Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 7492/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7492/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 7566/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILA nr. 7492
Ședința publică de la 26 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P.
GREFIER: C. M.
Ministerul Public reprezentat de procuror I. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta F. M. și pe pârât C. D. S., având ca obiect ordonanță președințială ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Instanța constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea hotărârii, pentru data de 26.04.2013.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauze civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înaintată de P. de pe lânga Judecătoria Cluj N., prin adsrea nr. 421/VIII/I/13 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 26.03.2013 sub nr._ /2012 reclamanta F. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. D. S. emiterea unui ordin de protecție în favoarea sa și a minorului C. D. DARIUS, împotriva pârâtului, constând în obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate fața de reclamanta si minor, obligarea pârâtului să păstreze o distanță minimă de 200 de m față de resedința reclamantei situată în Cluj N., .. 10, . N., față de locul de munca al acestei – ., situat în Cluj N., .. 210, jud. Cluj, față de Liceul Teoretic L. B. din Cluj N., precum si obligarea pârâtului să nu se deplaseze în locația ., interzicea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență, sau orice alt mod, precum si obligarea pârâtului să predea armele deținute.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâtul este fostul ei soț, care, în mod repetat, o urmăreste, o amenință, atâta pe ea cat si pe fiul acestora, ultimul incident de acest tip petrecându-se la data de 18.03.2013. De asemenea, pârâtul îi trimite mesaje de amenințare pe Yahoo Messenger.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 217/2003.
Pârâtul a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat în principal, respingerea cererii ca neîntemeiată, iar în subsidiar, admiterea cererii privind emiterea ordinului de protecție numai în ceea ce o privește pe reclamanta, nu si pe minorul C. D. Darius.
În motivare, pârâtul a arătat, în esență, că nu se poate aduce atingere dreptului său de a păstra legături personale cu minorul, măsurile solicitate fiind extreme si de natura să pericliteze relația dintre tata și fiu, care a fost dintotdeauna foarte buna. Mai mult, prin sent.civ. nr. 434/11.01.2012 pronunțata de Judecătoria Cluj N., a fost încuviințata exercitarea autorității părintești în comun de către ambii părinți, o astfel de măsura fiind de natura să-l împiedice pe pârâta să-și exercite drepturile si să-și execute obligații cu privire la minor.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 217/2003.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reciproc, pentru reclamanta proba testimonială cu martorii F. I. (f. 109) si P. C. (f. 19, iar pentru pârât proba testimoniala cu martorul C. I. A. (f. 110), emiterea de adrese către Secția 7 si Sectia 2 de Poliție Cluj, si locul de munca al pârâtului.
La data de 25.04.2013, în camera de consiliu minorul C. D. Darius, a fost ascultat în conformitate cu dispozițiile art. 264 c.civ, fiind întocmit procesul-verbal de la f. 111.ș
Analizand actele si lucrarile de la dosarul cauzei, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 republicată, ocrotirea și sprijinirea familiei, dezvoltarea și consolidarea solidarității familiale, bazată pe prietenie, afecțiune și întrajutorare morală și materială a membrilor familiei, constituie un obiectiv de interes național.
În conformitate cu prevederile art.4 din Legea nr. 217/2003 republicată, „Violența în familiese manifestă sub următoarele forme:
a) violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
b) violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar;
c) violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar;
d) violența sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal;
e) violența economică - interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar;
f) violența socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar;
g) violența spirituală - subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.”
În fapt, prin sent.civ. nr. 434/11.01.2012 pronunțata de Judecătoria Cluj N. în dos. nr._/211/2011 s-a dispus defacerea casatoriei încheiate între părți si înregistrate sub nr. 87/04.02.1997, prin acordul soților, cu încuviințarea exercitării autorității părintești asupra minorului C. D. Darius, ns la data de 21.01.1998, în comun de către ambii părinți și stabilirea domiciliului minorului la reclamanta.
Din răspunsurile comunicate de Secția 2 de Poliție (f. 44) și Secția 7 de Poliție din cadrul IPJ Cluj (f. 35), rezulta că actele de conduita ale pârâtului au făcut obiectul mai multor sesizări, chiar si plângeri penale, formulate de către reclamanta, atât anterior pronunțării divortului dintre părți, cât si ulterior, aceasta reclamând actele de violența verbala si fizica, injuriile si insulte adresate, în diverse ocazii, de către pârât.
Materialului probator administrat în cauză, conturează – din punctul de vedere al instanței - concluzia exercitării de către pârât a unor acte de violență verbală si psihologica asupra reclamantei, de natura să impună intervenția statului, prin mijloacele sale de constrângere. Instanța reține că nu s-a făcut dovada exercitării unor acte de violența fizica asupra reclamantei de natură să pună în pericol viața sau integritatea fizică a acesteia, afirmațiile reclamantei nefiind susținute de un certificat medico-legal sau act medical eliberat în acest sens, iar pentru dosarul penal nr._/P/2011 nu s-a făcut dovada unei soluții incriminatoare în acest sens.
Pe de alta parte, astfel cum mai sus s-a arătat, între părți exista o relație tensionata, în care factorul provocator este pârâtul. Astfel, din chiar răspunsul pârâtului la interogatoriu rezultă că acesta a generat conflicte manifestate prin violența în limbaj și comportament exteriorizat, aducându-i injurii reclamantei, amenințând-o, urmărind-o, luându-i telefoanele, încercând chiar si să se sinucida, conform propriilor declarații ale acestuia. Indiferent de motivele care generează diversele reacții ale pârâtului, acestea, exercitate în mod repetat, sunt de natura sa determine resimțirea de către reclamanta a unei stări de pericol, cu atât mai mult cu cât, conduita anterioara a pârâtului în familie a fost una perceputa în mod pozitiv de către cei apropiați, schimbarea de comportament fiind greu explicabilă persoanelor apropiate (declarația martorului F. I., f. 109). Chiar dacă între părți au existat si există – din punctul de vedere al pârâtului – aspecte nelămurite, încă, cu privire la viața de familie, motivele divortului, partajul bunurilor comune, modalitățile de exercitare a autorității părintesti asupra minorului și programul de vizitare al acestuia, conduita pârâtului nu-și găsește justificare în acțiunile sale, parte din aceste probleme putând fi rezolvate cu concursul instituțiilor statului (spre exemplu, stabilirea unor program concret de vizitare a minorului). Mai mult, din chiar declarațiile minorului rezulta că aceasta îl percepe pe pârât ca având o atitudine extrem de ofensiva față de reclamanta, discuțiile repetate provocate de pârât cu privire la motivele divortului – astfel cum le percepe pârâtul – fiind de natura să pericliteze relația dintre tată si fiu.
Totodată, instanța are în vedere și modalitatea de exteriorizare a reclamantei față de conduita pârâtului, martorul F. I. arătând că starea generală a reclamantei este una de continua teamă față de acțiunile pârâtului. În acest sens, martorul a mai arătat că a observat personal mesajele injuriose si de amenințare cu bătaia sau chiar cu moartea scrise de pârât pe Yahoo Messenger si care au generat reclamantei o reala stare de frică, iar încercarea martorului de a aplana situația tensionata a fost fara succes. Instanța va aprecia asupra obiectivității si sincerității martorului F. I., care a relatat atât aspectele negative, cât si cele pozitive privitoare la pârât, concluzionând în final asupra necesității luării unor măsuri concrete față de reclamanta, nu si față de minor cu care pârâtul are o relație foarte bun. În ceea ce îl privește pe martorul C. A., instanța va aprecia asupra parțialității declarațiilor acestuia, raportat la afirmația acestuia, în sensul în care reclamanta a determinat pierderea locului său de muncă, precum și calitatea specială a acestuia față de pârât.
Raportat la starea de fapt, astfel cum a fost reținută mai sus, instanța apreciază că s-a făcut dovada că reclamanta a suferit acte de violență sub forma celor prevăzute de art. 4 lit. a) și b) din Legea nr. 217/2003 din partea pârâtului, de natură a pune în pericol integritatea psihică a acesteia, săvârșite constant, cu ocazia accentuării stării de tensiune dintre părți, constând în injurii, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare, provocarea de stări de tensiune prin amenințări verbale și acte de gelozie.
În acest context, instanța va admite cererea reclamantei în ceea ce privește emiterea ordinului de protecție, însă, în anumite limite ce urmează a fi expuse în continuare.
În ceea ce privește emiterea ordinului de protecție pentru minorul C. D. Darius, ns la data de 21.01.1998, instanța apreciază că nu se impune o asemenea măsura. În acest sens, instanța se va raporta preponderent la declarația minorului, care îl percepe pe tată în mod pozitiv, starea de teamă invocata de mama nefiind reală. Astfel, minorul a declarat că vrea să îl vada pe tatăl său în continuare, să petreacă timp cu acesta, să discute cu acesta, relația dintre acestia fiind una buna. Minorul a arătat că nu exista tensiuni între acestia, ci doar divergențe de „principii” (spre exemplu, problema purtării părului lung cu care tatăl nu este de acord, aspect recunoscut de către pârât). Cu privire la cele două palme aplicate de pârât, minorul a arătat că acesta a fost un incident izolat și nu este suparat pe aceasta tema. Relevant este faptul că minorul a arătat că îl mai suna din proprie inițiativa pe tatăl său. Cu toate acestea, instanța reține din declarațiile minorului că acesta percepe ca afectând negativ relația tata - fiu, în măsura în care pârâtul va continua să aducă în discuție, în mod repetat, divortul părinților si să vorbeasca urât la adresa mamei sale.
Totodată, instanța reține si declarația martorului F. I., în sensul în care pârâtul a este foarte atașat de copil și ar fi benefic ca tatăl si fiul să păstreze relațiile personale.
Cat privește raportul de evaluare psihologica depus de reclamant, instanța reține că scopul exclusiv al acestei consilieri, a fost acela al sesizării orientării profesionale a minorului în raport de pregătirea scolara, fara ca minorul să fie supus evaluării psihologice în relația cu tatăl, astfel încât, nu va reține valoare probatorie acestui înscris, cu privire la care apreciază că reflectă o stare tranzitorie.
Pentru aceste motive, instanța, stabilind măsurile concrete ale ordinului de protecție nu va interzice contactul telefonic dintre reclamanta si pârât, în vederea exercitării drepturilor si obligațiilor părintesti stabilite în sarcina si în favoarea ambelor părți, punând în vedere pârâtului ca aceste contacte telefonice să se limiteze la măsurile necesare exercitării autorității părintești în comun asupra minorului și programul de vizitare al acestuia de către pârât. În măsura depăsirii limitelor impuse (spre exemplu, telefone repetate, la ore nepotrivite, cu un conținut neadecvat) instanța pune în vedere pârâtului că măsurile dispuse pot face obiectul revizuirii, iar exercitarea necorespunzătoare a îndatoririlor părintesti, poate atrage încuviințarea exercitării, în mod exclusiv de un singur părinte, a autorității părintesti si impunerea unui program concret de vizitare. Ori, pentru a nu impune minorului responsabilitatea luării deciziilor privitoare la desfășurarea legăturilor personale dintre tată si fiu și, eventual, medierea tensiunilor dintre părinți, va pune în sarcina părților soluționarea acestor aspecte pe cale amiabilă, în caz contrar, măsurile dispuse putând fi revizuite.
Pentru toate aceste motive, instanța va admite în parte cererea formulata de reclamanta si va dispune instituirea unui ordin de protecție, pe durata a 6 luni, în favoarea reclamantei F. M., în calitate de victimă, față de pârâtul C. D. S., în calitate de agresor, după cum urmează: va obliga pârâtul să păstreze o distanță minimă de 200 de m față de reclamanta, față de resedința reclamantei situată în Cluj N., .. 10, . și față de locul de munca al acestei – ., situat în Cluj N., .. 210, jud. Cluj, va interzice pârâtului contactul cu reclamanta prin corespondența electronica, mesaje scrise telefonice sau orice alt tip de corespondență. Instanța va respinge cererea reclamantei privind păstrarea distanței minime de 200 de m față de locația - ., nefiind dovedit în cauza faptul că pârâtul frecventează aceast locație și va respinge cererea reclamantei privind interzicerea oricărui contact telefonic cu pârâtul, limitând contactul telefonic la măsurile necesare exercitării autorității părintești în comun asupra minorului C. D. DARIUS, ns la data de 21.01.1998 și programul de vizitare al acestuia de către pârât.
Pentru considerentele mai sus expuse, va respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantă cu privire la emiterea ordinului de protecție pentru copilul minor C. D. DARIUS, ns. la data de 21.01.1998.
În baza art. 32 din Legea nr. 271/2003,atrage atenția pârâtului asupra consecințelor nerespectării prezentei hotărâri, în sensul că încălcarea oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 23 alin. (1) și dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an; împăcarea părților înlătură răspunderea penală; în caz de condamnare, nu se poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată, iar onorariul în cuantum de 200 lei acordat reprezentantului pârâtului, avocat R. O. M., desemnat în condițiile art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003 actualizată, va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte cererea de emitere a ordinului de protecție formulată și precizată de reclamanta F. M., cu domiciliul în Cluj N., .. 10, . cu împotriva pârâtului C. D. S., cu domiciliul în Cluj N., ., ..
Dispune instituirea unui ordin de protecție, pe durata a 6 luni, în favoarea reclamantei F. M., în calitate de victimă, față de pârâtul C. D. S., în calitate de agresor, după cum urmează:
Obliga pârâtul să păstreze o distanță minimă de 200 de m față de reclamanta, față de resedința reclamantei situată în Cluj N., .. 10, . N. și față de locul de munca al acestei – ., situat în Cluj N., .. 210, jud. Cluj.
Interzice pârâtului contactul cu reclamanta prin corespondența electronica, mesaje scrise telefonice sau orice alt tip de corespondență.
Respinge cererea reclamantei privind păstrarea distanței minime de 200 de m față de locația - ., jud. Cluj.
Respinge cererea reclamantei privind interzicerea oricărui contact telefonic cu pârâtul, limitând contactul telefonic la măsurile necesare exercitării autorității părintești în comun asupra minorului C. D. DARIUS, ns la data de 21.01.1998 și programul de vizitare al acestuia de către pârât.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantă cu privire la emiterea ordinului de protecție pentru copilul minor C. D. DARIUS, ns. la data de 21.01.1998.
Executoriu, fără somație și fără trecerea unui termen.
Prezenta hotărâre se comunică structurilor teritoriale ale Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința victimei și a agresorului.
Atrage atenția pârâtului asupra consecințelor nerespectării prezentei hotărâri, în sensul că încălcarea masurilor dispuse prin ordinul de protecție constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an.
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Onorariul în cuantum de 200 lei acordat reprezentantului pârâtului, avocat R. O. M., desemnat în condițiile art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003 actualizată, va fi suportat din fondul MJR.
Cu drept de recurs în termen de 3 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 26.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. A. C. M.
Red/tehn.GIA
4 ex./28.04.2013
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 2955/2013.... | Tutelă. Încheierea nr. 2727/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
