Plângere contravenţională. Sentința nr. 797/2015. Judecătoria CAREI
Comentarii |
|
Sentința nr. 797/2015 pronunțată de Judecătoria CAREI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 897/218/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CAREI
-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 797/2015
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
Grefier: ȘORIAN M.
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
Desfășurarea procesului s-a înregistrat prin mijloace tehnice audio potrivit art. 231 alin. 2 C.pr.civilă.
Pe rol fiind, soluționarea cererii formulate de petenta H. E., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat petenta, lipsind reprezentantul legal în proces a intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că cererea este la primul termen de judecată, este legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru, după care:
În temeiul art. 43 C.pr.civ., în urma verificărilor făcute de grefier pe baza dosarului cauzei, se constată că judecătorul nu se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 41 C.pr.civ..
Conform art. 103 alin.1^1 din Hotărârea nr. 829 din 15.11.2011 pentru completarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor s-a verificat în sistemul ECRIS dacă există alte dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect, dovada fiind atașată dosarului cauzei.
Instanța, verificând în mod nemijlocit, constată că intimata a depus prin serviciul de registratură al instanței, la data de 18.05.2015, întâmpinare, pe care în baza art. 170 C.proc.civ. o comunică cu petenta, care nu solicită un termen pentru studiul acesteia.
Instanța, verificându-și din oficiu competența în baza art. 131 alin. 1 C.pr.civ., stabilește că în baza art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 este competentă general, material și teritorial să soluționeze această cauză.
Punând în discuție cererile în probațiune formulate în cauză, petenta solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și se opune administrării probei cu înscrisurile depuse de intimată.
În baza art. 258 C.pr.civ., raportat la art. 255 C.pr.civ. instanța încuviințează părților proba cu înscrisurile care au fost depuse la dosar, cu mențiunea că, deși se constată că întâmpinarea intimatei a fost depusă peste termenul prevăzut la art. 201 alin. 1 C.proc.civ., fiind astfel incidente dispozițiile art. 208 C.proc.civ., în privința probei cu înscrisuri solicitată de intimată, aceasta nu conduce la amânarea cauzei, fiind incidente dispozițiile art. 254 alin. 2 pct. 4 C.proc.civ.
La interpelarea instanței, petenta arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri formulate, nici excepții invocate și nici alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petenta solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată în scris, fără cheltuieli de judecată.
În baza art. 394 C.pr.civ. instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub dosar cu nr._ din 03.04.2015, petenta H. E., în contradictoriu cu intimata I.P.J SATU M., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._/01.04.2015, solicitând înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În motivare, petenta a arătat că s-a deplasat pe . Carei, când și-a luxat genunchiul și astfel l-a rugat pe minorul S. A. să o transporte pe bicicletă, când a fost oprită și amendată de organele de poliție.
Față de acestea, petenta a solicitat înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În drept, petenta nu a invocat un temei legal.
În susținerea plângerii, petenta a anexat următoarele înscrisuri: rețetă medicală și procesul verbal de contravenție . nr._/01.04.2015 (f.4).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, taxă judiciară de timbru potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, conform chitanță nr._ din 03.04.2015 (f.2).
Intimata a formulat întâmpinare (f.10) prin care a solicitat, în esență, respingerea plângerii contravenționale ca nefondată.
În probațiune, intimata a depus în copie următoarele înscrisuri: raport (f.11-13); procesul verbal . nr._/01.04.2015 (f.14).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cererea de față prin prisma motivelor invocate și a materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 01.04.2015 de către reprezentanții Poliției mun. Carei din cadrul I.P.J. Satu M., s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art. 72 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, constând în faptul că în data de 01.04.2015, orele 12:44, a circulat în calitate de pieton pe partea carosabilă a străzii Petofi S. din Carei, deși aceasta era prevăzută cu trotuare, faptă pentru care petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii în sumă de 195 lei.
Respectând dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța urmează a examina mai întâi legalitatea procesului verbal și ulterior temeinicia sa.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
De asemenea, instanța reține și împrejurarea că faptei reținute în sarcina petentei, i s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispozițiile art. 72 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 „Pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcția lor de mers. Când și acostamentul lipsește, pietonii sunt obligați să circule cât mai aproape de marginea din partea stângă a părții carosabile, în direcția lor de mers”.
Totodată, instanța constată că plângerea contravențională a fost formulată de petent în termenul legal.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, deși O.G. nr. 2/2001 nu prevede nicio dispoziție cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, există o prezumție de legalitate și realitate a actului, având în vedere că este vorba de un act administrativ. În aceste condiții se prezumă că situația de fapt menționată în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției este conformă realității, prezumție care poate fi răsturnată de petent prin proba contrarie.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku vs. Franța, hotărârea din 07 Octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vuli vs. Suedia, hotărârea din 23 Iulie 2002, paragraf 113). Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța, hotărârea din 07 Septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căreia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a păstra limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. vs. România, hotărârea din 4 Octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil.
Astfel, procesul verbal de contravenție beneficiază de forță probantă proprie în ceea ce privește constatările personale ale agentului constatator, care sunt prezumate a fi reale cât timp procesul verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă impuse de prevederile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, iar petentul nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal atacat.
În speță, se observă că procesul-verbal de constatare a contravenției conține constatările personale ale agentului constatator, făcând astfel dovada situației de fapt ce a dus la încheierea sa, în mod analog unui proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante sau a unui proces verbal de cercetare la fața locului, cu aplicarea garanțiilor procesuale penale aplicabile răspunderii contravenționale. În acest caz, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului, fără să administreze probe contrarii în acest sens, nu este suficientă și nu poate fi asimilat principiului in dubio pro reo.
În concluzie, constatările personale ale agentului constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului, astfel că acest proces verbal reprezintă și un mijloc de probă.
În cauză, față de starea de fapt reținută în procesul verbal contestat, instanța constată că petenta, prin chiar plângerea contravențională, nu a contestat fapta reținută în sarcina sa, ci doar a încercat să o circumstanțieze, susținerile acesteia nefiind însă de natură să înlăture prezumția de veridicitate și autenticitate pe care legea o conferă procesului verbal de contravenție . nr._ din 01.04.2015.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată petentei, instanța, având în vedere criteriile instituite de dispozițiile art. 21 din O.G. nr. 2/2001, apreciază că nu se impune o reindividualizare a acesteia, întrucât, pe de-o parte, față de împrejurările comiterii faptei, de gravitatea faptei și de circumstanțele petentei, agentul constatator a aplicat minimul special al amenzii contravenționale, iar pe de altă parte, având în vedere numărul tot mai mare al accidentelor rutiere în care sunt implicați pietoni, este necesar responsabilizarea acestora în scop preventiv, aspect față de care, în vederea realizării scopului educativ și preventiv al actelor normative privind circulația pe drumurile publice, instanța consideră că se impune a fi menținută sancțiunea amenzii ce a fost aplicată petentei.
În consecință, față de considerentele anterior expuse, instanța va respinge plângerea petentului ca neîntemeiată și va menține Procesul verbal de contravenție . nr._ din 01.04.2015 ca legal și temeinic.
Instanța constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta H. E., cu domiciliul în mun. Carei, ., județ Satu M., având C.N.P._, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M., cu sediul în Satu M., ., nr. 5A, județ Satu M., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 01.04.2015.
Menține procesul verbal de contravenție . nr._ din 01.04.2015 ca legal și temeinic.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de a declara apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Carei.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. ȘORIAN M.
M.Ș. 10 Iunie 2015
Red.A.C.
Tehnored.M.Ș./A.C.
4 ex./10.06.2015
Emis 2 .
1 .
1 . POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M.
← Grăniţuire. Sentința nr. 787/2015. Judecătoria CAREI | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 799/2015.... → |
---|