Plângere contravenţională. Sentința nr. 831/2015. Judecătoria CAREI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 831/2015 pronunțată de Judecătoria CAREI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 332/218/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CAREI
-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 831/2015
Ședința publică de la 16 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C.
Grefier: ȘORIAN M.
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
Desfășurarea procesului s-a înregistrat prin mijloace tehnice audio potrivit art. 231 alin. 2 C.pr.civilă.
Pe rol fiind, soluționarea cererii formulate de petentul D. L., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă petentul și reprezentanta legală a intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că cererea este la al treilea termen de judecată, este legal timbrată, intimata s-a conformat dispozițiilor instanței și a comunicat că atestatul operatorului radar are valabilitate continuă, nefiind necesar avizarea lui periodică, după care:
Procedura fiind legal îndeplinită, instanța face aplicarea dispozițiilor art. 223 C.proc.civ. și, nemaifiind alte cereri formulate, nici excepții invocate și nici alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și reține cauza spre deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub dosar cu nr._ din 06.02.2015, petentul D. L., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._/25.01.2015, solicitând anularea acestuia ca nelegal și netemeinic.
În motivarea plângerii, petentul a arătat în esență că, prin procesul-verbal atacat s-a constatat că în data de 25.01.2015, ora 16:03, pe DN 1, în loc. Moftinu M. din județul Satu M., a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 71 km/oră pe un sector de drum unde limita legală era 50 km/h., susținându-se că depășirea vitezei de deplasare este atestată de filmarea/înregistrarea făcută cu aparatul radar.
Petentul a solicitat instanței anularea procesului verbal atacat, invocând lipsa calității de contravenient, atâta timp cât nu a săvârșit fapta contravențională pentru care a fost sancționat. În apărarea sa a arătat că starea de fapt reală diferă în totalitate față de ceea ce s-a consemnat de către agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției, sens în care a arătat că s-a deplasat cu o viteză de aproximativ 58 km/h în momentul în care se presupune că a depășit limita maximă admisă pe porțiunea de drum indicată. În momentul înregistrării depășirii vitezei cu aparatul radar, afară ploua, fapt care duce la alterarea datelor înregistrate de aparatul radar. Acest fapt a fost menționat de către agentul constatator la solicitarea petentului la rubrica alte mențiuni și urmează să îl dovedească cu martori dacă va fi cazul. De asemenea, autovehiculul poliției rutiere era în mișcare.
Având în vedere cele de mai sus, petentul a solicitat instanței să înlăture proba cu înregistrarea video efectuată cu aparatul radar în ceea ce privește viteza de deplasare consemnată întrucât potrivit dispozițiilor Normei de metrologie legală NML 021-05/23._ „Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)” emisă de Biroul Român de Metrologie Legală, publicată în Monitorul Oficial nr. 1.102 bis din 07.12.2005) 4.2. Măsurările și înregistrările care constituie probe pentru aplicarea prevederilor legislației rutiere în vigoare, trebuie să fie efectuate numai de către operatori calificați. 4.3. Cinemometrele vor putea fi utilizate legal numai dacă au fost verificate metrologic, au fost marcate și sigilate în conformitate cu prevederile prezentei norme și sunt însoțite de buletine de verificare metrologică în termen de valabilitate. 4.4. Măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere dacă nu sunt respectate cerințele 4.1. ... 4.3. din prezenta normă, precum și în următoarele cazuri: - dacă măsurările au fost efectuate în condiții de ceață, ploaie, ninsoare sau furtună; - dacă cinemometrul este destinat numai utilizării în regim staționar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mișcare,
Potrivit pct. 3.1. din aceeași normă de metrologie legală, eroarea maximă tolerată pentru aparatele radar este de 1 km/h pentru viteze de până la 100 km/oră, astfel încât viteza de deplasare pe care o aveam în acel moment de circa 58 km/h se încadrează în această toleranță în timp ce viteza înregistrată cu aparatul radar (71 km/h) nu poate fi luată în considerare ca probă deoarece a fost înregistrată în condiții de ploaie.
Prin urmare, în lipsa unor probe valabile din partea pârâtei care să confirme situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție, menținerea procesului verbal de contravenție prin aplicarea prezumției de temeinicie a procesului-verbal de contravenție în prezenta cauză ar fi contrară garanțiilor prevăzute de art. 6 CEDO.
Având în vedere aceste prevederi legale, petentul a solicitat instanței de judecată să pună în vedere pârâtei să depună în probatoriu dovada că înregistrarea video s-a făcut cu mijloace atestate și omologate pentru aparate radar destinate a fi utilizate în regim de deplasare a autovehiculului pe care sunt instalate conform legislației în vigoare, respectiv dovada faptului că aparatul radar cu care s-a efectuat înregistrarea a fost marcat și sigilat în conformitate cu prevederile prezentei legale și are buletin de verificare metrologică în termen de valabilitate, respectiv că înregistrarea a fost efectuată de către un operator autorizat.
În concluzie, petentul a solicitat instanței ca, în urma examinării probatoriului ce va fi administrat în cauză, să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/25.01.2015, ca fiind netemeinic și nelegal, în speță nefiind săvârșită fapta contravențională pentru care a fost sancționat.
În subsidiar, în cazul în care instanța ar reține vreo culpă în sarcina sa, solicită transformarea amenzii în avertisment.
Petentul a solicitat judecarea și în lipsă, conform art. 411 alin. 1 C.pr.civ și acordarea cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate în mod generic dispozițiile O.G. nr.2/2001.
În probatoriu, petentul a solicitat să se depună de către intimata înregistrarea radar la care se face trimitere în procesul verbal, dovada verificării și omologării acestuia pentru măsurarea vitezei în regim de deplasare și dovada faptului că persoana care a operat aparatul radar este operator calificat.
În susținerea plângerii, petentul a depus în copie următoarele înscrisuri: procesul verbal contestat și jurisprudență (f.3,4).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, taxă judiciară de timbru potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013, conform chitanță nr._/20.02.2015 (f.12).
La data de 12.05.2015, intimata, legal citată, a depus note de ședință (f.24,32) prin care a solicitat în esență respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, anexând în copie conform cu originalul înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului verbal contestat, respectiv: raport (f.25); atestat operator „Autovision” nr. 6901/2 din 16.04.2010 (f.26); buletin de verificare metrologică a aparatului radar nr._/16.04.2014 (f.27); clișee foto (f.28-29, 33).
La data de 10.06.2015, intimata a comunicat că atestatul operatorului radar are valabilitate continuă, nefiind necesar avizarea lui periodică
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând cererea de față prin prisma motivelor invocate și a materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 25.01.2015 de către reprezentanții I.P.J. Satu M., s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 rep. și sancționată de art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 rep., întrucât aceasta ar fi condus în data de 25.01.2015, ora 16:03, pe DN 1, în loc. Moftinu M., județ Satu M., autovehiculul cu nr. înmatriculare_, având o viteză de 71 km/oră, depășind viteza maximă admisă pentru sectorul de drum respectiv.
Instanța constată că plângerea contravențională a fost formulată de petent în termenul legal.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Totodată, instanța reține că atât fapta contravențională imputată contravenientului cât și sancțiunile aplicate au fost corect încadrate juridic.
Sub aspectul temeiniciei întocmirii procesului verbal, deși O.G. nr. 2/2001 nu prevede nicio dispoziție cu privire la forța probantă a procesului verbal de contravenție, există o prezumție de legalitate și realitate a actului, având în vedere că este vorba de un act administrativ. În aceste condiții se prezumă că situația de fapt menționată în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției este conformă realității, prezumție care poate fi răsturnată de petent prin proba contrarie.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care statul respectă limitele rezonabile, având în vedere importanța scopului, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku vs. Franța, hotărârea din 07 Octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vuli vs. Suedia, hotărârea din 23 Iulie 2002, paragraf 113). Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni vs. Franța, hotărârea din 07 Septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căreia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a păstra limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. vs. România, hotărârea din 4 Octombrie 2007).
Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil.
Analizând procesul verbal, instanța observă că în privința contravenției reținute în sarcina petentului, aceasta nu a fost constatată personal de către agentul constatator.
În cuprinsul art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 se prevede că se poate face constatarea contravențiilor și cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate sau cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori, iar potrivit art. 121 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 rep. aprobat prin H.G. nr. 1391/2006 „nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii, se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Procesul verbal de contravenție beneficiază de forță probantă proprie în ceea ce privește constatările personale ale agentului constatator, care sunt prezumate a fi reale cât timp procesul verbal atacat a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă impuse de prevederile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001, iar petentul nu face dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal atacat.
Cât privește mențiunile referitoare la aspectele ce nu au fost constatate personal de către agentul constatator, procesul verbal se bucură de forță probantă numai dacă a fost întocmit cu respectarea cerințelor legale referitoare la formă și, dacă este susținut de probe din care să rezulte săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina petentului. Și în această situație, petentului i se recunoaște dreptul de a dovedi, prin probe administrate în fața instanței, o altă situație de fapt decât cea reținută de către agentul constatator pe baza probelor administrate de acesta.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cauza Ozturk contra Germaniei, prin hotărârea din 21.02.1984 ca: „distincția dintre contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție, a acuzațiilor în materie penală”, iar în cauza A. contra României s-a reținut că: „acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului”.
Totuși, în aceeași cauză (A. contra României) s-a recunoscut dreptul oricărui sistem juridic de a cunoaște prezumții de fapt și de drept, însă în materie penală, acestea nu pot să depășească limite rezonabile.
În mod constant, jurisprudența națională a creat o prezumție relativă de veridicitate a mențiunilor cuprinse în procesul verbal de contravenție întocmit cu respectarea cerințelor de formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001 și alte acte normative speciale (în speță art. 109 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 195/2002).
În speță, este vorba despre o faptă (depășirea vitezei legale) a cărei săvârșire trebuie dovedită prin înregistrările făcute cu un mijloc tehnic (aparatul cinemometru radar), înregistrări ce se materializează în clișee foto ce trebuie să surprindă săvârșirea faptei (viteza cu care circula autovehiculul), iar conform textului legal susmenționat probațiunea (dovedirea vinovăției) cade în sarcina intimatei.
În cauză dedusă judecății, intimata I.P.J. Satu M. a depus la dosar clișee foto atât pe suport hârtie cât și pe suport informatic din care rezultă în mod indubitabil înregistrarea vitezei indicate în procesul verbal (f.28-29,33,40), buletin de verificare metrologică nr._/16.04.2014 a aparatului radar montat pe auto MAI_ (f.27) și atestat operator „Autovision” nr. 6901/2 din 16.04.2010 (f.26), toate aceste probe coroborându-se întocmai cu cele înscrise în procesul verbal contestat.
Totodată, cu ocazia vizualizării înregistrării video în ședința publică din 02.06.2015, instanța a constatat că susținerile petentului cum că ar fi fost înregistrat în condiții de ploaie sunt neîntemeiate, urmând a fi înlăturate ca atare.
În consecință, instanța conchide că organul constatator a probat în conformitate cu dispozițiile legale săvârșirea de către petentă a contravenției prev. de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 rep. aprobat prin H.G. nr. 1391/2006.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată petentului, instanța, având în vedere criteriile instituite de dispozițiile art. 21 din O.G. nr. 2/2001 apreciază că nu se impune o reindividualizare a acesteia, întrucât ținând cont de gradul de pericol social al faptei săvârșite și de împrejurările săvârșirii faptei, de circumstanțele petentului, sancțiunea va fi menținută în vederea realizării scopului educativ și preventiv al actelor normative încălcate de petent.
În consecință, în baza art. 34 alin 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională și va menține în totalitate Procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 25.01.2015 ca legal și temeinic.
Instanța constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. L., cu domiciliul în mun. Satu M., ., județ Satu M., C.N.P._, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SATU M., cu sediul în mun. Satu M., ., nr. 5A, jud. Satu M., împotriva Procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/25.01.2015, ca neîntemeiată.
Menține Procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/ 25.01.2015, ca legal și temeinic.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de a declara apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Carei.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. C. ȘORIAN M.
M.Ș. 17 Iunie 2015
Red.A.C.
Tehnored.M.Ș./A.C.
4 ex./17.06.2015
Emis 2 .
1 .
1 . M..
| ← Fond funciar. Sentința nr. 736/2015. Judecătoria CAREI | Fond funciar. Sentința nr. 920/2015. Judecătoria CAREI → |
|---|
