Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 18940/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR._/2013
Ședința publică din data de 20 decembrie 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: N. F. B.
GREFIER: A. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul R. V. in contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima si la a doua strigare, se constata lipsa parților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care se constata că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 27.11.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat succesiv pronunțarea pentru astăzi 20.12.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 08.08.2013, sub nr. de mai sus, formulată de petentul R. V. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 23.07.2013 .
În motivarea plângerii, petentul susține ca vrea sa i se dovedească faptul ca a circulat cu viteza.
În drept, plângerea nu a fost motivata.
În probațiune s-a depus copia procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției (f.2).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, a depus la data de 23.09.2013, întâmpinare (f.9-19) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal, arătând în motivare că plângerea contravențională este neîntemeiată, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului. Intimatul a mai arătat că procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate, făcând dovada până la proba contrară, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 197/2003 și nr. 259/2007.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205-206, 223 alin.3, 249 si 315 C.pr.civ. și a anexat buletinul de verificare metrologică, înregistrarea radar (f. 17-19).
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 23.07.2013 de INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 480 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 108 alin. 1 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare, reținându-se în sarcina acestuia că la 23.07.2013, ora 3,14, a fost depistat conducând autoturismul marca Dacia, cu nr. de înmatriculare_ in Cluj-N., pe Calea Florești fiind înregistrat cu aparatul radar cu viteza de 81 km/h, aparat radar pe auto MAI_.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, care a semnat procesul verbal, menționându-se la rubrica obiecțiuni că nu sunt mențiuni.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de către intimat la data de 23.07.2013, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În raport de specificul faptei contravenționale pentru care a fost sancționat petentul, respectiv aceea de încălcare a limitei de viteză maxime admise, este de remarcat faptul că o constatare a acestui tip de contravenție se poate realiza numai prin mijloace tehnice.
În acest sens, potrivit art. 121 alin. 1 și 2 din H.G. nr. 1391/2006 „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiști rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic ”.
Astfel că, în cazul contravențiilor constând în depășirea vitezei legale, contravenientul se află în imposibilitatea absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal de contravenție, de aceea sarcina probei revine organului constatator, care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției, întrucât legea prevede în mod imperativ faptul că încheierea oricărui proces verbal pentru depășirea vitezei legale se încheie numai în urma unei constatări cu mijloace tehnice speciale, iar nu cu propriile simțuri ale agentului constatator.
De aceea, instanța apreciază că este obligatoriu ca în situația acestor contravenții, organul constatator să prezinte instanței, în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului verbal, fotografia radar, care a stat la baza încheierii actului de constatare și sancționare.
În temeiul paragrafului 3.5.1. din Norma de metrologie legală NML 021-05 din 23 noiembrie 2005 „înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al a acestuia”.
Instanța, analizând înregistrarea radar depusă la dosar de către intimat, observă că, aceasta este concludentă în ceea ce privește identitatea autovehiculului ce a înregistrat la data de 23.07.2013, o viteză de 81 km/h, în localitate, acesta fiind autoturismul condus de petent cu nr. de înmatriculare_, înregistrarea radar fiind realizată în condiții ce permit identificarea atât a mărcii autovehiculului, respectiv marca Dacia, cât și a numărului de înmatriculare, menționat anterior, astfel încât este înlăturat orice dubiu cu privire la cele consemnate în stare de fapt reținută de către agentul constatator.
Având în vedere că, alături de înregistrarea radar s-a depus și buletinul de verificare metrologică care atestă că cinemometrul măsoară în regim staționar și în regim de deplasare, instanța apreciază că, în speță, procesul verbal contestat a fost legal întocmit și cu respectarea prevederilor legale indicate mai sus.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petiționarului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, respectiv 480 lei, instanța apreciază că aceasta a fost aplicată în cuantumul stabilit de către legiuitor, cu respectarea dispozițiilor legale anterior menționate și a art. 98 din O.U.G. nr. 195/2002, sancțiunea fiind proporțională faptei săvârșite și gradului de pericol social, ținând seama că nerespectarea vitezei legale pune în pericol viața celorlalți participanți la trafic, dar și a petentului.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca netemeinică plângerea contravențională formulată de petentul R. V. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la 23.07.2013 de către organul constatator I.P.J. Cluj pe care îl va menține în întregime împreună cu sancțiunea aplicată prin acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulata de petentul R. V., CNP_ cu domiciliul procesual ales in Cluj-N., ..49 împotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 23.07.2013 de către IPJ Cluj cu sediul in Cluj-N., ..
Cu drept de apel in termen de 30 de zile ce se depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțata in ședința publica din 20.12.2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
N.-F. B. A. S.
Red./dact: N.F.B.
20.03.2014 /4 ex.
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 8299/2013. Judecătoria... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 3946/2013.... → |
|---|
