Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 10770/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică din 09 octombrie 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: D. R.
GREFIER: C.-M. D.
S-a luat în examinare plangerea formulata de petentul P. I. impotriva procesului-verbal de contraventie . nr._/25.03.2013 intocmit de catre intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ.
La apelul nominal se constata lipsa partilor.
Procedura este legal indeplinită.
S-a facut referatul cauzei, după care:
În temeiul disp. art. 131 alin 1 NCPC, instanta isi verifica din oficiu competenta, iar in baza disp. art. 94 NCPC coroborat cu art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, constata ca este competenta general, material si teritorial in a solutiona prezenta cauza.
Instanța constata ca petentul a depus la dosarul cauzei la data de 09 octombrie 2013, prin Serviciul Registratură, o cerere de judecare a cauzei in lipsa sa de la dezbateri, alaturi de care ataseaza copia notei de constatare nr._/19.03.2013 comunicata de catre intimat acestuia și copia aceleiasi note de constatare depusa de catre intimat la dosar.
In baza disp. art. 238 NCPC, instanta estimeaza perioada desfasurarii cercetarii judecatoresti la un singur termen de judecata.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, in baza disp. art. 258 NCPC, instanta incuviinteaza proba cu inscrisurile depuse la dosar, iar in baza disp. art. 394 NCPC, constata că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze,
Prin plângerea înregistrată la data de 30 aprilie 2013 la sediul instanței, petentul P. I. a solicitat instanței în contradictoriu cu M. C. N., Directia Poliția Locală anularea procesului verbal . nr._/25.03.2013 și exonerarea de la plata amenzii aplicate prin procesul verbal mai sus menționat.
În susținerea cererii, petentul arată că situația de fapt reținută de agentul constatator în procesul verbal corespunde parțial realității, în sensul că într-adevăr a parcat în locul respectiv dar această parcare neregulamentară se datorează faptului că nu existau în parking locuri libere. În plus, arată că mașina este proprietatea E ON Gaz Distribuție SA și că aceasta ar trebui sancționată nu el.
Plângerea nu este motivată în drept.
În probațiune a depus copie a procesului verbal atacat, autorizația de liber acces pentru autovehiculul condus, precum și certificatul de înmatriculare a autovehiculului în copie și nu a solicitat administrarea vreunei alte probe.
Legal citată, intimata a formulat la data de 13 iunie 2013 întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii având în vedere că fapta contravențională a existat, a fost comisă de către petent prin urmare procesul verbal este legal și temeinic. A anexat planșa foto precum și copia procesului verbal, a notei de constatare și a dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului verbal.
La termenul din 9 octombrie 2013 instanța a încuviințat administrat
Analizând plângerea formulată precum și probațiunea administrată, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 25.03.2013, petentul a fost sancționat în temeiul art. 1 lit.e raportat la art.2 din HCL C. N. 149/2009 cu sancțiunea amenzii în cuantum de 400 lei pentru faptul că a oprit într-o zonă în care această manevră era interzisă, împiedicând prin oprirea sa accesul la obiective de interes public în speța .
Analizând procesul verbal atacat, prin prisma motivelor de nulitate absolută prevazute de art. 17 din OG 2/2001, instanta constată ca acesta îndeplineste condițiile de valabilitate prevăzute de acest text legal. În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căreia, nu el trebuia sancționat ci persoana juridică care o deține respectiv E ON Gaz România, instanța arată următoarele:
Răspunderea contravențională este una personală însemnând faptul că doar persoana care a săvârșit conduita contravențională va putea fi sancționată și nu altcineva. Astfel, trebuie observat că acțiunea sancționată de norma legală constă în parcarea unui autovehicul într-o zonă interzisă, conduită imposibil de realizat de o persoana juridică, având în vedere ca această reprezintă doar o ficțiune juridică. Astfel, este de reținut că petentul nu neagă faptul că el este cel care a efectuat manevra nepermisă, cu precădere mai ales că el este cel care a contestat nota de constatare încheiată de agentul constator și afișata pe geamul autovehicului.
În ceea ce privește temeinicia acestuia, instanța constată că însuși petentul prin plângere recunoaste că a parcat în zona respectivă dar deoarece a fost nevoit, în parking nefiind niciun loc liber, manevra sancționată fiind probată cu planșa foto anexată la dosarul cauzei.
Instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține că petentul nu a reusit să probeze o situație contrară celei expuse în procesul verbal de către agentul constator, prin urmare procesul verbal atacat se bucură în continuare de forță probantă.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 400 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că prin oprirea efectuată a blocat parțial accesul în parking și a îngreunat traficul din zonă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent în contradictoriu cu intimatul M. C.-N. – DIRECȚIA POLIȚIA COMUNITARĂ și va menține procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 25.03.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de către P. I. cu domiciliul în C. N. . în contradictoriu cu M. C. N. prin Primar-Direcția Politia Locala cu sediul în C. N. .-3 privind procesul verbal . nr._/25.03.2013
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Cererea de apel precum si motivele de apel se vor depune la Judecatoria C. N..
Pronunțată în sedinta publică din 9 octombrie 2013.
Judecător Grefier
R. DanCora D.
Red/Teh RD/4 ex. 14.10.2013
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2204/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2241/2013.... → |
|---|
