Pretenţii. Sentința nr. 2640/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2640/2013 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 2535/208/2013
ROMANIA
JUDECATORIA CARANSBES
JUDETUL C. S.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2640/2013
Ședința publică din: 10.10. 2013
PREȘEDINTE: O. D.
GREFIER: G. N.
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamanții F. G. și F. C. F. în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 03.10. 2013, când părțile prezente au pus concluzii orale asupra fondului cauzei, consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea cauzei amânându-se pentru data de 10.10. 2013, din lipsă de timp pentru deliberare.
I N S T A N T A,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata la aceasta instanță sub nr._ /09.07.2013 reclamanții F. G. și F. C. F., în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. SA, au solicitat instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună restituirea sumelor plătite cu titlu comision de risc încasat abuziv de la data de 14.08.2008 și până la data restituirii efective, sumă actualizată cu rata inflației + dobânda legală, conform art. 1073, art. 1081, art.1082 cod civil precum și art. 2, art.3 alin.1 din OG 9/2000, comision reținut abuziv de către . Caransebeș,în Convenția de Credit nr._/2007 întrucât prin Sentința civilă nr. 537/27.02.2012 a Judecătoriei Caransebeș, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 115/18.02.2013 a Tribunalului C. S., clauza prevăzută la pct.5(a Comision de risc/ administrare a fost constatată ca fiind o clauză abuzivă. A mai arătat că prin aceeași decizie s-a constatat că și următoarele clauze din Convenția de credit nr._/16.08.2007 sunt abuzive, respectiv: Clauza cuprinsă la art. 3 lit.d) din Condiții Speciale ale Convenției de Credit nr._/16.08.2007, Clauza cuprinsă la art. 8.1 lit.a) teza III din Condițiile generale ale Convenției de Credit nr._/16.08.2007, Clauzele cuprinse în art.8.1 lit.c) din Condițiile Generale ale Convenției de Credit nr._/16.08.2007 și Clauza cuprinsă în Secțiunea 10) Costuri suplimentare ale aceleiași convenții de credit.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, în fapt au încheiat cu pârâta convenția de credit nr._/16.08.2007. Au învederat instanței că, la data încheierii convenției se aflau pe o poziție inegală în raport cu banca, întrucât clauzele cuprinse fiind prestabilite de către împrumutător, fără posibilitatea de negociere a nici unei clauze din convenție. Ca urmare a constatării caracterului abuziv, constatate prin Sentința civilă nr. 537/27.02.2012 a Judecătoriei Caransebeș, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 115/18.02.2013 a Tribunalului C. S. au solicitat instanței restituirea sumelor plătite în baza clauzelor declarate nule, acestea având caracterul unor plăți nedatorate și în consecință supuse restituirii.
Reclamanții au susținut că consecințele constatării caracterului abuziv al clauzei referitore la comisionul de risc nu pot fi decât cele prevăzute la art. 6 din Legea 193/2000, rep., respectiv lipsirea cauzei de efect, adică anularea sa și repunerea părților în poziția anterioară. Au arătat că în cauză nu este incidentată vreo excepție de la regula restituirii prestațiilor efectuate în baza unui act nul, dacă au plătit sume de bani în baza unei clauze abuzive, nu se poate afirma că restituirea lot generează o îmbogățire fără justă cauză, și chiar incidentă de ar fi o asemenea excepție, se impune înlăturarea acesteia în virtutea faptului că prin invocarea executării prestațiilor abuziv pretinse, pârâta se prevalează de propriul delict. A mai arătat că, dacă totuși instanța ar constata că dreptul la restituirea sumelor încasate abuziv ar fi prescrisă pentru o anumită perioadă de timp, prescripția nu ar interveni decât pentru sumele încasate de pârâtă înainte de luna decembrie 2007, întrucât încă din data de 13.12.2010 printr-o cerere adresată ANPC-CJPC C. S., înregistrată sub nr. 586/13.12.2010 au solicitat ca această instituție să constate ca abuzive unele clauze din convenția de credit, precum și restituirea sumelor încasate în temeiul acestor clauze, procesul verbal întocmit de către ANPC-CJPC C. S. a fost înaintat Judecătoriei Caransebeș, unde a fost înregistrat dosarul cu nr._ .
Au apreciat reclamanții că ANPC-CJPC C. S. este un organ de arbitrare, punctul de pornire al dosarului cu nr._, fiind tocmai sesizarea lor, adresată în 13.12.2010 acestui organ de control și care în mod normal trebuie să întrerupă termenul de prescripție.
Cu privire la pretenția referitoare la actualizarea sumei ce va fi restituită a invocat art. 1073 Cod civil și cu privire la solicitarea privind dobânda legală pentru fiecare sumă reținută a invocat art. 1081 Cod civil și 1082 Cod civil, coroborate cu art. 2 din OG 9/2000, apreciind că actualizarea sumei cu indicele de inflație, precum și dobânda legală nu ar face decât să-i pună pe picior de egalitate cu pârâta, care le-a pus la dispoziție un credit cu o anumită dobândă, pe care au plătit-o la timp, în schimb s-a folosit de sumele de bani încasate abuziv de la ei fără a plăti nicio dobândă, chiar încasarea ratelor creeând un dezavantaj, deoarece la efectuarea fiecărei plăți erau obligați să cumpere CHF de la pârâtă, prețul unui CHF fiind mai mare decât prețul stabilit în cotațiile BNR.
Au mai solicitat plata de daune cominatorii în cuantum de 50 lei pe zi, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la efectuarea efectivă a plății, întrucât în mod repetat, deși cunoștea că în convenția încheiată sunt inserate clauze abuzive, a refuzat modificarea acesteia și refuză și în continuare să restituie sumele încasate în mod abuziv.
Reclamanții au arătat că au solicitat băncii prin notificare, la data de 06._ eliminarea din Convenția de credit nr._/14.08.2007 a clauzelor constatate abuzive prin Sentința civilă nr. 537/27.02.2012 a Judecătoriei Caransebeș, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 115/18.02.2013 a Tribunalului C. S., pârâta a refuzat acest lucru și nici până în prezent aceste hotărâri nu sunt puse în aplicare, fiind obligația să plătească în continuare comisionul de risc, deși a fost declarat abuziv.
În drept acțiunea este întemeiată art. 49-56 C.pr.c, art.1 alin.1, art. 1 alin.2, art.1 alin.3 din Legea 193/2000; art.4 alin.1, art.4 alin.2, art.4alin3 din același act normativ, art.1 lit.a din Anexa cu lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive Leega 193/2000, art. 966 Cod civil, OUG 50/2010, Directiva CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 și Directiva 93/13 CE a Parlamentului European
În dovedirea acțiunii reclamanții au depus: Convenția de credit nr._/2007 și actele adiționale, grafice de rambursare (f.18-27), notificările adresate pârâtei, adresa ANPC din 11.01.2011, Sentința civilă nr. 537/27.02.2012 a Judecătoriei Caransebeș, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 115/18.02.2013 a Tribunalului C. S., practică judiciară.
La data de 14.08.2013 pârâta a depus întâmpinare (f. 65) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta a precizat că deși reclamanții își întemeiază cererea prin raportare la convenția de credit_/14.08.2007, inițiativa încheierii respectivei convenții de credit aparține în totalitate și exclusivitate reclamanților, care s-au adresat băncii pentru a obține un credit în condițiile comerciale oferite de . după mai bine de 6 ani înțeleg să nege obligațiile asumate în speranța unei scutiri nejustificate a obligațiilor de plată.
Pârâta a invocat art.4 alin.1 din Legea 193/2000 și a arătat că, atât prevederea națională cât și cea comunitară stabilesc condiții a căror îndeplinire cumulativă relevă caracterul abuziv al unei clauze incluse într-un contract încheiat cu consumatorii, respectiv clauza să nu fi fost negociată direct cu consumatorul, clauza să fie contrară bunei credințe, și prin ea înseși sau împreună cu alte prevederi din contract să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului și a apreciat că, clauza contractuală ce reglementează posibilitatea ajustării dobânzii curente, nu este una abuzivă, în înțelesul art. 4 din Legea nr. 193/2000, încadrându-se în situațiile de excepție prevăzute de Legea nr. 193/2000, existând o motivație întemeiată pentru această modificare, banca informând partea cocontractantă, care are libertatea de a rezilia contractul. A invocat prevederile Legii 193/2000, art. 4 alin.5 și 6, lege care a transpus Directivele nr.93/13, prin care s-a stabilit cu titlu de principiu modalitatea de evaluare a naturii abuzive a unei clauze contractuale, stabilind criterii care trebuie avute în vedere.
A învederat că, clauza care reglementează dreptul V. de a percepe comisionul de risc nu este una abuzivă, arătând că riscul este generat prin simpla acordare a creditului și trebuie în permanență evaluat pe parcursul derulării contractului.
Clauza reglementată de art. 5 din convențiile de credit nu este abuzivă, a susținut pârâta, necreând un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, și a arătat că așa cum s-a precizat în doctrină, de regulă dezechilibrul trebuie să fie in rem, potrivit legii, trebuie să fie un dezechilibru semnificativ, deoarece nu orice dezechilibru poate crea o clauză abuzivă.
S-a menționat că acest comision de risc este o parte a prețului contractului, fiind un element al prețului creditului, riscul bancar fiind un element de care banca este obligată să țină cont, iar costul ce cuprinde riscul, denumit comision de risc, devine parte importantă a prețului contractului.
Cu privire la transpunerea directivei 93/13/CEE în dreptul național, prin Legea 193/2000, pârâta a arătat că este „ambiguă” și echivalează cu transpunerea incorectă a acesteia, clauzele referitoare la dobândă, la comisioane sau la costuri, indiferent dacă acestea din urmă sunt percepute la termen sau anticipat sunt elemente care formează costul total al creditului, cost care împreună cu marja de profit a băncii formează prețul contractului de credit.
A mai susținut pârâta că anularea clauzelor nu poate produce efecte retroactive, față de caracterul succesiv al prestațiilor, în ipoteza în care clauzele s-ar considera nelegale, singurul efect pe care instanța îl poate da eventualei sancțiuni este modificarea pentru viitor a acestora.
Pârâta a mai invocat, în cuprinsul întâmpinării, excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru restituirea sumelor achitate în baza clauzelor pretins nelegale, cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii acțiunii, fiind aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958. Acțiunea este asimilată acțiunii pentru îmbogățire fără justă cauză. În speță, prescripția dreptului material la acțiune pentru restituirea fiecărei sume plătite în baza Convențiilor de credit începe să curgă de la data achitării sumei respective.
În drept, au fost invocate: principiul aplicabilității directe a Directivei nr. 93/13/CEE, Legea nr. 193/2000, Decretul nr. 167/1958, Decretul nr. 31/1954.
La data de 27.08.2013, reclamanții au depus la dosarul cauzei „răspuns la întâmpinare” prin care au reiterat susținerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată, iar la data de30.09.2013 si-au precizat cuantumul sumei solicitate a fi restituite.
În baza art. 265 C.pr. civ. instanța a administrat proba cu înscrisuri, probe din a căror analiză coroborată instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanții F. G. și F. C. –F. și pârâta V. Romania SA s-a încheiat Convenția de credit nr._/14.08.2007.
Din analiza cererii de chemare în judecată precizată (f. 100) instanța reține că reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei încasată titlu de comision de risc/administrare – clauze constate ca fiind abuzive, conform Sentinței civile nr. 537/27.02.2012 a Judecătoriei Caransebeș, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 115/18.02.2013 a Tribunalului C. S..
Instanța constată că prin Sentinței civile nr. 537/27.02.2012 a Judecătoriei Caransebeș, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 115/18.02.2013 a Tribunalului C. S. s-a admis în parte sesizarea ANPC și s-a constat caracterului abuziv al clauzei cuprinsă la pct. 5 a) („Comision de risc) din Condițiile Speciale ale Convenției de credit nr._/14.08.2007, încheiată între S.C. V. R. S.A., Sucursala Caransebeș, și F. G. și F. C. F. precum și a altor clauze care nu au legătură cu soluționarea prezentei cereri.
În ceea ce privește cererea având ca obiect restituirea sumelor încasate abuziv, cu titlu de comision de risc, instanța în temeiul art. 137 C.pr. civ. se va pronunța cu prioritate asupra excepției prescripției invocată de către intimată prin întâmpinare, excepție pe care instanța o apreciază ca fiind întemeiată.
Astfel, acțiunea în nulitate nu se confundă cu acțiunea în restituirea prestațiilor executate în temeiul actului anulat. Această din urmă acțiune are caracterul unei acțiuni patrimoniale și personale, fiind astfel prescriptibilă extinctiv. Or, conform art. 12 din Decretul 167/1958:
„În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.”
De asemenea, conform art.7 din Decretul 167/1958:
„Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune (…).”
Or, în speță, dreptul la acțiune s-a născut, pentru fiecare rată reprezentând comisionul de risc, în momentul plății acesteia.
În consecință, instanța, având în vedere data introducerii acțiunii în restituirea comisionului de risc ( 09.07.2013), va admite excepția prescripției dreptului la acțiune având ca obiect pretenții pentru perioada 14.08.2007– 08.07.2010 aferente Convenției de credit nr. nr._/14.08.2007.
Susținerea reclamanților în sensul că s-ar fi întrerupt termenul de prescripție prin sesizarea ANPC este neîntemeiată, acesta nefiind un organ de arbitrare, așa cum s-a susținut.
Având în vedere admiterea excepției prescripției instanța constată că cererea privind restituirea prestațiilor este întemeiată în parte, raportat la constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale care au stat la baza încasării comisionului de risc așa cum s-a arătat mai sus ( sentința civilă nr. 537/27.02.2012 a Judecătoriei Caransebeș care are autoritate de lucru judecat), urmând a se da eficiență sub acest aspect și principiului retroactivității efectelor nulității precum și principiului restabilirii situației anterioare (restitutio in integrum), astfel că acțiunea va fi admisă în parte și va fi obligată pârâta la restituirea comisionului de risc aferent convenției nr._/14.08.2007 începând cu data de 09.07.2010 până la 20.09.2010, reținându-se totodată că pârâta nu a negat perceperea acestui comision.
Restituirea sumelor încasate cu titlu de comision se va dispune până la data de 20.09.2010 data intrării în vigoare și implementării tacite a OUG 50/2010. De la această dată comisionul de risc a fost înlocuit cu comisionul de administrare care este reglementat într-un act adițional separat de contract, valabil ca urmare a intrării în vigoare în mod tacit, chiar dacă reclamanții nu și-au exprimat acordul cu privire la acesta, și care nu a făcut obiectul controlului instanței de judecată. Se poate observa că prin Sentința civilă nr. 537/27.02.2012 a Judecătoriei Caransebeș s-a constat doar caracterul abuziv al comisionului de risc din convenția de credit, clauzele actului adițional nefăcând obiectul acțiunii din respectivului dosar. În lipsa constatării caracterului abuziv al clauzei care reglementează comisionul de risc, cererea reclamanților privind plata acestuia este neîntemeiată, clauza care reglementează respectivul comision bucurându-se de prezumția de valabilitate.
Cererea reclamanților privind plata dobânzii aferente acestei sume va fi respinsă ca neîntemeiată deoarece repararea integrală a prejudiciului cauzat se realizează prin obligarea pârâtei la restituirea sumei exprimate în CHF, sau a echivalentului în lei la data plății efective, astfel că aceasta nu suferă nicio pierdere determinată de lipsirea sumei de bani pe o anumită perioadă.
Cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii va fi respinsă ca neîntemeiată deoarece daunele cominatorii nu pot fi acordate în cazul obligațiilor având ca obiect sume de bani, acestea putând fi oricând executate silit în natură, nefiind un fapt personal al pârâtei.
În temeiul art. 453C.pr. civ. va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune având ca obiect pretenții pentru perioada 14.08.2007– 08.07.2010, aferente Convenției de credit nr._/14.08.2007.
Admite în parte cererea formulată de reclamanții F. G. și F. C. F., domiciliați în Caransebeș, ..3, ., jud. C.-S., în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. S.A., cu sediul in Bucuresti, Șoseaua P. nr. 42,., sector 2, având ca obiect pretenții.
Obligă pârâta . București la restituirea comisionului de risc aferent Convenției de credit nr._/14.08.2007 începând cu data de 09.07.2010 până la 20.09.2010.
Respinge în rest cererea.
În temeiul art. 453 C.pr. civ. ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se va depune la Judecătoria Caransebeș.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.10.2013.
PRSEDINTE GREFIER
O. D. G. N.
RedOD
Tehnored GN
Ex 6/20.11.2013
| ← Validare poprire. Sentința nr. 1719/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ | Pretenţii. Sentința nr. 3163/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ → |
|---|
