Reziliere contract. Sentința nr. 509/2015. Judecătoria CAREI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 509/2015 pronunțată de Judecătoria CAREI la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 1782/218/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CAREI
-
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 509/2015
Ședința publică de la 07 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
Grefier: ȘORIAN M.
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
Desfășurarea procesului s-a înregistrat prin mijloace tehnice audio potrivit art. 231 alin. 2 C.pr.civilă.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra cauzei civile formulate de reclamanții C. A. și C. C., în contradictoriu cu pârâții C. G. și C. M., având ca obiect „rezilierea contractului de întreținere”, și a cererii reconvenționale formulate de pârâții reclamanți reconvenționali C. G. și C. M., în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali C. A. și C. C., precum și a pârâților reconvenționali C. I. și C. R., având ca obiect „pretenții”.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții C. A. și soția C. C., în contradictoriu cu pârâții C. G. și soția C. M., au solicitat a se dispune rezilierea contractului de întreținere autentificat sub nr. 923 din data de 29.06.2006 la B.N.P. M. E. M., datorită neexecutării obligației de întreținere, și restabilirea situației anterioare în cartea funciară nr. 151 Săuca nedefinitiv nr. top. 91, 92, 927/3, 1028/30 și 1059/1, prin redobândirea dreptului de proprietate, ca efect al rezilierii contractului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că au încheiat contractul de întreținere cu pârâții transmițându-le dreptul de proprietate în contul întreținerii prevăzute și detaliate în contract. De cca. 2 ani de zile, fiindcă nu le-au prestat nicio întreținere pârâții, au fost nevoiți să apeleze la serviciile unei vecine care să le presteze întreținere, iar pentru acele prestații au plătit-o din pensia lor, fiindcă au fost nevoiți, inițial doar la curățenie și apoi și pentru mâncare, asigurarea asistenței medicale. Pârâții la început au mai venit pe la aceștia, însă și atunci se ocupau efectiv de reparația și întreținerea casei, care deja se afla în proprietatea lor, însă de întreținerea lor nu s-au ocupat deloc deși au fost și sunt în nevoie.
Datorită faptului că pârâții nu și-au executat obligațiile asumate, reclamanții doresc rezilierea acestui contract pentru a-și putea redobândi proprietatea.
Reclamanții au mai arătat că sunt bătrâni și bolnavi, cu pensii mici de 400 și respectiv 700 lei, care nu le ajung pentru întreținere și pentru medicamentație. Ori tocmai acesta a fost motivul pentru care au încheiat contractul, respectiv pentru ca pârâții să le asigure, din sursele lor, toată întreținerea.
În final, reclamanții au solicitat ca pentru toate aceste motive să se dispună rezilierea contractului.
În drept, reclamanții au invocat disp. art. 997 și art. 1020 C.civ., disp. art. 2254, art. 2255, art. 2257, art. 6 Noul C.civ., art. 94, 97, 148, 194 și urm. C.proc.civ., L. nr.7/1996.
În probațiune, reclamanții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâților, a probei testimoniale cu depoziția martorilor Mikola C., R. și M. L..
În susținerea cererii, reclamanții au depus în copie următoarele înscrisuri: împuternicire avocațială (f.4); contract de întreținere (f.5-6).
Cererea este scutită de taxă de timbru potrivit art. 29 lit. c din O.U.G. nr. 80/2013.
Pârâții C. G. și soția C. M. a formulat întâmpinare și acțiune reconvențională.
Prin întâmpinare (f.15) pârâții au arătat că nu înțeleg să nu se opună rezilierii contractului de întreținere autentificat sub nr. 923/29.06.2006 de către Notarul Public M. E. M. ca expresie a voinței reclamanților și din respectul datorat lor și nu din cauza neexecutării obligației de întreținere. De asemenea, sunt de acord cu restabilirea situației anterioare de Carte Funciară și solicită respingerea pretențiilor privind obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea reconvențională (f.15-19) pârâții reclamanți-reconvenționali au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea reclamanților pârâți-reconvenționali C. A. și C. C. la plata contravalorii lucrărilor de reparații, extindere și modernizare a imobilului casă de locuit și a anexelor ce fac obiectul contractului de întreținere și a cărui reziliere se solicită, adică imobilul casă de locuit din localitatea Săuca nr/8, jud. Satu M.; obligarea pârâților reconvenționali Ciobincan I. și C. R. la restituirea sumei de 30.000.000 lei vechi, fiecare, în total 60.000.000 lei vechi, ce reprezintă suma primită de la fratele lor C. G. și care poate fi asimilată unei sulte, urmare renunțării acestora la averea părintească și obligarea tuturora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâtul reclamant-reconvențional C. G. a arătat că în anul 2000, părinții săi C. A. și C. C. i-au propus să se ocupe de îngrijirea lor la bătrânețe, urmând ca lui să îi rămână întreaga lor avere. Acest lucru în contextul în care are doi frați mai mici - Ciobincan I. și C. R., cu care a convenit, verbal, în acel an, împreună cu părinții săi, ca el să se ocupe de îngrijirea acestora din urmă, în schimbul întregii averii deținută de aceștia.
În anul 2001, părinții săi i-au solicitat să plătească din surse proprii câte o sumă de bani fiecăruia dintre frații săi, pentru ca aceștia să renunțe la moștenire în favoarea sa, cu toate că el își luase angajamentul că va avea grijă de părinți în schimbul întregii averi fără alte pretenții din partea fraților săi.
Deși soția sa, C. M., nu a agreat acest lucru și nu dispunea în acel moment de suma de bani pe care părinții doreau să o primească frații săi din partea sa, totuși văzând situația socială a fiecăruia dintre frați (I. - divorțat cu doi copii minori în întreținere, R. - necăsătorită și cu un copil minor în întreținere) a hotărât să le dea fiecăruia dintre ei suma de bani solicitată de părinți.
În acest sens, în luna aprilie a anului 2001 a luat cu titlu de împrumut de la vecinii săi din Baia M., P. M. și soția P. L., ambii domiciliați în Baia M., ., . 60.000.000,00 lei vechi (șaizecimilioane lei vechi). În data de 29.04.2001, fiecare dintre frații săi (Ciobincan I. și C. R.) au primit din partea sa suma de 30.000.000,00 lei vechi (treizecimilioane lei vechi), în total 60.000.000,00 lei vechi (șaizecimilioane lei vechi), lucru recunoscut în câte o declarație pe proprie răspundere date de către frații săi, contrasemnate de martori (C. M., C. R. și Ciobincan I.); în schimbul banilor, aceștia au renunțat la orice pretenție materială din averea părinților (casa, gradina, terenuri intravilane și igicole, obiecte sau alte bunuri din gospodărie). Crezând că frații săi vor aprecia gestul făcut și crezându-i de bună-credință, în condițiile în care declarațiile lor se încheie cu sintagma „Așa să ne ajute Dumnezeu!”, nu a cerut autentificarea celor 2 declarații date de aceștia.
Pentru a putea returna suma împrumutată de la vecinii săi a fost nevoit în anul 2002, luna martie să plece la lună în Portugalia, unde a lucrat în construcții până în luna februarie 2003. Acest fapt poate fi dovedit prin vizele de pe pașaportul său, pe care le depune în copii certificate.
În anul 2006 a hotărât împreună cu părinții săi să încheie acte autentice pentru imobilele care urmau să îi revină în schimbul întreținerii lor, semnând în acest sens un contract de întreținere, cu uzufruct viager, în pofida faptului că încă din anul 2001 își despăgubise frații, oferindu-le suma solicitată de aceștia.
Din momentul întoarcerii sale de la muncă din Portugalia (începutul anului 2003), deși contractul nu prevede obligativitatea de a se muta cu soția sa C. M., în casa părintească, majoritatea timpului l-a petrecut la casa părintească din Săuca, ocupându-se de asigurarea celor necesare traiului părinților și bunăstarea gospodăriei. În acest sens a prestat următoarele activități: anual a asigurat materialul lemnos necesar încălzirii pe timp de iarnă; a cultivat grădina de legume, asigurând legumele și fructele necesare pe tot parcursul anului; am înlocuit pomii fructiferi bătrâni din grădină cu puieți; a cultivat anual via; periodic mergea cu grâul la moară; lunar se deplasa în Tășnad (județ Satu M.) la medicul de familie pentru a ridica rețeta de medicație și la farmacie pentru achiziționarea medicamentelor (martori fiind medicul de familie și farmacistul/farmacista); când au avut nevoie de consultații medicale de specialitate, s-a deplasat atât împreună cu tata cât și cu mama la Spitalul din Satu M. sau la cel din Tășnad; hrana a preparat-o în comun cu părinții, contribuind cu toții la cele necesare în bucătărie; a înteținut și a adus îmbunătățiri importante atât casei cât și anexelor, din Săuca, nr. 8; a construit încă o cameră (dintr-o anexa veche - cămară); a transformat grajdul de animale în depozit pentru cereale; a construit un adăpost pentru lemne; a turnat beton pe jos în camere și șură; a construit o afumătoare; a termoizolat pereții exteriori din 2 camere; a pus parchet laminat în una din camere, iar pentru alta a achiziționat parchetul însă nu a apucat să-l monteze; a construit în partea din față a casei un antreu din geam de sticlă; a confecționat din material metalic garduri noi în jurul casei.
Toate îmbunătățirile au fost executate în regie proprie de către pârât, având în vedere experiența dobândită de-a lungul timpului și toate acestea pot fi confirmate de către vecinii din Săuca: M. D., S. E., respectiv L. G..
Tensiunile dintre părți au apărut în anul 2010 când, fără să îl consulte, părinții săi au înstrăinat un imobil, teren intravilan (loc de casă) de aproximativ 7 ari, situat în Săuca, încasând suma de 1300 lei, întreaga suma fiind dată de părinți, nepoatei C. L., fiica surorii sale, C. R.. Aceste două lucruri l-au nemulțumit și le-a adus la cunoștința părinților săi.
Revoltată de reacția sa, sora C. R. (fiind plecată de mai mulți ani în Germania) îi contactează telefonic pe părinții săi și îi îndeamnă să renunțe la serviciile de întreținere așa cum ele au fost stabilite în contractul de întreținere, promițându-le că ea se va ocupa de întreținerea lor, urmând să angajeze în acest scop o persoană din vecini.
A constatat cu uimire și stupoare că și fratele său, I., a susținut demersul surorii lor cu privire la intenția părinților de a renunța la serviciilor de întreținere, stabilite în sarcina sa prin contractul de întreținere .
Din acel moment, părinții săi (în special mama sa C. C.), au refuzat orice fel de colaborare cerându-i cu insistență și în mod permanent să părăsească casa părintească.
În luna martie 2013, a fost acuzat de părinți că ar fi sustras o sumă de bani, mai exact 1000 lei din economiile lor aflate în casă. Concomitent, locuința surorii sale, situată în Baia M., ., în care locuia fiica acesteia, L. C., a fost deconectată de la rețeaua de electricitate pentru neplata facturilor de energie. Având în vedere acest aspect și faptul că nepoata, L. C., era împuternicită pe conturile de economii ale părinților săi, a presupus în acel moment că suma de bani care lipsea din economiile părinților a fost direcționată în scopul achitării datoriilor la electricitate și reconectarea la rețeaua de energie a locuinței surorii sale. Pentru a aplana atmosfera tensionată cauzată de dispariția banilor și pentru a face lumină cu privire la dispariția banilor, a propus părinților săi să cheme organele abilitate (Poliția) pentru a investiga dispariția acelei sume de bani. Mama sa a respins cu vehemență ideea de a chema organele de poliție, ceea ce i-a întărit și mai mult convingerea că între presupusa dispariție a banilor și cheltuielile necesare nepoatei sale pentru reconectarea la rețeaua de energiei electrice a locuinței din Baia M., există o strânsă legătură.
În luna Octombrie 2013, după ce a terminat de strâns recolta de pe câmp și din grădină, mama sa i-a cerut cu insistență să părăsească casa părintească. Urmare faptului că folosința locuinței aparținea părinților săi și raportat la vârsta înaintată a acestora și la starea de sănătate, pentru a nu le provoca o stare de discomfort și permanentă nemulțumire, a telefonat ginerelui său, Druta P. R., domiciliat în Baia M., .. 14, adresându-i rugămintea să vină cu mașina după el, acesta fiind obligat să asiste la ultima discuție avută cu părinții săi și refuzul declarat fără echivoc de a mai fi întreținuți de el și soția sa.
Ulterior părăsirii casei părintești, adică octombrie 2013, tatăl său A. C. l-a contactat telefonic de câteva ori, la locuința sa din Baia M., rugându-l să se reîntoarcă la casa părintească, întrucât serviciile prestate de vecină nu se ridicau la nivelul așteptările lor. A fost de acord cu propunerea făcută, însă avea nevoie și de confirmarea, cel puțin telefonică a mamei, deoarece dânsa a fost mult mai vehementă și mai hotărâtă atunci când i s-a cerut să părăsească casa părintească. Chemată de tatăl său la telefon, ca să vorbească cu el, mama sa a evitat acest lucru, de fiecare data când a vorbit cu tatăl la telefon, motivând că nu are ce discuta cu el și că refuză în continuare să accepte ca el și cu soția sa să își îndeplinească obligațiile de întreținere stabilite prin contractul de întreținere.
Totuși, fiind vorba de părinții săi, în iulie 2014 l-a rugat pe fiul său C. D. I. G., domiciliat în Baia M., .. 10A, . însoțească la casa părintească pentru a încerca să ajungă la o înțelegere cu părinții și să se reîntoarcă la casa părintească. Și de acesta dată s-a lovit de refuzul mamei sale care în continuare dorea să nu mai beneficieze de serviciile de întreținere oferite.
Faptul că în perioada 2000-2013 părinții săi au fost întreținuți de către el și familia sa, poate fi probat prin faptul că aceștia au reușit să economisească sume de bani, care au fost depuse în conturi de economii la BCR, cuantumul sumelor depuse nefiindu-i dezvăluite de către aceștia. În 2013, totuși tatăl său l-a împuternicit cu privire la unul din conturile deținute la BCR, ocazie cu care a aflat că valoarea contului este de 10.000 lei. Întrebarea care se pune, cum au reușit părinții săi să economisească bani, în condițiile în care pensia cumulată a lor, după cum declară, este 1.100 lei.
În drept, au fost invocate prev. art. 205, respectiv art. 209 C.proc.civ.
În probațiune, pârâții reclamanți reconvenționali au solicitat încuviințarea următoarelor probe: proba cu înscrisurile anexate; proba cu interogatoriul reclamanților pârâți-reconvenționali C. A. și C. C., proba cu interogatoriul pârâților-reconvenționali Ciobincan G. și C. R.; proba testimonială cu depoziția martorilor P. L., Druta P. R., C. D. I. G.; efectuarea unei expertize a imobilului casă de locuit și anexe ce fac obiectul contractului de întreținere a cărui reziliere se cere pentru a se stabili valoarea de circulație actuală a acestuia, raportat la faptul că la data încheierii contractului de întreținere, părțile contractante au căzut de acord că valoarea întregului imobil, construcții și teren, a fost de 15.379 ron; precum și orice alte probe a căror necesitate ar rezulta pe parcursul dezbaterilor.
În susținerea cererii, au fost depuse în copie următoarele înscrisuri: declarațiile olografe a numiților Ciobincan I. și C. R. cu ocazia primirii celor 60.000.000 lei vechi (f.20-21); pașaportul numitului C. G. (f.22).
Prin precizarea cererii reconvenționale (f.44-45), pârâții reclamanți reconvenționali au indicat contravaloarea lucrărilor efectuate la imobilul ce face obiectul contractului de întreținere, și a cheltuielilor cu pondere importantă efectuate în baza și în legătură cu contractul de întreținere, valoarea totală a acestora ridicându-se la suma de 37.300,00 lei, fiind compusă din: 1. suma de 21.100 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de îmbunătățiri aduse casei și anexelor, din localitatea Săuca, nr. 8: Construcție cameră (dintr-o anexa veche - cămara) - 4050 lei; Transformare grajd de animale în depozit pentru cereale -1200 lei; Construcție adăpost pentru lemne - 400 lei; Turnat beton pe jos în camere și șură - 2700 lei; Construcții afumătoare - 700 lei; Termoizolat pereții exteriori din 2 camere -1800 lei; P. laminat 2 camere -1800 lei; Construcție anteantreu din geam de sticlă - 4200 lei; Confecționare garduri din material metalic garduri - 4250 lei; 2. suma de 2.100 lei, reprezentând îmbunătățirile aduse terenului aferent construcției și care face obiectul contractului de întreținere, din localitatea Săuca, nr. 8, constând în înlocuirea pomilor fructiferi bătrâni cu puieți, respectiv amenajarea și întreținerea grădinii de legume și zarzavaturi; 3. suma de 3.600 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de deplasare lunară, la medicul de familie în vederea obținerii rețetelor și ridicării medicamentelor de la farmacie; 4. suma de 10.500 lei reprezentând contravaloarea materialului lemnos necesar încălzirii în anotimpurile friguroase de-a lungul contractului de întreținere.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată cu suma totală de 2.129 lei, taxă judiciară de timbru potrivit art. 3 alin. 1 lit. c din O.U.G. nr. 80/2013, conform chitanță ./22.09.2014 în sumă de 405 lei (f.47) și nr. TAXA9551RO/ 20.11.2014 în sumă de 1.724 lei (f.77).
Prin răspunsul la întâmpinare și întâmpinarea la cererea reconvențională (f.40-41), reclamanții pârâți-reconvenționali C. A. și C. C. au solicitat să se constate că pârâții nu se opun admiterii acțiunii cu privire la rezilierea contractului de întreținere și restabilirea situației anterioare de CF, însa se opun la plata cheltuielilor de judecată, ca atare, își mențin în totalitate acțiunea introductivă, fiindcă este culpa lor procesuală, și solicită la rândul lor cheltuieli de judecată. Aceștia au mai arătat că se opun pretențiilor solicitate de către reclamanții pârâți, în ceea ce privește plata contravalorii unor lucrări, deoarece lucrările de întreținere și extindere care s-au efectuat, s-au făcut din banii lor, neavând pârâții reclamanți-reconvenționali vreo contribuție, solicitând de fiecare dată plata contravalorii acestor lucrări. Enumerarea activităților făcute de reclamanți, la pct. 1-8 se referă la executarea contractului de întreținere, care urmează să fie reziliat. Pct. 8-17 sunt făcute din banii noștri. Astfel, construirea unei camere de fapt reprezintă transformarea unei cămări de alimente, ca atare aceasta a existat; transformarea grajdului de animale în depozit de cereale nu a necesitat modificări importante; adăpostul pentru alimente s-a făcut din materialele și cu manopera lor, la fel și afumătoarea; betonul în cameră și șură tot din banii lor s-a realizat, și acest lucru s-a făcut pentru a se monta în cameră parchet, lucru care nu s-a mai realizat; antreul din geam de sticla s-a făcut din materiale second hand, dar plătite de ei, la fel și gardul. Totodată, aceste lucrări au caracter voluptoriu, făcute de către pârâții reclamanți reconvenționali în ideea dreptului lor de proprietate, fiindcă erau proprietari în baza contractului de întreținere la data efectuării lor, ca atare se opun la plata contravalorii lor.
În ceea ce privește capătul de acțiune privind plata făcută de către pârâții reclamanți reconvenționali în favoarea lui Ciobincan I. și C. R., aceste pretenții nu au legătură cu acțiunea principală, reclamanții nefiind parte a actelor indicate, solicitând disjungerea acestora.
În drept au fost invocate disp. art. 201 alin. 2, art. 209 C.proc.civ., art. 578 C.civ.
În probațiune s-a solicitat interogatoriul pârâților reclamanți reconvenționali și proba testimonială cu depoziția martorilor indicați prin acțiunea principală.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională (f.42-43), pârâții reconvenționali Ciobincan I. și C. R. au solicitat respingerea acțiunii reconvenționale ca inadmisibilă, neavând nicio legătura cu cererea principală, în baza disp. art. 209 alin. 1 C.proc.civ. În subsidiar, s-a invocat nulitatea absolută a declarațiilor date la data de 29.04.2001, prin care au recunoscut că au preluat suma de cate 30.000.000 lei vechi de la pârâții reclamanți reconvenționali, fiind vorba de acte asupra unor succesiuni nedeschise, prohibite și sub imperiul vechiului Cod civil, prin disp. art. 965 alin. 2 rap. la art. 702, 821 C.civ. vechi și restabilirea situației anterioare, în sensul restituirii către pârâții reclamanți reconvenționali a sumelor ridicate de la aceștia, respectiv câte 30.000.000 lei vechi fiecare, fără penalități, dobânzi, majorări sau recalculări, cu cheltuieli de judecată.
Dispozițiile art. 209 alin. 1 C.proc.civ. sunt clare și anume, cererea reconvențională se va formula numai daca pretențiile pârâților sunt derivate din același raport juridic, ori în speță, părțile contractului de întreținere sunt doar părinții și pârâții reclamanți reconvenționali, fără a avea un raport juridic cu aceștia în privința acțiunii principale. Pentru acest motiv s-a solicitat respingerea cererii reconvenționale.
Declarațiile prin care au primit acele sume, reprezintă pacte cu privire la o succesiune viitoare a părinților, fără ca aceștia măcar să fie parte.
Părinții trăiesc și la ora actuală, ei au încheiat un contract de întreținere pârâții reclamanți reconvenționali, ca atare au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în 2006.
În 2001, părinții erau proprietari, ei erau în viață, ca atare înțelegerea descendenților cu privire la o succesiune viitoare nu se putea încheia decât prin testament sau partaj, lucru care nu s-a realizat.
Aceste acte sunt lovite de nulitate absolută, ca atare efectele lor se anulează retroactiv până la data încheierii lor.
Pârâții reclamanți reconvenționali nu se pot folosi de acte nule încheiate de către ei, pentru a solicita alte sume decât cele trecute în act, lucru cu care sunt de acord.
Nu are nicio relevanță juridică faptul că ei s-au împrumutat sau nu pentru achitarea acelor sume, și nici faptul că aceștia au renunțat în schimbul acestor sume la orice pretenție materială din averea părinților.
Nu are nicio importanță juridică faptul că pentru restituirea împrumutului, aceștia au fost nevoiți să plece la muncă în străinătate.
Efectele actelor nule absolut sunt de restabilire a situației anterioare de la data desființării actului, unde nu sunt trecute nicio sumă de bani față de cele ridicate.
Din acest motiv pârâții reconvenționali au fost acord să restituie banii efectiv ridicați.
În drept au fost invocate disp. art. 209 alin. 1 C.proc.civ. și disp. art. 965 alin. 2 rap. la art. 702 și art. 821 C.civ. vechi.
Prin răspunsul la întâmpinarea la cererea reconvențională (f.78-80), pârâții-reclamanți reconvenționali au arătat că reclamanții prin reprezentantul lor legal sunt într-o confuzie totală sub aspectul culpei procesuale de care s-ar face vinovați .Motivul pentru care au înțeles să nu se opună voinței reclamanților de reziliere a contractului de întreținere este respectul pe care îl poartă acestora și obligația de a le respecta decizia raportat la faptul că sunt părinții pârâtului de rândul 1, respectiv socrii pârâtului de rândul 2. Mai mult, chiar reclamanții recunosc, prin întâmpinarea la cererea reconvențională, că și-au îndeplinit obligațiile de întreținere stabilite în sarcina noastră prin contractul de întreținere de unde rezultă că motivul pentru care reclamanții solicită rezilierea contractul de întreținere este altul decât culpa acestora. Prin urmare, rezilierea contractului de întreținere este expresia voinței reclamanților, motivele care au dus la luarea acestei decizii neavând legătură cu îndeplinirea sau neîndeplinirea obligațiile de întreținere stabilite în sarcina lor prin contractul de întreținere. Rezilierea contractului de întreținere nefiind din culpa acestora nu poate fi reținută în sarcina lor culpa procesuală și pe cale de consecință nu pot fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând cauza dedusă judecății prin prisma Codului civil aplicabil și care este vechiul Cod civil, Contractul de întreținere a cărui rezoluțiune se solicită, este un contract nenumit, ceea ce înseamnă că nu beneficiază de o reglementare distinctă în dreptul pozitiv, fiindu-i astfel aplicabile dispozițiile de drept comun în materie de convenții. Obligația de întreținere ce revenea pârâților a fost determinată în cuprinsul contractului încheiat între părți. În principiu, obligația de a presta întreținerea este, în esență, o obligație de a face care se execută zi de zi. Cu toate acestea, părțile au posibilitatea ca, în temeiul principiului libertății contractuale, să stabilească modalități specifice de executare a acestei obligații.
Potrivit art. 977 din Codul civil, „Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor”. În lumina acestor dispoziții este de reținut că reclamanții locuiau, la data încheierii contractului și locuiesc și în prezent, în localitatea Sauca nr. 8. Jud.Satu M., iar pârâții locuiau și locuiesc și în prezent în localitatea Baia M., ./20, jud.Maramureș, așadar la o distanță care nu a permis pârâților să presteze întreținerea zilnic, astfel că în mod evident nu putea să fie voința părților ca pârâții să presteze zilnic întreținerea, ceea ce rezultă și din faptul că pe o perioadă relativ lungă, de aproape 8 ani, nu au fost probleme între părți cu privire la modul de prestare a întreținerii, deși aceasta nu era prestată zilnic.
Pentru ca un contract de întreținere să fie rezoluționat este necesar ca: debitorul întreținerii să nu își fi executat obligațiile ce îi revin și neexecutarea să îi fie imputabilă, condiții ce rezultă din dispozițiile art.1020 din Codul civil. Din probele ce urmează a fi administrate în cauză nu rezultă o neexecutare a obligației de întreținere care să fie imputabilă pârâților. Dimpotrivă, așa cum recunosc și reclamanții, pârâții au depus diligente pentru a îmbunătăți traiul acestora, executând diferite lucrări de modernizare a locuinței, al căror scop a fost acela de a le asigura un mod de viață cât mai decent posibil în condițiile date, lucrări pe care însă reclamanții le califică ca fiind „lucrări voluptorii”, adică lucrări care nu erau necesare și care sunt considerate de aceștia ca ținând de lux., motiv pentru care nu apreciază că au obligativitatea de a le restitui.
Potrivit prevederilor art. 997 Cod civil, „Acela cărui se face restituțiunea, trebuie să despăgubească pe posesorul chiar de rea-credință de toate cheltuielile făcute pentru conservarea lucrului, sau care au crescut prețul lui”. Prin urmare nici chiar presupusa dar nedemonstrata rea - credință a pârâților, nu absolvă reclamanții de la plata cheltuielilor efectuate de către pârâți cu imobilul.
Pornind de la prevederile art.997 Cod civil, coroborate cu prevederile art.1169 Cod civil, numai cheltuielile necesare și utile pot fi acordate pârâților și anume facem referire la lucrările pentru conservarea proprietății, lucrările de investiții sau cheltuielile utile care au sporit valoarea imobilului cu suma reprezentând costul acelor lucrări, și cheltuieli făcute de pârâți dar calificate de reclamanți, după cu am mai arătat, ca fiind cheltuieli voluptorii.
Reclamanții susțin că lucrările efectuate de pârâți și calificate ca fiind voluptorii, au fost executate în realitate de către ei, prin manoperă proprie. Raportat la vârsta înaintată a reclamanților și la motivul pentru care au ales să încheie cu 8 ani în urmă contractual de întreținere cu pârâții și anume imposibilitatea de a se întreține și de a-și asigura singuri un trai decent, rezultă că susținerile reclamanților nici sub acest aspect nu au coresponent în realitate.
În acest sens, solicită instanței, să pună în vedere reclamanților să depună în probațiune veniturile realizate pe perioada de derulare a contractului de întreținere-adică 2006-2013 precum și extrasele de conturi pentru a proba cele susținute.
Cu privire la solicitarea reclamanților de disjungere a capătului de cerere privind plata făcută de către reclamanții pârâți-cei doi frați ai pârâtului de rândul 1, motivată prin aceea că nu are legătură cu acțiunea principală, solicită respingerea acestei cereri motivat prin aceea că potrivit prevederilor art. 210 Cod procedură civilă, disjungerea nu poate fi dispusă dacă judecarea ambelor cereri se impune pentru soluționarea unitară a procesului. Ori, plata de către pârâtul de rândul 1 a sultei corespunzătoare către cei doi frați, a fost o condiție impusă de către reclamanți pentru încheierea contractului de întreținere. Mai mult, prin încasarea sultei de la pârârul de rândul 1, cei doi frați au renunțat la rezerva succesorală cu privire la imobilul ce face obiectul contractului de întreținere.
Prin precizarea cererii reconvenționale (f.113), pârâții-reclamanți reconvenționali au solicitat instanței să li se recunoască un drept de retenție asupra imobilelor până la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse acestora.
În probațiune s-a solicitat interogatoriul pârâților reclamanți reconvenționali.
În cursul cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisurile depuse de părți, proba cu interogatoriul părților și proba testimonială cu depoziția martorilor propuși.
Analizând acțiunea principală și cererea reconvențională, prin prisma motivelor invocate și a materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Cu privire la acțiunea principală, instanța constată că între reclamanții C. A. și C. C., în calitate de întreținuți, și pârâții C. G. și C. M. în calitate de întreținători, a fost încheiat Contractul de întreținere autentificat la B.N.P. M. E. M. prin Încheierea de autentificare nr. 923 din 29.06.2006 (f.5-6), contract conform căruia, reclamanții au dat pârâților, cu titlu de întreținere, întreg dreptul de nudă proprietate asupra imobilului casă de locuit, construită din văioagă, compusă din 2 camere și teren aferent în suprafață de 2763 mp. situat în ., județ Satu M. și teren arabil și vii în extravilan în suprafață de 1 ha și 5437 mp. situat în extravilanul . M., înscrise în CF nedefinitiv nr. 151 Săuca, cu nr. top. 91, 92, 927/3, 1028/30 și 1059/1 de sub B1, reclamanții rezervându-și dreptul de uzufruct viager asupra imobilelor înstrăinate, iar pentru transmiterea efectuată, pârâții s-au obligat a asigura reclamanților întreținerea pe toată durata vieții lor, cu toate cele necesare traiului, hrană, îmbrăcăminte, iluminat, încălzit și în caz de nevoie medicamente și asistență medicală, iar în caz de deces să îi înmormânteze conform obiceiului strămoșesc.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și art. 6 alin. (5) din Codul civil din 2009, dispozițiile Codului civil din 2009 se aplică tuturor actelor încheiate după data intrării sale în vigoare, respectiv 1 octombrie 2011, iar potrivit art. 102 alin. (1) din Legea de aplicare, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și că prezentul contract a fost încheiat la data de 29.06.2006, instanța reține că dispozițiile legale aplicabile contractului din cauza de față sunt cele ale Codului civil din 1864.
Așadar, în soluționarea prezentei cauze sunt incidente dispozițiile art. 969 din Codul civil din 1864, conform căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 970 din același cod, convențiile trebuie executate cu bună-credință. Potrivit art. 1020 C.Civ. (din 1864) condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu își îndeplinește angajamentul său. Totodată, dispozițiile art. 1021 C.Civ. (din 1864) prevăd că în cazul în care una din părți nu-și îndeplinește obligația asumată printr-un contract, cealaltă parte poate solicita instanței rezoluțiunea actului juridic în fața instanței de judecată. Pe de altă parte, art. 1079 pct. 3 C.Civ. (din 1864) arată că debitorul este de drept în întârziere în cazurile în care obligația nu putea fi îndeplinită decât într-un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă. D. fiind caracterul alimentar al obligației de întreținere, instanța reține incidența în cauză a acestui text, pârâții fiind, prin urmare, de drept în întârziere și nefiind necesară punerea lor în întârziere prin unul din modurile cerute de lege pentru introducerea acestei cereri de rezoluțiune.
Prin urmare, sub aspectul rezoluțiunii contractului de întreținere anterior indicat, instanța va avea în vedere pe de-o parte faptul că începând cu luna octombrie a anului 2013 pârâtul C. G. a părăsit imobilul în care locuia împreună cu părinții săi și pe care l-a dobândit în baza contractului de întreținere, ulterior acestei date pârâții sistând îndeplinirea obligațiilor de întreținere ce erau stabilite în sarcina lor prin contract (cu toate că față de scopul urmărit printr-un asemenea contract, îndeplinirea obligației trebuia să fie permanentă, indiferent de mijloacele materiale ale creditorilor întreținerii și indiferent dacă aceștia aveau sau nu nevoie de întreținere), fapt recunoscut de către pârâți și totodată dovedit prin coroborarea interogatoriilor administrate părților și a probelor testimoniale reprezentate de declarațiile martorilor audiați în cauză, iar pe de altă parte, pârâții, în calitatea lor de debitori ai obligației de întreținere, și-au exprimat în mod expres acordul cu privire la admiterea acțiunii principale și rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat între părți.
Având în vedere efectele contractului de întreținere, care este un contract oneros, aleatoriu, sinalagmatic, translativ de proprietate, de la data încheierii convenției bunul intrând în patrimoniul debitorilor, dar și efectele rezoluțiunii, în sensul că se procedează la restabilirea situației anterioare, prin reintrarea bunului în patrimoniul fostului proprietar, ca și cum nu ar fi ieșit niciodată din patrimoniul său, instanța va dispune repunerea părților în situația anterioară.
În consecință, raportând textele de lege mai sus enunțate la situația de fapt reținută, instanța constată îndeplinite prevederile art. 1020 și art. 1021 din Codul Civil din 1864 și, în consecință, va admite acțiunea civilă principală ca întemeiată și va dispune rezoluțiunea Contractului de întreținere autentificat prin Încheierea de autentificare nr. 923 din data de 29.06.2006 la B.N.P. „M. E. M.” pentru neîndeplinirea obligațiilor privind întreținerea, totodată urmând a dispune și în privința restabilirii situației anterioare înscrierilor efectuate în baza acestui act în cartea funciară nr. 151 Săuca Nedefinitiv sub nr. cadastral 91, 92, 927/3, 1028/30 și 1059/1, în sensul reînscrierii dreptului de proprietate al reclamanților, având în vedere solicitarea expresă formulată în acest sens.
Cu privire la cererea reconvențională formulată și precizată de pârâții reclamanți-reconvenționali C. G. și C. M., în contradictoriu cu reclamanții pârâți-reconvenționali C. A. și C. C., având ca obiect obligarea acestora din urmă la plata sumei de 37.300 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilelor în litigiu, precum și recunoașterea unui drept de retenție asupra imobilelor din litigiu, instanța o apreciază ca fiind doar parțial întemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel, în privința îmbunătățirilor pe care pârâții reclamanți-reconvenționali C. G. și C. M. pretind că le-ar fi adus imobilului în litigiu, instanța constată că potrivit probatoriului administrat în cauză, respectiv interogatoriul părților și declarațiile martorilor audiați (de reținut este și faptul că pârâții reclamanți-reconvenționali au învederat expres instanței, în ședință publică, că nu doresc efectuarea unei expertize tehnice judiciare), reiese că, deși camere și dependințe ale imobilului au fost într-adevăr modificate, nu se poate stabili cu certitudine dacă acestea au fost efectuate exclusiv de către pârâții reclamanți-reconvenționali și pe propria lor cheltuială, atâta timp cât reclamanții pârâți-reconvenționali C. A. și C. C. pretind la rândul lor că toate aceste lucrări s-ar fi efectuat cu materiale pe care le-au achiziționat integral din fonduri proprii, reclamantul pârât-reconvențional C. A. contribuind inclusiv cu muncă manuală depusă în efectuarea acestor lucrări.
Totodată, instanța apreciază ca nedovedite și pretențiile formulate de pârâții reclamanți-reconvenționali în sensul obligării reclamanților pârâți-reconvenționali la plata contravalorii cheltuielilor de deplasare lunară la medicul de familie în vederea obținerii rețetelor și ridicării medicamentelor de la farmacie, precum și la plata contravalorii materialului lemnos necesar încălzirii, întrucât pe de-o parte, din declarațiile martorilor audiați rezultă că deplasarea lui C. G. la medicul de familie al părinților săi se efectua cu o bicicletă, iar materialul lemnos a fost extras de pe domeniul aparținând reclamanților pârâți-reconvenționali, iar pe de altă parte, aceste obligații oricum reveneau debitorilor întreținerii în baza contractului de întreținere încheiat.
Prin urmare, atâta timp cât potrivit art. 249 C.proc.civ. cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, instanța apreciază că din ansamblul probator administrat în cauză, pârâții reclamanți-reconvenționali C. G. și C. M. nu au făcut dovada susținerilor referitoare la îmbunătățirile aduse imobilului în litigiu, precum și cu privire la celelalte sume solicitate de către aceștia.
Cu toate acestea, întrucât efectele rezoluțiunii contractului de întreținere în discuție vizează inclusiv restabilirea situației anterioare, prin reintrarea bunului în patrimoniul fostului proprietar, ca și cum nu ar fi ieșit niciodată din patrimoniul său, părțile urmând a fi repuse în situația anterioară, instanța va avea în vedere cheltuielile pe care pârâții reclamanți-reconvenționali C. G. și C. M. le-au efectuat cu autentificarea contractului de întreținere și cu întabularea imobilelor transmise prin contract, cheltuieli dovedite prin chitanțele nr._/29.06.2006, nr._/ 29.06.2006, nr._/29.06.2006 și nr._/29.06.2006 aflate la filele 117 și 118 de la dosar, și va dispune restituirea acestora, obligând reclamanții pârâți-reconvenționali C. A. și C. C. la plata acestora.
Cu privire la capătul de cerere privind instituirea unui drept de retenție asupra imobilelor până la achitarea integrală a contravalorii îmbunătățirilor efectuate la acestea, instanța reține că atâta timp cât capătul de cerere privind constatarea existenței îmbunătățirilor pretinse a fost apreciat ca fiind neîntemeiat, și acest capăt de cerere accesoriu, va fi respins ca neîntemeiat.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți-reconvenționali C. G. și C. M. în contradictoriu cu pârâții reconvenționali Ciobincan I. și C. R., având ca obiect restituirea sumei de 6.000 lei, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, urmând a fi admisă ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit declarațiilor olografe aflate la filele 20 și 21 de la dosar, fiecare dintre cei doi pârâți reconvenționali a înțeles să renunțe la averea părintească, fără a mai avea pretenții asupra casei, terenurilor agricole și bunurilor din gospodărie, în schimbul primirii de către aceștia, de la fratele lor C. G. (pârât reclamant-reconvențional în cauză), a sumei de 6.000 lei în total (fiecare câte 3.000 lei). Totodată, aceste declarații cuprind și mențiunea potrivit căreia, prin plata acestor sume de bani, C. G. rămâne unicul moștenitor de drept.
Întrucât aceste înscrisuri olografe reprezintă în fapt, pacte cu privire la o succesiune viitoare, iar potrivit art. 965 alin. 2 și art. 702 C.civ. (din 1864) asemenea pacte sunt nule absolut, instanța va avea în vedere principiul restabilirii situației anterioare (restitutio in integrum) sau al repunerii în situația anterioară, aceasta fiind regula de drept potrivit căreia tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat. Repunerea în situația anterioară nu implică doar restituirea prestațiilor executate în baza actului juridic desființat, respectiv restituirea prețului, ci părțile raportului juridic trebuie să ajungă în situația în care acel act nu s-ar fi încheiat.
În concluzie, atâta timp cât potrivit legii sunt nule absolut înscrisurile în baza cărora pârâtul reclamant-reconvențional C. G. a plătit pârâților reconvenționali Ciobincan I. și C. R. suma totală de 6.000 lei (câte 3.000 lei fiecăruia), ele reprezentând în concret, renunțarea la o succesiune nedeschisă, fapt prohibit de legea civilă, instanța va avea în vedere și acordul expres al pârâților reconvenționali exprimat în sensul restituirii acestor sume, aspect față de care, va admite cererea reconvențională în privința acestui petit și va obliga pârâții reconvenționali Ciobincan I. și C. R. să restituie pârâților reclamanți-reconvenționali C. G. și C. M. suma totală de 6000 lei (fiecare câte 3000 lei).
Față de considerentele ce preced, instanța apreciază ca întemeiată acțiunea principală, aceasta urmând a fi admisă ca atare, cu consecința rezoluțiunii Contractului de întreținere autentificat prin Încheierea de autentificare nr. 923 din data de 29.06.2006 la B.N.P. „M. E. M.” pentru neîndeplinirea obligațiilor privind întreținerea și restabilirii situației anterioare înscrierilor efectuate în baza acestui act în cartea funciară nr. 151 Săuca Nedefinitiv sub nr. cadastral 91, 92, 927/3, 1028/30 și 1059/1, în sensul reînscrierii dreptului de proprietate al reclamanților pârâți reconvenționali, iar în ceea ce privește cererea reconvențională formulată în cauză, instanța o apreciază ca fiind întemeiată doar în parte, în sensul obligării reclamanților pârâți-reconvenționali C. A. și C. C. la plata sumei totale de 1030 lei reprezentând contravaloarea cumulată a chitanțelor nr._/29.06.2006, nr._/ 29.06.2006, nr._/29.06.2006 și nr._/29.06.2006, iar a pârâților reconvenționali Ciobincan I. și C. R. la restituirea sumei totale de 6000 lei (fiecare câte 3000 lei) către pârâții reclamanți-reconvenționali C. G. și C. M., respingând în rest cererea reconvențională, precum și cererea acelorași pârâți reclamanți-reconvenționali pentru acordarea unui drept de retenție asupra imobilelor din litigiu.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate în cauză, instanța va avea în vedere pe de-o parte, faptul că pârâții reclamanți-reconvenționali C. G. și C. M. nu s-au opus admiterii acțiunii principale privind rezoluțiunea contractului de întreținere, iar pârâții reconvenționali Ciobincan I. și C. R. nu s-au opus admiterii cererii reconvenționale privind restituirea sumei de 6.000 lei primită de către aceștia de la pârâții reclamanți-reconvenționali C. G. și C. M., fiind astfel incidente dispozițiile art. 454 C.proc.civ., iar pe de altă parte, întrucât cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți-reconvenționali C. G. și C. M. în contradictoriu cu reclamanții pârâți-reconvenționali C. A. și C. C. privind obligarea acestora din urmă la plata sumei de 37.300 lei, a fost admisă doar în parte și doar cu privire la suma de 1.030 lei, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 453 C.proc.civ. potrivit cărora, partea care pierde procesul va fi obligată la cerere să plătească cheltuieli de judecată, iar când cererea a fost admisă doar în parte, aceste cheltuieli de judecată vor putea fi acordate proporțional cu valoarea pretențiilor admise, dispoziții legale în baza cărora instanța va admite doar în parte cererea pârâților reclamanți-reconvenționali C. G. și C. M. de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces și, în consecință, va obliga reclamanții pârâți-reconvenționali C. A. și C. C. să le plătească acestora suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, urmând a compensa în rest cheltuielile efectuate și solicitate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții pârâți reconvenționali C. A., având C.N.P._, și soția C. C., având C.N.P._, ambii cu domiciliul în loc. Săuca, nr. 8, județul Satu M., cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat Barothi Sarolta, cu sediul în mun. Carei, ., județ Satu M., în contradictoriu cu pârâții reclamanți reconvenționali C. G., având C.N.P._, și soția C. M., având C.N.P._, ambii cu domiciliul în loc. Baia M., ., ., ca întemeiată.
Dispune rezoluțiunea Contractului de întreținere autentificat prin Încheierea de autentificare nr. 923 din data de 29.06.2006 la B.N.P. „M. E. M.” pentru neîndeplinirea obligațiilor privind întreținerea și dispune restabilirea situației anterioare înscrierilor efectuate în baza acestui act în cartea funciară nr. 151 Săuca Nedefinitiv sub nr. cadastral 91, 92, 927/3, 1028/30 și 1059/1, în sensul reînscrierii dreptului de proprietate al reclamanților pârâți reconvenționali.
Admite în parte cererea reconvențională formulată și precizată de pârâții reclamanți reconvenționali C. G. și soția C. M., în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali C. A. și soția C. C. și pârâții reconvenționali CIOBINCAN I., domiciliat în mun. Baia M., ., . și C. R., domiciliată în mun. Baia M., ., ..
Obligă reclamanții pârâți reconvenționali C. A. și soția C. C. să plătească pârâților reclamanți reconvenționali C. G. și soția C. M. suma totală de 1030 lei reprezentând contravaloarea cumulată a chitanțelor nr._/29.06.2006, nr._/ 29.06.2006, nr._/29.06.2006 și nr._/29.06.2006.
Obligă pârâții reconvenționali CIOBINCAN I. și C. R. să restituie pârâților reclamanți reconvenționali C. G. și soția C. M. suma totală de 6000 lei (fiecare câte 3000 lei).
Respinge în rest cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Respinge cererea pârâților reclamanți reconvenționali C. G. și soția C. M. pentru acordarea unui drept de retenție asupra imobilelor din litigiu.
Obligă reclamanții pârâți reconvenționali C. A. și soția C. C. să plătească pârâților reclamanți reconvenționali C. G. și soția C. M. suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și compensează în rest cheltuielile de judecată ale părților.
Cu drept de a declara apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Carei.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Aprilie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. ȘORIAN M.
M.Ș. 08 Aprilie 2015
Red.A.C.
Tehnored.M.Ș./A.C.
8 ex./27.04.2015
Emis 6 .
2 . și C. C.
2 ..: C. G. și C. M.
2 . I. și C. R.
| ← Suspendare provizorie. Încheierea nr. 516/2015. Judecătoria CAREI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 501/2015. Judecătoria... → |
|---|
