Încredinţare minor. Sentința nr. 3853/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Judecătoria CLUJ-NAPOCA - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 3853/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 12234/211/2011

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-N.

CIVIL

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal 3185

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3853/2013

Ședința publică din: 25.02.2013

Instanța constituită din:

JUDECĂTOR: A. M.

GREFIER: R. L.

Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanta M. A. și pe pârâtul A. N., având ca obiect încredințare minor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 11.02.2013, când părțile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei, conform încheierii din aceea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANȚA

Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub Dosar nr._ reclamanta M. A., cetățean român, domiciliată în Cluj-N., . . în contradictoriu cu pârâtul A. N., cetățean român, domiciliat în Cluj-N., . ..12, jud. Cluj a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:

- încredințarea minorei A. S.-E., fiica reclamantei și a pârâtului, în favoarea reclamantei,

- stabilirea domiciliului minorei la adresa reclamntei (Cluj-N., . ..40),

- obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere.

În motivarea cererii sale de chemare în judecată reclamanta M. A. a arătat că ea și pârâtul au avut o relație din care a rezultat un copil, A. S.-E., născută la data de 1 2.09.2004. După cum se poate constata din certificatul de naștere . numărul_, pârâtul A. N. a recunoscut paternitatea, fiind astfel stabilită filiația față de acesta, actul nașterii fiind înregistrat la Ambasada României din Madrid sub nr. 592. Arată că, după ce un timp au locuit împreună în Spania, în urma neînțelegerilor cu pârâtul s-a mutat împreună cu minora în țară, de atunci ea fiind singura care se ocupă de creșterea și educarea ei. Minora suferă de diabet, din această cauză fiind încadrată în grad de handicap. Fiind o boală în formă gravă are nevoie permanentă de supraveghere și tratamente speciale. Încă de la început a fost singura care s-a ocupat de acest aspect. În mod permanent trebuie supravegheată alimentația minorei și aplicarea tratamentului specific. De asemenea periodic minora urmează tratament de recuperare medicală în diferite centre de specialitate, cum ar fi cel din Buziaș, aceasta fiind însoțită de ea.

În drept: reclamanta a invocat dispoz. art. 42, 43 alin. 3, art. 65, art. 86, art. 97, art. 101 C.Fam., art.14 și urm., art. 63 din Legea nr.272/2004.

În probațiune, a anexat înscrisuri.

Numiții: A. N. și A. G., domiciliați în Cluj N., ., ., jud. Cluj, în calitate de bunici paterni au formulat: CERERE DE INTERVENȚIE IN INTERES PROPRIU în contradictoriu cu reclamanta/pârâta reconvențională M. A., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:

- obligarea reclamantei/pârâtă reconvențională să le permită să aibă legături personale cu nepoata lor, minora A. S. E. născută la 12 septembrie 2004, prin luarea minorei de la domiciliul pârâtei, după un program prestabilit după cum urmează:

-două week-enduri pe lună, primul și al treilea din lună, de vineri după amiază orele 16⁰⁰ până duminică seara orele 21, în același program cu cel al tatălui.

-în vacanța de vară permisiunea de a o vedea timp de 2 săptămâni.

În motivarea cererii lor de intervenție numiții A. N. și G. au arătat că fiul lor A. N. a avut o relație cu reclamanta/pârâtă reconvențională M. A. din care a rezultat un copil, A. S. E., născută la data de 12 septembrie 2004. Nepoata lor s-a născut în Spania acolo unde a locuit o vreme împreună cu tatăl și mama acesteia, reclamanta/pârâtă reconvențională M. A., care, întrucât reclamanta nu s-a acomodat în Spania și întrucât nu avea un loc de muncă, au apărut greutățile și neînțelegerile dintre ei. D. soluție aceasta a ales ca împreună cu minora să revină în țară. In continuare fiul lor și-a asumat în mod responsabil rolul de părinte trimițându-i constant sume de bani pentru nevoile nepoatei lor sau cadouri cu diferite ocazii. Arată că, în calitate de bunici paterni, ținând cont de relațiile tensionate dintre părinții nepoatei lor au fost împiedicați de către mama acesteia să aibă legături personale cu minora, legături de altfel firești. Cu diferite ocazii, sărbători sau de ziua de naștere a minorei s-au străduit să-și îndeplinească rolul de bunici, dar de o vreme au fost încorsetați de atitudinea mamei, care invoca drept pretext al imposibilității lor de a-și vedea nepoata, boala de care suferă minora.

Solicitarea lor, concluzionează intervenienții, este motivată și prin faptul că acest program este conform cu interesele copilului, necesar pentru stabilirea legăturilor de familie, în sensul art. 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și al Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. ( cauza Nielsen C. Danemarcei - Hotărârea din 28 noiembrie 1988; cauza Sahin c. Germaniei- Hotărârea Marii Camere din 8 iulie 2003). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a astatuat că art. 8 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului include în noțiunea de familie și relațiile dintre rudele apropiate, cum ar fi relațiile dintre bunici și nepoți, ceea ce implică pentru stat obligația de a acționa în așa fel încât să asigure rezolvarea normală a acestor raporturi. ( cauza Marck vs. Belgia- Hotărâre din 13 iunie 1979, cauza Scozzari Giunta vs. Italia-Hotărâre din 13 iulie 2000).

In acest sens art 14 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevede că orice copil are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane fața de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Acest drept al copilului de a avea legături personale și cu alte persoane decât părinții este descris de altfel și în art. 5 din Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii de la Strasbourg, ratificată prin Legea 87/2007, iar în art. 2 lit d. fiind definită expresia "legături de familie"se arată că acestea semnifică: "relații strânse, precum cele existente între un copil și bunicii săi, care decurg de drept sau dintr-o relație de familie de fapt". Modalitatea în care se realizează aceste legături personale este descrisă de art. 15 din Legea 272/2004 și respectiv art. 2 lit. a din Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii de la Strasbourg, ratificată prin Legea 87 din 2007 și presupune vizite și întâlniri, găzduire, schimb de informații cu privire la minor.

In aceste condiții, față de dispozițiile art. 8 din CEDO și celelalte dispoziții legale mai sus indicate, rezultă că și bunicii au dreptul de a menține relații personale cu nepoții lor și, totodată dreptul la protecție din partea Statului în cazul în care sunt împiedicați în stabilirea acestor relații. Totodată, în temeiul Legii nr. 272/2004 relațiile dintre bunici și nepoți pot fi interzise numai atunci când există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, morală și intelectuală a minorului. Apreciază că nu există nici un impediment pentru cenzurarea unei astfel de relații, dimpotrivă, este în interesul superior la minorului să păstreze relații cu ei, întrucât o eventuală amânare în ceea ce privește reluarea și stabilirea acestor raporturi sunt de natură a avea consecințe iremediabile asupra relației copil/familie ( cauza Ignaccolo Zenide vs. România), astfel că aceste măsuri trebuie luate cât mai repede pentru a nu se ajungela o răcire totală a relațiilor de familie.

În drept: intervenienții au invocat dispoz. art. 49 Cod proc. Civ., art. 14, 15 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, art. 2, art. 5 din Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii de la Strasbourg, ratificată prin Legea 87/2007.

În probațiune: au anexat înscrisuri: acte de stare civilă, au solicitat: interogatoriul pârâtei și proba testimonială.

Pârâtul A. N., domiciliat în Cluj N., ., ., jud. Cluj, a formulat ÎNTÂMPINARE prin care a arătat că nu se opune admiterii acțiunii reclamantei, precum și CERERE RECONVENȚIONALĂ, pe care a precizat-o la termenul din data de 14.11.2012, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța:

- să se dispună ca exercitarea autorității părintești asupra copilului lor minora A. S. E. născută la 12 septembrie 2004 să se facă în comun, de ambii părinți și să se stabileasca domiciliul minorei la domiciliul mamei acesteia.

- să se dispună ca modalitatea de executare a obligației sale de întreținere a minorei să se realizeze ca și până la data promovării acțiunii civile de către reclamanta/pârâtă reconvențională în natură.

- să se dispună ca reclamanta/pârâtă reconvențională să fie obligată să îi transmită informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale și școlare.

Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, în caz de opunere la admiterea prezentei precizări a acțiunii reconvenționale.

În motivarea cererii sale reconvenționale, așa cum aceasta a fost precizată, pârâtul a arătat că față de modificările importante aduse raporturilor dintre părinți și copii lor minori prin . data de 1 octombrie 2011 a Legii 287/2009 privind Codul Civil a înțeles să-și precizeze acțiunea promovată în ceea ce privește drepturile pe care acest text de lege i-1 oferă ca părinte în ceea ce privește exercitarea autorității părintești. Definită ca fiind ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului, autoritatea părintească aparține, potrivit Noului Cod Civil, ambilor părinți, care trebuie să o exercite numai în interesul superior al copilului (Titlul IV art. 483 din NCC - Autoritatea părintească). In acest sens, urmează a fi avute în vedere și dispozițiile legii speciale în materie, anume Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care afirmă prevalenta principiului interesului superior al copilului în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești (art. 2 din Legea nr. 272/2004).

In acest context, prin coroborarea art. 397 și art. 398 NCC cu art. 506 NCC, instanța de tutelă ar putea dispune exercitarea autorității părintești de către un singur părinte, exclusiv în baza acordului exprimat de părinți în acest sens, lucru care nu e aplicabil în situația noastră întrucât personal nu sunt de acord cu aceasta. Aceasta întrucât, pe de o parte, art. 506 NCC stabilește că părinții se pot înțelege cu privire la exercitarea autorității părintești, dacă este respectat interesul superior al acestuia și, după caz, cu ascultarea copilului, iar, pe de altă parte, art. 398 NCC consacră excepția de la regulă, operantă pentru motive întemeiate.

Cu privire la petitul privind obligația de întreținere solicită ca în continuare să își exercite această obligație de întreținere a fetiței lor minora A. S. E. născută la 12 septembrie 2004 „ în natură" așa cum și-a îndeplinit și până acum această obligație morală și legală de părinte. În acest moment nu are un loc de muncă. A muncit până acum în Spania, dar având în vedere rata de șomaj foarte mare din această țară, precum și realitățile sociale de notorietate momentan nu a găsit un loc de muncă stabil. Dar și așa și-a îndeplinit obligația de tată, a contribuit cu sume de bani pe care le-a trimis surorii sale sau părinților săi în vederea achiziționării diverselor lucruri materiale de care fetița sa avea nevoie, după ce în prealabil vorbea cu mama acesteia.

În drept: pârâtul a invocat dispoz. art. 397, art. 398, art. 400, art. 402, art. 483-484, art. 529-530 din Legea 287/2009 privind Codul Civil, art. 15 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, art. 2, art. 4 din Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii de la Strasbourg, ratificată prin Legea 87/2007, raportat la art. 132 Cod proc. civ.

În probațiune: a anexat înscrisuri, a solicitat interogatoriul reclamantei și proba testimonială.

Analizând ansamblul materialului probator de la dosarul cauzei instanța reține următoarele:

Din probatoriul administrat în cauză coroborat cu recunoașterile părților rezultă faptul că reclamanta M. A. a avut cu pârâtul A. N. o relație extraconjugală din care a rezultat un copil, A. S. E., născută la data de 12 septembrie 2004. Astfel cum au susținut părțile minora s-a născut în Spania acolo unde a locuit o vreme împreună întreaga familie.

Ulterior, datorită neînțelegerilor intervenite între reclamantă și pârât, reclamanta M. A. s-a întors în România împreună cu minora A. S. E., preluând îngrijirea permanentă și exclusivă a acesteia.

Un prim aspect care trebuie lămurit în prezenta cauză este dispoziția legală aplicabilă cererilor formulate în dosar, pornind de la faptul că acțiunea principală a fost introdusă anterior datei de 01 octombrie 2011, data intrării în vigoare a Noului Cod Civil, pe de o parte iar pe de altă parte împrejurarea că pârâtul A. N. și-a precizat cererea reconvențională întemeind-o în drept pe dispozițiile Noului cod civil și solicitând în consecință a se dispune cu privire la exercitarea autorității părintești comune asupra minorului.

Astfel, instanța apreciază că, fata de prevederile art. 223 din Legea nr. 71/2011, procesele si cererile aflate pe rol la data intrării in vigoare a noului Cod civil se soluționează conform dispozițiilor legale, materiale si procedurale in vigoare la data la care au fost pornite procesele sau formulate cererile, cu excepția cazului in care Legea nr. 71/2011 cuprinde dispoziții tranzitorii care prevad altfel.

Or, Legea nr. 71/2011 nu cuprinde dispoziții speciale derogatorii de la acest principiu, iar prevederile art. 6 alin. (6) din noul Cod civil trebuie coroborate cu dispozițiile tranzitorii din Legea nr. 71/2011, care prevăd expres situația in care legea noua este de imediata aplicare, respectiv consacra aplicabilitatea legii in vigoare la data sesizării instanței pentru acele situații care nu se încadrează in normele de excepție .

De asemenea, art. 6 alin. (6) din noul Cod civil nu trebuie interpretat automat in sensul ca ar reglementa aplicarea imediata a legii noi, ci doar ca instituie principiul aplicării legii noi efectelor viitoare (consecințelor) ale unor situații născute anterior intrării in vigoare a acesteia, expres si limitativ enuntate (derivate din starea si capacitatea persoanelor, din casatorie, filiație, adopție si obligația legala de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, si din raporturile de vecinatate), daca situațiile exista si dupa . legii noi.

Pe cale de consecinta, instanța a apreciat ca, in sensul art. 6 alin. (6) din noul Cod civil, legea noua se aplica, in lipsa unor dispoziții legale care sa prevadă expres aplicarea legii noi, asa cum sunt normele din art. 40 si 42 din Legea nr. 71/2011, numai cererilor formulate dupa . daca privesc efecte viitoare ale unor situatii nascute anterior datei de 1 octombrie 2011.

Astfel fiind, instanța va dispune cu privire la încredințarea minorei și stabilirea relațiilor personale cu părintele căruia nu-i va fi încredințată precum și asupra relațiilor cu bunicii paterni, conform dispozițiilor legale în vigoare la data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată, respectiv Codul familiei.

În prezenta speță, un fapt necontestat de părți și dovedit de înscrisurile medicale anexate cauzei însă de o relevanță vădită în stabilirea relațiilor personale pe care minora urmează să le aibă atât cu părinții cât și cu bunicii paterni, este împrejurarea că minora A. S. E. are o stare de sănătate precară fiind diagnosticată cu diabet zaharat tip I, . autoimuna cu eutiroidie, hipermetrofie forte și strabism operat.

Or, din această perspectivă doar reclamanta M. A., mama minorei a dovedit – relevantă în acest sens fiind pregătirea profesională și personală acumulată de reclamantă, ca o necesitate curentă în raport de starea sănătății minorei, rezultată fără echivoc din înscrisurile anexate coroborate cu declarația martorilor: A. M. I.: f. 174 și Foaltin Ș.: f. 175 - că a acumulat cunoștințe suficiente pentru a oferi minorei un climat de siguranță și responsabilitate în îngrijirea și supravegherea corectă a stării sănătății acesteia, aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta este absolventă de studii medii, fiind asistent medical la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii.

Astfel, instanța apreciază că în situația în care se pune problema stabilirii locuinței minorului trebuie să se aibă în vedere condițiile care în ansamblu determină stabilirea locuinței minorului unuia dintre părinți și care își găsește justificarea și poate fi luată numai atunci când se stabilește că interesele minorului o cer, adică numai când părintele în a cărui îngrijire se află nu-i mai poate a sigura condițiile necesare pentru o dezvoltare corespunzătoare.

La stabilirea locuinței copiilor trebuie să se țină seama de interesul lor, care urmează a se determina prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt vârsta minorului, conduita morală a fiecărui părinte, gradul de atașament față de copil, situația lor materială, posibilitățile concrete de a se ocupa efectiv de minor, precum și afecțiunea manifestată de acesta față de unul sau altul dintre părinți.

Aceste împrejurări, fără a fi determinante prin ele însele, sunt lăsate la aprecierea instanței pentru a conchide, în raport cu ansamblul criteriilor respective, morale și materiale, care dintre părinți poate oferi condiții mai bune pentru creșterea și educarea copilului.

Potrivit noilor reglementări cuprinse în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului în art.2 din lege se menționează că orice reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.

Astfel, potrivit legii copilul are dreptul să crească alături de părinții săi, ambii părinți fiind responsabili pentru creșterea și educarea copiilor lor.

In măsura în care însă există neînțelegeri între părinți, instanța judecătorească trebuie să se pronunțe cu privire la exercitarea acestor drepturi și îndeplinirea obligațiilor părintești, considerându-se necesară măsura în primul rând în interesul superior al minorului.

In consecință, interesul superior al copilului în accepțiunea Legii nr. 272/2004 și care se regăsește în egală măsură în Codul Civil se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală la un echilibru socio-afectiv, la viața de familie drept afirmat și prin art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Așa fiind în această analiză, acolo unde interesele părinților sunt în conflict drepturile și interesele prioritare ale copilului trebuie să fie promovate de disp.art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, drepturi de care trebuie să beneficieze nu doar părinții ci și copilul.

În consecință așa cum rezultă din referatul întocmit de către Autoritatea Tutelară de la domiciliul reclamantei: f. 75 – f. 76 și în raport de probele administrate în cauză, respectiv în raport de răspunsurile pârâtului: f. 152 – f. 155 și ale intervenienților: f. 82 – f. 85 la interogatoriul propus de reclamantă și declarațiile martorilor audiați, și nu în ultimul rând de acordul părinților și actele medicale anexate, instanța în conformitate cu dispoz art. 42 și urm. Din Codul familie va admite ca întemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta M. A. și în consecință va încredința pe minora A. S. E., născută la data de 12.09.2004, spre creștere și educare în favoarea sa.

În ceea ce privește pensia de întreținere la care urmează să fie obligat pârâtul A. N. în temeiul dispoz. art. 86 și urm. C. fam., instanța reține cu privire la acest aspect că, între cei doi părinți nu s-a ajuns la o înțelegere. Astfel, reclamanta dorește stabilirea pensiei sub forma unei pensii lunare, având în vedere nevoile speciale ale minorei, iar tatăl dorește îndeplinirea acestor obligații părintești în natură.

Potrivit art. 93 din Codul familiei:’’Obligatia de intretinere se executa in natura sau prin plata unei pensii in bani. Instanta judecatoreasca va stabili felul si modalitatile executarii, tinand seama de imprejurari.’’

Or, în speță instanța și-a format convingerea fermă, din probatoriul administrat coroborat cu nevoile speciale ale minorei – nevoi apreciate în mod obiectiv și curent doar de către părintele care locuiește efectiv cu minorul și care se află în permanență în preajma sa – că obligația de întreținere a tatălui va fi exercitata in interesul minorului doar în modalitate unei pensii de întreținere în cuantum bănesc lunar stabilită în procentul legal prevăzut, pensie pe care mama o va administra așa cum am arătat în raport de nevoile speciale ale acestui minor, cu o stare de sănătate precară.

În consecință, pentru considerentele mai sus reținute instanța va admite doar în parte ca întemeiată cererea reconvențională formualtă de pârâtul A. N..

Astfel, în temeiul dispoz. art. 86 și urm. C. Fam. și având în vedere împrejurarea că pârâtul nu are un loc de muncă stabil și că în prezent mai are în întreținere un minor, va obliga pârâtul A. N. la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei A. S. E. în cota legală, respectiv cota de ¼-a parte din venitul minim pe economie, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 02.05.2011 până la data nașterii minorului A. A. Munoz în 26.06.2012, iar apoi în cotă de 1/6-a parte din venitul minim pe economie, până la majoratul minorei, și în continuare până la terminarea studiilor dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani.

Pe de altă parte, de necontestat este și faptul că minora pentru o dezvoltare armonioasă este necesar a păstra legături reale personale atât cu tatăl, pârâtul A. N., cât și cu bunicii paterni, intervenienții: A. N. și G..

In acest sens art. 14 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevede că orice copil are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane fața de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Acest drept al copilului de a avea legături personale și cu alte persoane decât părinții este descris de altfel și în art. 5 din Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii de la Strasbourg, ratificată prin Legea 87/2007, iar în art. 2 lit d. fiind definită expresia "legături de familie"se arată că acestea semnifică: "relații strânse, precum cele existente între un copil și bunicii săi, care decurg de drept sau dintr-o relație de familie de fapt". Modalitatea în care se realizează aceste legături personale este descrisă de art. 15 din Legea 272/2004 și respectiv art. 2 lit. a din Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii de la Strasbourg, ratificată prin Legea 87 din 2007 și presupune vizite și întâlniri, găzduire, schimb de informații cu privire la minor.

Din această perspectivă, la termenul de judecată din data de 11.02.2013 între reclamanta M. A. pe de o parte și pârâtul A. N. și intervenienții A. N. și G. s-a ajuns la o înțelegere – sens în care părțile și-au precizat cererilor lor, prin care s-au ținut seama de starea sănătății speciale a minorei A. S., care se află în siguranță, din această perspectivă a stării sănătății sale, doar în aproprierea mamei.

Astfel, având în vedere această înțelegere și în temeiul dispoz. art. 101 C. fam. va obliga reclamanta să permită intervenienților A. N. și A. G., în calitate de bunici paterni, să aibă legături personale cu minora A. S. E. născută la 12 septembrie 2004, prin luarea minorei de la domiciliul reclamantei, după un program prestabilit, respectiv două week-enduri pe lună, câte trei ore în fiecare dintre acestea, în timpul programului alocat și tatălui minorei, A. N., după un program convenit de reclamantă cu intervenienții.

De asemenea, în temeiul dispoz. legale anterior reținute și pentru asigurarea unei relații reale personale a minorei cu tatăl său, va obligă reclamanta să permită pârâtului A. N. să aibă legături personale cu minora A. S. E. născută la 12 septembrie 2004, prin luarea minorei de la domiciliul reclamantei, după un program prestabilit, astfel:

- respectiv două week-enduri pe lună, câte trei ore în fiecare dintre acestea, în timpul programului alocat și intervenienților (bunicilor), după un program convenit de părți, când va fi în țară.

- în vacanța de vară, când pârâtul va veni în țară, să petreacă două săptămâni cu minora, după ce în prealabil va participa împreună cu minora la un curs de instruire la Centrul Medical „C. Ș." de la Buziaș, respectiv o săptămână din vacanța de iarnă, când pârâtul va veni în țară, după ce în prealabil va participa împreună cu minora la un curs de instruire la Centrul Medical „C. Ș." de la Buziaș, în perioada din vacanțe convenită de părți în prealabil.

- a doua zi de P., a doua zi de C., a doua zi de Sf. N., să petreacă trei ore cu minora, prin luarea de la domiciliul reclamantei, atunci când pârâtul va fi în țară, după un program convenit de părți în prealabil.

- în 13 septembrie a fiecărui an, a doua zi după ziua de naștere a minorei, să petreacă trei ore cu minora, atunci când pârâtul va fi în țară.

De asemenea, având în vedere relația tensionată și rece dintre cei doi părinți, manifestată printr-o vădită lipsă de colaborare, va obligă reclamanta să transmită informații pârâtului referitoare la minora A. S. E., inclusiv fotografii, evaluări medicale și școlare.

Având în vedere considerentele reținute instanța va respinge în rest cererea reconvențională.

În temeiul dispoz. art. 274 C.pr.civilă, va obliga pârâtul A. N. la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În temeiul dispoz. art. 275 C. pr. Civilă va compensa în rest cheltuielile de judecată.

Pentru aceste motive

În numele legii

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta M. A., domiciliată în Cluj-N., ., ., jud. Cluj în contradictoriu cu pârâtul A. N., cu domiciliul Cluj-N., ., ., jud. Cluj.

Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul A. N..

Admite cererea de intervenției în interes propriu precizată formulată de intervenienții A. N. și A. G., ambii cu domiciliul în domiciliul Cluj-N., ., ., jud. Cluj, și în consecință:

Încredințează pe minora A. S. E., născută la data de 12.09.2004, spre creștere și educare în favoarea reclamantei M. A..

Obligă pârâtul A. N. la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei A. S. E. în cota legală, respectiv cota de ¼-a parte din venitul minim pe economie, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 02.05.2011 până la data nașterii minorului A. A. Munoz în 26.06.2012, iar apoi în cotă de 1/6-a parte din venitul minim pe economie, până la majoratul minorei, și în continuare până la terminarea studiilor dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani.

Obligă reclamanta să permită intervenienților A. N. și A. G., în calitate de bunici paterni, să aibă legături personale cu minora A. S. E. născută la 12 septembrie 2004, prin luarea minorei de la domiciliul reclamantei, după un program prestabilit, respectiv două week-enduri pe lună, câte trei ore în fiecare dintre acestea, în timpul programului alocat și tatălui minorei, A. N., după un program convenit de reclamantă cu intervenienții.

Obligă reclamanta să permită pârâtului A. N. să aibă legături personale cu minora A. S. E. născută la 12 septembrie 2004, prin luarea minorei de la domiciliul reclamantei, după un program prestabilit, astfel:

- în 13 septembrie a fiecărui an, a doua zi după ziua de naștere a minorei, să petreacă trei ore cu minora, atunci când pârâtul va fi în țară.

Obligă reclamanta să transmită informații pârâtului referitoare la minora A. S. E., inclusiv fotografii, evaluări medicale și școlare.

Respinge în rest cererea reconvențională.

Obligă pârâtul A. N. la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Compensează în rest cheltuielile de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 25.02.2012.

PREȘEDINTE,GREFIER,

A. MoșRaluca L.

Dact./Red.Am.M.

6 ex./19.06.2013

← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr....		Pensie întreţinere. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... →

Încredinţare minor. Sentința nr. 3853/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Încredinţare minor. Sentința nr. 3853/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA