Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 08-07-2013 în dosarul nr. 30814/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL - 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică din data de 08.07.2013
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de contestatoarea C. DE A. CLUJ, prin președinte V. M., în contradictoriu cu intimatul R. I., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal facut în ședință publică atât la prima, cât și la a doua strigare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, față de cererea contestatoarei de judecare a cauzei și în lipsa sa de la dezbateri, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ.,
Instanța constată că, la data de 02.07.2013, prin Serviciul Registratură, contestatoarea a depus la dosar precizări, însoțite de un set de înscrisuri în probațiune.
Apoi, în temeiul art. 167 alin. 1 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
În temeiul art. 150 C.pr.civ. instanța, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. sub nr._ la data de 28.12.2012, contestatoarea C. DE A. CLUJ, prin președinte V. M., a solicitat în contradictoriu cu intimatul R. I., anularea somației de executare comunicată de către B. M. M. la data de 18.12.2012, precum și a actelor de executare efectuate cu nesocotirea dispozițiilor legale referitoare la suspendarea de drept a executării titlurilor executorii prevăzute de OUG nr. 71/2009, în dosarul de executare nr. 648/2008 al B. S. R. M., suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații și reunirea acestei executări cu cea pornită de creditor în dosarul nr. 565/2011 al executorului judecătoresc M. M. având în vedere elementul comun al acestor executări, Sentința civilă nr. 57/D/2008 a Curții de A. Cluj.
În motivare, contestatoarea a învederat, în esență, că, executarea silită demarată face abstracție de dispozițiile incidente din O.U.G. nr. 71/2009, aprobată cu modificări pin Legea nr. 230/2011 și că prevederile art. 1 - 3 din O.U.G. nr. 71/2009, precum și dispozițiile art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 22/2002, așa cum a fost modificată prin dispozițiile Legii nr. 92/2011, consacră un impediment legal, de ordine publică, în calea continuării executării silite.
S-a mai menționat că, prin adoptarea și aplicarea acestor acte normative nu se neagă existența și întinderea drepturilor constatate prin hotărâri judecătorești și nici nu se refuză executarea lor, ci doar se stabilește o modalitate de executare, justificată de apărarea stabilității economice a statului.
Totodată, contestatoarea a precizat că, fiind sesizată în mod repetat, C. Constituțională, a decis că toate dispozițiile incidente în speță sunt constituționale, indicând în acest sens, Decizia nr. 1533/28.11.2011, precum și alte decizii similare, iar prevederile legale de mai sus sunt compatibile cu art. 6, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenție.
În susținerea cererii de suspendare a executării silite contestatoarea a învederat că prin actele de executare este amenințată serios funcționarea Curții de A. Cluj, aceasta fiind pusă în situația de a nu mai putea plăti salariile angajaților, precum și facturile la utilități.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 399 alin. 1 și 2, art. 401 C.pr.civ., art. 1 - 3 O.U.G. nr. 71/2009, aprobată prin Legea nr. 230/2011, art. 1 - 2 din O.G. nr. 22/2002, modificată prin Legea nr. 92/2011.
În dovedire, s-au depus, în copie, înscrisuri (filele 9 – 10).
Conform art. 7 din OG nr. 22/2002, modificată prin Legea nr. 92/2011, „cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile și autoritățile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar și a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune.”
La data de 25.04.2013, B. M. M. a depus, în copii conforme cu originalul, dosarul de executare nr. 565/2011 – filele 39 – 273.
La data de 08.05.2013, prin Serviciul Registratură, intimatul R. I. a depus la dosar poziția sa procesuală față de cererea formulată de contestatoare – fila 334, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, cu motivarea că actele de executare au fost întocmite în mod corect și legal.
La termenul din data de 13.05.2103, intimatul a depus la dosar, dosarul de executare nr. 648/2008 al B. S. R. M..
La data de 02.07.2013, prin Serviciul Registratură, contestatoarea a depus la dosar precizări, prin care a comunicat instanței că, contestația la executare formulată în cadrul prezentului dosar se referă la executarea silită derulată în dosarul nr. 648/2008 al B. S. R. M., că reunirea dosarelor de executare solicitată prin cererea principală nu mai este posibilă, iar suma datorată intimatului este la nivelul mai 2013 este în cuantum de 15.716 lei.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 57/D/2008 din data de 05 noiembrie 2008 a Curții de A. Cluj - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Cluj, C. de A. Cluj, Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției, pârâții fiind obligați să plătească reclamanților drepturile salariale constând în sporul de 50% risc și suprasolicitare neuropsihică aplicat la salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.10.2005 și până în 05.11.2008, în funcție de perioada lucrată de către fiecare reclamant, sume ce vor fi actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
Prin aceeași sentință, pârâții Tribunalul Cluj și C. de A. Cluj au fost obligați să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, iar Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale menționate anterior.
Creditorul a pornit executarea silită împotriva debitoarei C. de A. Cluj în dosarul execuțional nr. 648/2008 al B. S. R. M.. La data de 17.12.2012 executorul judecătoresc a emis pe numele debitoarei somația nr. 648/2008, prin care a solicitat acesteia să achite creditorului suma de 22.322 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare.
Executarea silită efectuată la cererea creditorului este nelegală întrucât, deși are ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2011, face abstracție de dispozițiile incidente din OUG nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.
Astfel, conform art. 1 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 71/2009, modificat prin Legea nr. 230/2011, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.”
C. Constituțională a stabilit, în repetate rânduri, că prevederile OUG nr. 71/2009 sunt în acord cu dispozițiile Constituției României și ale CEDO privitoare la dreptul la un proces echitabil și la dreptul la proprietate, cel mai recent prin Decizia nr. 1533/2011.
Instanța apreciază că OUG nr. 71/2009 oferă garanțiile necesare respectării art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană privind Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, precum și cele ale art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană privind Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Adoptarea reglementărilor în cauză a fost determinată de circumstanțe excepționale, respectiv numărul mare de hotărâri judecătorești prin care s-au acordat drepturi salariale personalului plătit din fondurile publice și ponderea pe care sumele astfel rezultate o aveau față de bugetul statului.
Totodată, se are în vedere faptul că prin acestea nu s-a negat existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu s-a refuzat punerea lor în aplicare, ci s-a eșalonat plata. Mai mult, prin prevederile referitoare la actualizarea sumelor datorate cu indicele prețurilor de consum s-a dovedit buna credință a debitorului care s-a arătat preocupat în a preveni devalorizarea creanțelor ca urmare a inflației.
În soluționarea prezentei contestații la executare, instanța are în vedere și cauza D. D. D. și alții împotriva României – 04.09.2012, cauză, în care argumentele părților sunt similare cu cele din prezenta speță. În cauza soluționată de Curte, reclamanții au obținut hotărâri judecătorești care le recunoșteau drepturi salariale constând în majorări salariale și sporuri pentru risc, suprasolicitare neuropsihică și confidențialitate, însă se plângeau de întârzierile în executarea hotărârilor judecătorești care le acordau aceste drepturi, invocând încălcarea art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
În acest context, după o trecere în revistă a jurisprudenței sale relevante, raportându-se și la speța concretă, având în vedere și legislația internă până la Legea nr. 230/2011, inclusiv, C. a statuat următoarele: „în perioada 2008-2011, statul român a adoptat mai multe acte normative prin care se suspenda de drept orice cerere de executare a titlurilor executorii pronunțate în favoarea funcționarilor publici prin hotărâri judecătorești și prin care se introducea un sistem de executare a datoriilor prin plata unor tranșe anuale”; apoi, „a hotărât deja că măsurile luate pentru menținerea echilibrului bugetar între cheltuielile și veniturile publice pot fi considerate ca urmărind un scop de utilitate publică”, că „în 2009 România a început să se confrunte cu o gravă criză economică și financiară. Întrucât autoritățile naționale se află, în principiu, într-o poziție mai bună decât instanța internațională pentru a stabili ce constituie „utilitate publică”, C. este gata să admită că, așa cum susține Guvernul, măsurile în litigiu urmăreau un scop de utilitate publică”, că „este necesar să verifice dacă, în prezenta speță, tratamentul aplicat reclamanților a făcut posibilă menținerea unui echilibru între interesele aflate în joc”, că „reclamanții aveau drepturi ferme și intangibile în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive pronunțate în perioada februarie-aprilie 2008. C. constată că, deși mecanismul de eșalonare instituit a suferit modificări, autoritățile statului l-au respectat, dând dovadă de diligență în executarea hotărârilor judecătorești sus-menționate”, că „până în prezent, reclamanții au primit mai mult de o treime din suma totală acordată de instanțe, restul sumei trebuind să fie plătit eșalonat, conform legislației în vigoare, până în 2016. Nu există nimic în dosar care să sugereze că Guvernul nu are intenția de a respecta calendarul plăților”, și că „ținând seama de faptul că o parte importantă din sumele datorate reclamanților le-a fost deja plătită, C. nu poate considera că a fost afectată însăși substanța dreptului reclamanților. În orice caz, având în vedere toate elementele de mai sus și contextul special al prezentei cauze, C. consideră că plata eșalonată a sumelor datorate reclamanților nu poate fi considerată nerezonabilă.”.
Așadar, supunând analizei aceleași argumente ca și cele aduse în susținerea prezentei contestații la executare, instanța constată că și în favoarea creditorului au fost efectuate plăți parțiale (atât anterior anului 2012, septembrie și octombrie 2010, cât și în anul 2012), impunându-se, în lumina considerentelor reținute de Curte în cauza D. D. D. și alții împotriva României, plata eșalonată a sumelor datorate creditorului, eventuala ingerință în drepturile creditorului fiind necesară și proporțională cu obiectivele urmărite.
Prin urmare, câtă vreme orice procedură de executare silită este suspendată de drept, instanța constată că în mod nelegal a fost pornită executarea silită împotriva contestatoarei, astfel, că instanța va admite contestația la executare în sensul că va anula somația de executarea emisă contestatoarei în dosarul execuțional nr. 648/2008 al B. S. M. R. și întreaga executare silită demarată în acest dosar execuțional.
Având în vedere precizările contestatoarei cu privire la imposibilitatea reunirii celor două dosare de executare, instanța apreciază că nu se mai impune soluționarea unei astfel de cereri.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, instanța, față de dispozițiile art. 403 alin. 1 - 3 C.pr.civ., potrivit cărora suspendarea executării se poate dispune numai până la soluționarea contestației la executare, va respinge cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect, abia la termenul din data de 13.05.2013 fiind atașat dosarul de executare nr. 648/2008 la B. S. R. M. (până la această dată fiind soluționate cererile de abținere formulate în prezenta cauză), dată la care instanța a reținut cauza în pronunțare pe fond.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea C. DE A. CLUJ, prin președinte V. M., cu sediul în Cluj-N., Piața Ș. cel M., nr. 1 - 3, jud. Cluj, în contradictoriu cu intimatul R. I., cu domiciliul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Anulează somația de executarea emisă contestatoarei în dosarul execuțional nr. 648/2008 și întreaga executare silită demarată în acest dosar execuțional.
Respinge cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare formulată de contestatoare, ca rămasă fără obiect.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 08.07.2013.
P., GREFIER,
B. I. A. N. Ș.
Red./Dact. B.I.A./05.08.2013/4 ex.
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 16-01-2013, Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2538/2013.... → |
|---|
