. născut la data de 25.03.2012, la domiciliul faptic al reclamantului (casa situată în spatele Benzinăriei Ulpia Traiana situată pe DN 70 km. 450+700), în prima și a III-a sâmbătă din lună între orele 17-19, în a II-a și a IV-a duminică din lună între orele 17-19, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Judecătoriei Caransebeș, având ca obiect divorț, cu obligația reclamantului de a înapoia copilul pârâtei la sfârșitul programului de vizită.
Respinge celelalte pretenții ale reclamantului.
Provizorie și executorie.
Compensează cheltuielile de judecată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 octombrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
L. N. D. M.
Red.LN
Tehnored.DM
Ex. 2-25.10.2013
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 49/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
