Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 22-08-2013 în dosarul nr. 19169/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică de la 22.08.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. I.
Grefier E. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta Z. M. și pe pârâtul T. M., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei, avocat O. O. L., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâtul și martorii reclamantei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că s-a depus la dosar procesul verbal de executare a mandatului de aducere privind pe martora Ehry I., din care rezultă faptul că la adresa menționată agentul a luat legătura cu numitul M. L., soțul numitei Ehry I., care i-a adus la cunoștință faptul că martora se numește Ehry I., iar nu Z. I. și care a declarat că aceasta este plecată din localitate pe o perioadă de o săptămână.
Reprezentantul reclamantei solicită instanței să încuviințeze înlocuirea martorei Ș. C. cu un alt martor.
Instanța respinge cererea de înlocuire a martorei Ș. C., iar față de lipsa martorelor Ehry I. și Ș. C.-CNP_, la termenul de judecată, în temeiul art.108 ind.1, pct.2 lit.a C.pr.civ., dispune aplicarea amenzii judiciare de câte 500 lei pentru fiecare, cu darea în debit și cu mențiunea dreptului la cerere de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare.
Reprezentantul reclamantei arată că nu mai are alte cereri în probațiune de formulat, ori probe de administrat, iar pe fond solicită admiterea cererii, cu cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru și timbre judiciare.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține că:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta Z. M. a chemat în judecată pe pârâtul TARNĂVEAN M., solicitând instanței să instituie exercitarea autorității părintești asupra minorului T. B.-M., născut la data de 15.12.2006 în Cluj-N., jud. Cluj, în mod exclusiv de către reclamantă; să se stabilească locuința (domiciliul) minorului la reclamantă; să fie obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului de la data introducerii acțiunii și până la majoratul minorului; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a precizat că în fapt, între părți a existat o relație de concubinaj de mai mulți ani, mai precis din anul 2004, până în anul 2007.
Din această relație la data de 27.12.2006 a rezultat minorul T. B.-M., conform certificatului de naștere . nr._.
După aproximativ patru luni de la nașterea minorului, relația pe care reclamanta o avea cu pârâtul a încetat.
De la data încetării relației (și în prezent), pârâtul a fost/este total dezinteresat de soarta minorului care-l au împreună.
În acest sens arată că, acesta nu a contribuit niciodată cu vreun fel de ajutor material sau moral la creșterea și educarea minorului, fiind total indiferent de existența acestuia.
Astfel reclamanta este singura care a avut și are grijă în continuare de creșterea și educarea minorului și încearcă să îi asigure acestuia tot ce are nevoie pentru creștere și educare, în limita posibilităților pe care i le poate oferi.
Raportat la primul petit din acțiune, arată următoarele:
Art. 505 alin. 2 din NCC prevede ca: „Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.”
În acest sens arată că, art. 398 alin. 1 din NCC dispune ca: „Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.”
Raportat la aceste dispoziții legale, așa cum s-a arătat mai sus la motivarea în fapt a acțiunii, pârâtul de la data nașterii minorului și în prezent nu a dat dovadă de nici cel mai mic interes față de existența minorului, fiind total indiferent.
Această totală indiferență a fost manifestată de pârât și în momentul în care minorul a fost diagnosticat cu un grad de handicap grav, care necesită o protecție specială, conform Hotărârii nr. 2774/e din 19.10.2011 a Consiliului Județean Cluj – Comisia Pentru Protecția Copilului Cluj.
Susține că această totală indiferență a pârâtului față de existența minorului constituie un motiv întemeiat pentru instituirea exercitării autorității părintești a minorului, în mod exclusiv de către reclamantă.
Raportat la al doilea petit din acțiune arată următoarele:
Art. 496 alin. 3 din NCC care reglementează locuința copilului, prevede ca” „În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile.”
Având în vedere totala indiferență a pârâtului față de existența minorului, susține ca interesele minorului ar fi pe deplin ocrotite prin stabilirea locuinței acestuia la adresa de domiciliu a reclamantei, așa cum a fost și până acum.
Raportat la al treilea petit din acțiune arată următoarele:
Art. 499 alin 1 NCC dispune ca: „Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.”
În același sens prevede și art. 516 alin. 1 NCC, mai precis ca: „Obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege.”
Raportat la aceste dispoziții legale, susține că sunt îndeplinite condițiile pentru ca pârâtul să fie obligat să plătească întreținere minorului, deoarece prin aceasta s-ar asigura ocrotirea interesului superior al minorului.
În drept: art. 112, art. 242 alin. 2 și art. 274 C.pr.civ., art. 398, art. 483, art. 499, art. 505 și art. 516 din NCC.
In probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Acțiunea civilă de față a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru.
Deși legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală față de cererea dedusă judecății.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
În fapt, între părți a existat o relație de concubinaj din care la data de 27.12.2006 a rezultat minorul T. B.-M., conform certificatului de naștere . nr._.
Pârâtul nu a contribuit niciodată cu vreun fel de ajutor material sau moral la creșterea și educarea minorului, fiind total indiferent de existența acestuia, reclamanta fiind singura care a avut și are grijă în continuare de creșterea și educarea minorului și încearcă să îi asigure acestuia tot ce are nevoie pentru creștere și educare, în limita posibilităților pe care i le poate oferi.
Instanța reține că potrivit art. 505 alin. 2 din NCC: „Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț. respectiv, art. 398 alin. 1 din NCC care dispune ca: „Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.”
Minorul a fost diagnosticat cu un grad de handicap grav, care necesită o protecție specială, conform Hotărârii nr. 2774/e din 19.10.2011 a Consiliului Județean Cluj – Comisia Pentru Protecția Copilului Cluj.
Totala indiferență a pârâtului față de existența minorului constituie un motiv întemeiat pentru instituirea exercitării autorității părintești a minorului, în mod exclusiv de către reclamantă.
Conform art. 496 alin. 3 din NCC care reglementează locuința copilului, prevede ca” „În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile.”
Având în vedere totala indiferență a pârâtului față de existența minorului, concluziile anchetei sociale efectuate în cauză, interesele minorului ar fi pe deplin ocrotite prin stabilirea locuinței acestuia la adresa de domiciliu a reclamantei, așa cum a fost și până acum.
Art. 499 alin 1 NCC dispune ca: „Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.”
În același sens prevede și art. 516 alin. 1 NCC, mai precis ca: „Obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege.”
Raportat la aceste dispoziții legale, sunt îndeplinite condițiile pentru ca pârâtul să fie obligat să plătească întreținere minorului, deoarece prin aceasta s-ar asigura ocrotirea interesului superior al minorului, de la data introducerii acțiunii-16.08.2012 și până la majoratul minorului-1/4 din venitul minim pe economie.
In temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6,3 Ron, reprezentând taxa judiciară de timbru în valoare și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta Z. M., dom. în Cluj-N., . A, . în contradictoriu cu pârâtul TARNĂVEAN M., dom. în T., .. 7, jud. Cluj.
Dispune instituirea exercitării autorității părintești asupra minorului T. B.-M., născut la data de 15.12.2006 în Cluj-N., jud. Cluj, în mod exclusiv de către reclamantă.
Stabilește locuința (domiciliul) minorului la reclamantă.
Obligă pârâtul la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului de la data introducerii acțiunii-16.08.2012 și până la majoratul minorului-1/4 din venitul minim pe economie.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6,3 Ron.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședința publică din 22.08.2013.
JUDECATOR GREFIER
S. I. E. M.
Red.S.I./Dact.SI/ 6 ex./21.11.2013
| ← Tutelă. Sentința nr. 5391/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 1938/2013.... → |
|---|
