Contestaţie la executare. Sentința nr. 501/2015. Judecătoria CAREI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 501/2015 pronunțată de Judecătoria CAREI la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 3252/218/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CAREI
-
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.501/2015
Ședința publică din 02 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. C. A.
Grefier: M. C. I.
*****
Desfășurarea ședinței s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 231 alin.2 C.pr.civ.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestator ȘCOALA DE A. ȘI MESERII ANDRID REPREZENTATĂ DE DIRECTOR PĂTRAȘCA C. F. și pe intimat AGENȚIA P. AGENDA DIGITALĂ A ROMÂNIEI, având ca obiect suspendarea executării silite.
Dezbaterea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 26 martie 2015, dată când s-a amânat pronunțarea pentru azi, concluziile părților fiind consemnate în încheierea ședinței respective, încheiere care face parte integrantă din partea introductivă a prezentei sentințe.
În urma deliberării ce a avut loc în cauză s-a pronunțat sentința civilă de față.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la această instanță sub dosar nr._ din data de 09.12.2014, contestatoarea ȘCOALA DE A. ȘI MESERII ANDRID REPREZENTATĂ DE DIRECTOR PĂTRAȘCA C. F., în contradictoriu cu intimata AGENȚIA P. AGENDA DIGITALĂ A ROMÂNIEI, în cauza având ca obiect suspendarea executării silite, a solicitat instanței împotriva executării silite pornită de intimata Agenția pentru Agenda Digitală a României, anularea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr.475/28.10.2014, ca urmare a prescripției dreptului la acțiune și de a cere executarea silită, a lipsei titlului executoriu legal, a efectuării acestora in lipsa încuviințării instanței de executare a executării silite, precum si pentru efectuarea acestora de o persoană care nu are calitatea de executor judecătoresc;
Solicită instanței să dispună suspendarea executării până la soluționarea contestației, in conformitate cu prevederile ari 718 alin.(1) și alin.(4) pct.1 din N.C.P.C., cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru aferentă.
În motivare arată că în fapt titlul executoriu invocat de Agenția pentru Agenda Digitală a României (AADR) este Decizia nr. TC 9046/03.08.2009, prin care erau obligați la plata sumei de 1500 lei+285 lei(TVA), decizie emisă în baza facturii nr._/03.08.2009, constând în tarif de acces în SEAP și care le-ar fi fost comunicată la data de 20.08.2009. Subliniază un aspect foarte important și anume: emiterea unei facturi și aplicarea TVA, ceea ce implica in mod evident o creanța bugetară contractuală și nicidecum una fiscală;
La data de 28.10.2014, după mai mult de 5 ani de la data emiterii deciziei și a facturii_/03.08.2009, Agenția pentru Agenda Digitală a României emite un Proces-verbal privind calculul obligațiilor accesorii datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale,cuprinzând calculul unor majorări de întârziere la datoria inițială în valoare de 2.652,87 lei;
La aceeași dată de 28.10.2014 AADR emite Somația nr. 475, prin care îi somează să achite suma de 4437,87 lei, constând din 1785 lei debit principal și 2.652, 87 lei dobânzi și penalități. Menționează faptul că în Somație debitul accesoriu reprezintă dobânzi și penalități, iar în titlul executoriu acestea sunt majorări de întârziere;
Invocă prescripția dreptului la acțiune întrucât nu a fost exercitat în termen de 3 ani de la data de 17.09.2009, data la care obligația de plată a devenit scadentă, menționată în art.2 din Titlul executoriu - Decizia TC 9046/03.08.2009, în conformitate cu dispozițiile Decretul - Lege nr.167/1958 privind prescripția extinctivă. Sunt aplicabile dispozițiile vechii reglementări în materia prescripției, deoarece termenul a început să curgă sub imperiul vechilor dispoziții în materie.
În toate „actele administrativ-fiscale" emise de AADR se face trimitere la posibilitatea contestării acestora conform cu prevederilor art. 172 și urm. din Codul de procedura fiscala.
În conformitate cu dispozițiile art.172 alin.(1) din Codul de procedura fiscala, „Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii."
Potrivit art. 172 alin.(3) din același act normativ ,,Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege."
A sesizat instanța tocmai pentru a arăta faptul că AADR a emis acte de executare silită în materie fiscală, cu încălcarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală și a Codului fiscal, tarifele de acces în SEAP nefiind creanțe fiscale și prin urmare întreaga procedură de executare silită și toate actele de executare silită sunt lovite de nulitate absolută.
Debitul principal nu reprezintă creanțe fiscale, iar în această situație nu se aplică prevederile Codului de procedura fiscală, ci cele ale Codului de procedura civilă. Această distincție este esențială în lămurirea acestei pricini.
Nu toate creanțele bugetare aparținând instituțiilor și autorităților publice sunt creanțe fiscale. Numai acestora din urmă li se aplică Codul de procedură fiscală. Creanțele bugetare sunt titluri de creanța, dar acestea nefiind fiscale nu devin titluri executorii.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) și (2) din Codul de procedura fiscala"- Sfera de aplicare a Codului de procedură fiscală:
„ (1) Prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile pârtilor din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal.
(2) Prezentul cod se aplică și pentru administrarea drepturilor vamale, precum și pentru administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii. în măsura în care prin lege nu se prevede altfel."
Mai mult, în art.2 din Codul fiscal ART. 2 sunt enumerate toate creanțele de natură fiscală:
„ ART.2 Impozitele, taxele și contribuțiile sociale reglementate de Codul fiscal
(1) Impozitele și taxele reglementate prin prezentul cod sunt următoarele:
a)impozitul pe profit;
b)impozitul pe venit;
c)impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;
d)impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți;
e)impozitul pe reprezentanțe;
f)taxa pe valoarea adăugată;
g)accizele;
h) impozitele și taxele locale; i) impozitul pe construcții.
(2) Contribuțiile sociale reglementate prin prezentul cod sunt următoarele:
a)contribuțiile de asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat;
b)contribuțiile de asigurări sociale de sănătate datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;
c)contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;
d)contribuțiile asigurărilor pentru șomaj datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj;
e)contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de angajator bugetului asigurărilor sociale de stat;
f)contribuția la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariate, datorată de persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajator potrivit ari. 4 din Legea nr.
200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata
creanțelor salariate, cu modificările ulterioare."
Toate impozitele, taxele și contribuțiile sociale sunt limitativ enumerate de Codul de procedură fiscală și Codul fiscal. Creanțele bugetare provenite din raporturi contractuale (facturabile), nu sunt supuse reglementarilor fiscale, in conformitate cu prevederile art. 1 alin. (4) din Codul de procedură fiscală.
În mod evident tariful de acces la SEAP nu constituie creanța fiscala, nefiind enumerat nici in Codul fiscal si nici in Codul de procedura fiscala.
A făcut aceste precizări, cu referire la lege, întrucât in Decizie, in Procesul verbal, cat și in Somație se face trimitere la Codul de procedura fiscal ca temei juridic, iar in măsura in care aceste creanțe ar fi considerate creanțe fiscale, termenul de prescripție ar fi de 5 ani și nu cel de 3 ani.
Procesul verbal nr. CJ 475/28.10.2014 a fost emis invocându-se art. 141 din Codul de procedura fiscal, ca temei juridic. Mai mult, se menționează faptul ca ,,Prezentul proces-verbal constituie Titlu EXECUTORIU în temeiul Art. 141 din Codul de procedura fiscal coroborat cu Art. (1) din alin. (1) din H. G. nr. 1132/2013."
În același proces-verbal se mai face trimitere la art.9 alin.(2) lit. d) ; art.173 ; art.174 din Codul de procedura fiscala, considerându-se astfel ca aceste acte sunt titluri executorii fiscale.
Raportat la dispozițiile legale in materie fiscala, tariful de acces in SEAP nu este o creanța fiscală, Agenția pentru Agenda Digitala a României nu poate emite titluri executorii in materie fiscala si nici poate legal sa efectueze si sa îndeplinească acte de executare silita.
Un alt argument foarte important, care arătă faptul că nu este vorba despre creanțe fiscale, este acela ca debitul principal este un ,,tarif”, nu un impozit, nu o taxă și nici o contribuție socială.
În factura emisa de instituția predecesoare - ASSI cu nr._ din_ este menționat la rubrica ,,Denumirea produselor sau serviciilor": „Tarif de acces in SEAP, SEM II 2009 conform HG nr.370/2009". Factura mai cuprinde, ca orice factura comerciala, ,,UM,,, „cantitatea,, . „prețul unitar (fara TVA) ", „valoarea-lei" și „TVA-lei".
Existența facturii, menționată inclusiv in HG nr. 1660/2006, art. 66, generează existența unui raport juridic contractual și nu unui raport juridic fiscal.
Un aspect relevant, in ceea ce privește încadrarea creanței ca fiind fiscala sau nu, este acela ca niciodată nu sunt emise facturi in cazul creanțelor fiscale. Nici impozitele, nici taxele și nici contribuțiile sociale nu se facturează, in acord cu Codul de procedura fiscala și Codul fiscal. Acestea au la baza doar decizii de impunere, care sunt acte administrativ-fiscale veritabile.
Niciodată impozitele, taxele si contribuțiile sociale nu sunt purtătoare de taxa pe valoarea adăugata (TVA), nefacturându-se.
În cazul „tarifului de acces in SEAP,, acesta se facturează si i se aplica TVA, ca si in cazul oricărei creanțe comerciale.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art.64 alin. (5) din H.G. nr.1660/2006 modificat prin HG nr. 370/2009: „La cuantumul tarifului de acces stabilit potrivit alin.(1) se adaugă taxa pe valoarea adăugată, potrivit legii. "
Aceasta factura sta la baza emiterii si Deciziei nr. 9046/03.08.2009 și Procesul verbal nr.475/28.10.2014 referitor la majorările de întârziere, considerate de AADR titluri executorii fiscale.
În același proces verbal se mai face trimitere la art. 9 alin. 2 lit. d, art. 173. art. 174 din Codul de procedură fiscală, considerându-se astfel că aceste acte sunt titluri executorii fiscale.
Raportat la dispozițiile legale în materie fiscală, tariful de acces la SEAP nu este o creanță fiscală, Agenția pentru Agenda Digitală a României nu poate emite titluri executorii în materie fiscală și nici nu poate legal să efectueze și să îndeplinească acte de executare silită.
Un alt argument care arată faptul că nu este vorba despre creanțe fiscale. Este acela că debitul principal este un „tarif”, nu un impozit, nu o taxă și nici o contribuție socială.
În factura emisă de instituția predecesoare ASSI cu nr._ din 09.08.2009 este menționat la rubrica „Denumirea produselor sau serviciilor”: „Tarif de acces în SEAP, SEM II 2009, conform HG nr. 370/2009”. Factura mai cuprinde, ca orice factură comercială „UM”, „cantitatea”, „prețul unitar (fără TVA)”, „valoare – lei” și „TVA – lei”.
Existența facturii, menționată inclusiv în HG nr. 1660/2006, art. 66 generează existența unui raport juridic contractual și nu a unui raport juridic fiscal.
Un aspect relevant, în ceea ce privește încadrarea creanței ca fiind fiscală sau nu, este acela că niciodată nu sunt emise facturi în cazul creanțelor fiscale. Nici impozitele, nici taxele și nici contribuțiile sociale nu se facturează, în acord cu Codul de procedură fiscală și Codul Fiscal. Acestea au la baza doar decizii de impunere, care sunt acte administrativ – fiscale veritabile.
Niciodată impozitele, taxele și contribuțiile sociale nu sunt purtătoare de taxa pe valoare adăugată (TVA), nefacturându-se.
În cazul „tarifului de acces SEAP” acesta se facturează și i se aplică TVA, ca și în cazul oricăror creanțe comerciale.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 64 alin. 5 din HG nr. 1660/2006 modificat prin HG nr. 370/2009: „La cuantumul tarifului de acces stabilit potrivit alin. 1 se adaugă taxa pe valoare adăugată potrivit legii”.
Această factură stă la baza emiterii și Deciziei nr. 9046/03.08.2009 și Procesul verbal nr. 475/28.10.2014 referitor la majorările de întârziere, considerate de AADS titluri executorii fiscale.
Toate formele de executare silită sunt lovite de nulitate, in condițiile in care sunt efectuate in lipsa unui titlu executoriu.
Toate formele de executare silită efectuate sunt nule absolut pentru următoarele considerente, dezvoltate pe larg anterior:
-Au fost efectuate in lipsa unui titlu executoriu, respectiv a unei hotărâri judecătorești, creanțele având caracter contractual (in baza unei facturi, care tine loc de contract) și nu fiscal;
-Au fost emise de către o instituție care nu are si nu poate avea calitatea de organ de executare, creanțele pretinse nefiind fiscale;
-Nu au fost respectate prevederile Codului de procedura fiscala si Codul fiscal, acestea fiind aplicabile unor creanțe nefiscale;
-Titlurile executorii și Somația sunt emise și semnate de executorul fiscal deși creanțele la care fac referire nu sunt fiscale;
-Executarea silită în cazul unor asemenea creanțe nefiscale poate fi făcută doar de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde se face executarea, nu si de executorul fiscal,in conformitate cu prevederile art.651 din N.C.Pr.civ;
-Nu a fost încuviințată executarea silită de către instanța de executare in conformitate cu prevederile art.665 din N.C.pr. civ.
-Temeiul juridic al actelor de executare silită invocat ii reprezintă prevederile Codului de procedura fiscala-O.G. nr.92/2003, deși acestea nu sunt aplicabile in cazul acestor creanțe nefiscale.
În ceea ce privește competenta judecătoriei de a soluționa contestația la executare si in ceea ce privește materia fiscala, fac trimitere la Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.14 din 05.03.2007, care stabilește fara echivoc ca judecătoria din circumscripția unde se face executarea este competenta sa judece o asemenea cauza.
Intre argumentele Î.C.C.J. din Decizia nr. 11/2007 se arătă și faptul că prin contestația la executare pot fi invocate și apărări de fond cu privire la însăși validitatea creanței fiscale.
Solicită suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
Au demonstrat cu argumente legale în cuprinsul acestei contestații că nu există titluri executorii, ci doar titluri de creanță, Decizia nr. TC 9046/03.08.2009 și Procesul-verbal privind calculul obligațiilor accesorii datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale nu provin din raporturi juridice fiscale, ci din raporturi juridice contractuale, situație în care nu se aplică prevederile Codului de procedură fiscală, potrivit art.1 alin.(4) din acest act normativ.
În această situație sunt aplicabile prevederile art.142 alin. (1 ind. 2) din Codul de procedura fiscala, conform cărora in cazul raporturilor juridice contractuale este nevoie de hotărâre judecătoreasca-titlu executoriu pentru a executa silit asemenea creanțe bugetare.
ADDR nu deține hotărâre judecătoreasca-titlu executoriu împotriva contestatoarei..
Este evident ca in lipsa titlului executoriu nu pot fi efectuate acte de executare silita.
Față de această situație invocă prevederile art. 718 alin.(4) pct.1 din N.C.P.C. conform cărora:
„Suspendarea este obligatorie și cauțiunea nu este necesară dacă: 1. hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu;".
În baza prevederilor arătate, solicită instanței să dispună suspendarea executarea silită fără plata unei cauțiuni, aceasta fiind obligatorie într-o asemenea situate.
Mai mult, suspendarea este justificată existând premisele anulării actelor de executare silită și pentru că executarea silită s-a făcut de un organ de executare necompetent, nu există încuviințarea executării silite date de instanța de executare, nu s-a făcut de executorul judecătoresc, ci de un executor fiscal fara competenta in materie . din circumscripția Curții de Apel Oradea.
Prin continuarea executării silite, care s-ar continua prin poprirea conturilor Scolii contestatoare, s-ar crea prejudicii irecuperabile. Nu dețin sume destinate unei asemenea plați, bugetul lor fiind aprobat de Consiliul Local Andrid, fiind limitat la plata utilităților scolii și a salariilor profesorilor. De salariile cadrelor didactice nu se pot atinge, conform legii, iar prin neplata utilităților, acestea le-ar fi sistate, ceea ce ar face imposibila desfășurarea procesului de învățământ, care ar afecta toți elevii scolii contestatoare.
Deconectarea și reconectarea la utilități, daca acestea ar fi tăiate prin neplata lor, le-ar crea un prejudiciu pe care nu l-ar putea recupera niciodată.
În drept invocă prevederile invocate in contestație, HG. Nr. 1660/2006, H.G. nr.370/2009, Codul de procedura fiscala, Codul fiscal și Codul de procedura civila, Decizia Î.C.C.J. nr. 14/2007.
În probatoriu solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosarul cauzei Factura nr._/03.OS.2009, Decizia nr. TC 9046/03.08.2009, Proces-verbal privind calculul obligațiilor accesorii datorate pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale din 28.10.2014, Somația nr.475/28.10.2014.
S-a depus taxa de timbru atât pentru contestație, cat si pentru suspendare in valoare totala de 366 lei.
La data de 29.01.2015 intimata Agenția P. agenda Digitală a României a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea ca temeinice și legale actele atacate, motivând pe larg susținerile sale (filele 41- 65 dosar).
La termenul de judecată din 26.02.2015 instanța a dispus suspendarea executării silite în temeiul art. 718 al. 1 C.pr.civilă, din dosar execuțional nr. 475/28.10.2014 până la soluționarea definitivă a contestației la executare înregistrată sub dosar nr._ al Judecătoriei Carei.
În cauză s-au administrat probatorii cu acte.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că la data de 03.08.2009 A.S.S.I. a emis Decizia nr. TC 9046/2009 prin care s-a decis că Autoritatea contractantă Școala de A. și meserii Andrid este obligată la plata sumei de 1785 lei reprezentând tarif de acces SEAP, tarif precizat și în factura nr._/03.08.2009 (art.1).
În art. 2 se menționează că obligația de plată devine scadentă la data de 17.09.2009 iar în art. 3 se prevede că „ prezenta decizie constituie titlu de creanță conform disp. art. 110 alin. 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală republicat iar această decizie constituie și înștiințare de plată de la data comunicării sale.”
În art. 4 se mai arată că „titlul de creanță poate fi contestat în termen de 30 de zile de la comunicare la organul emitent conform prevederilor cuprinse în titlul IX din OG 92/2003”.
De asemenea, titlul de creanță devenit titlu executoriu, potrivit disp. art. 141 alin. 2 din OG 92/2003 republicat poate fi contestat, în termen de 15 zile, la instanța competentă, conform prevederilor art. 172 și următoarele Cod procedură fiscală (fila 12 dosar).
La data de 28 octombrie 2014 intimata a emis somația nr. 475 prin care este înștiințată contestatoarea că datorează suma de 1785 lei reprezentând tarif acces SEAP semestrul II 2009 conform deciziei TC 9046/03.08-.2009 și 2652/87 lei reprezentând dobânzi și penalități conform procesului verbal privind calculul dobânzilor și penalităților nr. CJ 475/28.10.2014 pentru perioada 17.09.2009 – 12.03.2014, atașându-se procesul verbal nr. CJ 475/28.10.2014 (filele 13-15 dosar).
Instanța constată că prin legea nr. 329/2008 privind organizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional se desființează ASSI ca urmare a divizării și preluării acesteia de către Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională-denumită CNMSI.
Astfel, CNMSI a preluat drepturile și obligațiile ASSI conform disp. Legii nr. 329/2009 și a HG nr. 1439/2009.
Potrivit art. 2 din HG nr., 1332/2013 a ADR a preluat patrimoniul CNMSI, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 1 din HG nr. 1132/2013 s-a înființat Agenția pentru Agenda Digitală a României, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului pentru Societatea Informațională.
Așadar, Agenția pentru Agenda Digitală a României este succesoarea de drept a Agenției pentru Serviciile Societății Informaționale.
Potrivit art. 2 din OUG 73/2007 ASSI avea ca atribuții principale dezvoltarea și operarea Sistemul e-guvernare, Sistemul electronic de achiziții publice și Sistemul informatic pentru atribuirea electronică a autorizațiilor de transport internațional rutiere de marfă și pentru atribuirea electronică a traseelor naționale din programele de transport prin serviciile regulate județene și interjudețene.
În art. 1 alin. 5 din OUG nr. 73/2007 se menționează că finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale ASSI se asigură integral din venituri proprii, iar conform art. 6 alin. 1 „veniturile proprii ale ASSI se asigură din următoarele surse: tarife aferente sistemelor informatice pe care le administrează și îl operează, încasată potrivit legii”.
Potrivit disp. art. 3 din HG nr. 1660/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică prin mijloace electronice din OUG nr. 34/2004 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune, servicii, modificată prin HG nr. 370/25.03.2009 „orice autoritate contractantă, precum și orice operator economic au obligația de a solicita înregistrarea și respectiv, reînnoirea înregistrării în SEAP, cu respectarea condițiilor și procedurilor reglementate prin prezentele norme”.
În baza acestor prevederi, contestatoarea a optat să se înregistreze în sistem în calitate de autoritate contractantă.
Potrivit art. 64 alin. 1 din HG nr. 1660/2006 „orice autoritate contractantă înregistrată în SEAP are obligația să plătească anual operatorului SEAP un tarif de acces în sistem în cuantum de 2500 lei”.
Potrivit art. 66 alin. 1 din HG nr. 1660/2006, deoarece legea nu se aplică retroactiv s-a prevăzut că „Autoritățile contractante nu datorează tarif pentru accesul în SEAP și utilizarea sistemului în primul semestru al anului 2009” în alin. 2 al aceluiași articol se arată că „pentru accesul în sistem în al doilea semestru al anului 2009 autoritățile contractate înregistrate în SEAP vor achita operatorului SEAP un tarif de acces în cuantum de 1500 lei, la care se adaugă taxa pe valoarea adăugată, potrivit legii”.
Contestatoarea consideră că este o creanță bugetară contractuală și nicidecum una fiscală, fiind emisă în acest sens factura ASSI_/03.08.2009, la care se aplică TVA (fila 11 dosar).
Instanța constată că în conținutul facturii se menționează în mod expres „tarif de acces în SEAP, semestrul II 2009, conform HG nr., 370/2009, Decizia nr. 9046, dată scadentă 17.09.2009, în caz de neplată la termen se vor percepe majorări de întârziere la nivelul creanțelor fiscale, stabilindu-se suma de 1500 lei, la care se adaugă TVA, în final, suma fiind de 1785 lei. (fila 11 dosar).
În art. 66 alin. 2 din H:G: nr. 370/25.03.2009 se menționează în mod expres că „pentru accesul în sistem în al doilea semestru al anului 2009, autoritățile contractante înregistrate în SEAP vor achita operatului SEAP un tarif de acces în cuantum de 1500 lei, la care se adaugă taxa pe valoarea adăugată potrivit legii”, în alin. 1 precizându-se că „autoritățile contractante nu datorează tarif pentru accesul în SEAP și utilizarea sistemului în primul semestru al anului 2009.”
În alin. 3 se mai arată că „operatorul SEAP are obligația de a emite decizia titlu de creanță și factura pentru tariful de acces prev. la alin. până la data de 15.08.2009”.
Așadar, în mod corect intimata a emis factura nr._/03.08.2009 la care în mod legal s-a calculat și TVA, iar operatorul SEAP a emis și titlu de creanță, respectiv, decizia nr. TC 9046/03.08.2009.
În art. 28* din OG 92/2003, respectiv Codul de procedură fiscală se menționează la alin. 2 că „(…) organul fiscal va întocmi o decizie în care vor fi arătate motivele de fapt și de drept pentru care este angajată răspunderea persoanei în cauză. Decizia se va supune spre aprobare conducerii organului fiscal.”
La alin. 3 al aceluiași articol se prevede că „decizia aprobată potrivit alin. 2 constituie titlu de creanță (…)” iar în alin. 6 se arată că „titlu de creanță (…) poate fi atacat în condițiile legii.”
Astfel, în speță, este o creanță fiscală și nicidecum o creanță bugetară contractuală, contestatoarea fiind într-o eroare de interpretare a dispozițiilor legale.
În temeiul art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003 „titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”.
Instanța constată că titlul de creanță putea fi contestat de contestatoarea debitoare în termen de 30 de zile de la comunicare la organul emitent, conform prevederilor din titlul IX din OG nr. 92/2003 respectiv Codul de procedură fiscală, fiind legea specială care se aplică în acest domeniu.
Potrivit art. 131 alin. 1 din OG nr. 92/2003 executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Cum decizia TC 9046 a fost emisă la data de 03.08.2009, prescripția începe să curgă începând cu data de 1 ianuarie 2010, urmând a se prescrie la data de 1 ianuarie 2015 și nu în termen de 3 ani așa cum a menționat în mod greșit contestatoarea.
Astfel, cu certitudine, în speță, este vorba despre o creanță fiscală în care termenul de prescripție este de 5 ani, calculul acesteia începând cu data de 1 ianuarie 2010 și nicidecum o creanță bugetară contractuală, în care prescripția este de 3 ani, instanța constatând că dreptul de a se cere executarea silită nu s-a prescris.
Ca un corolar al celor arătate mai sus, instanța constată că debitoarea este datoare creditoarei cu suma de 1785 lei reprezentând tarif acces în SEAP pentru semestrul II 2009, la care datorează dobânzi și penalități calculate conform procesului verbal privind calculul dobânzi și penalități nr. CJ 475/28.10.2009 în sumă de 2652/87 lei pentru perioada 17.09.2009 – 12.03.2014.
În lumina celor arătate mai sus instanța va respinge contestația ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civilă, fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELEL LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare, formulată de contestator ȘCOALA DE A. ȘI MESERII ANDRID, cu sediul în localitatea Andrid, ., județ Satu M., CUI_, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA P. AGENDA DIGITALĂ A ROMÂNIEI, prin reprezentanții săi legai, cu sediul în București, ., Sector 2, cod poștal_, CUI_, ca neîntemeiată.
Fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 650 alin.3 C.pr.civ. cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
În temeiul 471 C.pr.civ. cererea de apel se depune la Judecătoria Carei, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică din 02 aprilie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. C. A. M. C. I.
CM 06 Aprilie 2015
Red. Tehnored. SCA /CM
4 ex./27.04.2015
Emise 2 .
1 ex – contestatoarei ȘCOALA DE A. ȘI MESERII ANDRID REPREZENTATĂ DE DIRECTOR PĂTRAȘCA C. F.
1 ex. intimatei AGENȚIA P. AGENDA DIGITALĂ A ROMÂNIEI,
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 509/2015. Judecătoria CAREI | Prestaţie tabulară. Sentința nr. 506/2015. Judecătoria CAREI → |
|---|
