Somaţie de plată. Hotărâre din 04-07-2013, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 6710/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
ORDONANȚA CIVILĂ NR. 10.538/2013
Ședința publică din 4 iulie 2013
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: E. P.
GREFIER: M. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de creditoarea . PRIN SUCURSALA CLUJ în contradictoriu cu debitoarea . INSURANCE BROKER SRL și chemații în garanție J. A., . A. SRL și . SA, având ca obiect somație de plată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta creditoarei, consilier juridic P. A., cu delegație la dosar, reprezentanta debitoarei av. Zorica C., cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta chematei în garanție . SA, consilier juridic N. Selena cu delegație la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar prin serviciul registratură în data de 19.06.2013 de către debitoare, dovada citării prin publicitate a chematei în garanție, . A. SRL, în copie.
Reprezentanta debitoarei depune la dosar dovada citării prin publicitate în original și arată că nu mai are alte probe.
Reprezentanta creditoarei arată că nu mai are alte probe.
Reprezentanta chematei în garanție depune la dosar scripte cu privire la excepția invocată.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de către chemații în garanție . S.A. (f. 215) și J. A. (f. 200).
Reprezentanta chematei în garanție susține excepția invocată și arată că admiterea acesteia ar duce la întârzierea judecății în procedura somației de plată. Susține întâmpinarea formulată și arată că fiind o cerere pe procedură specială, în măsura în care s-ar admite cererea de chemare în garanție, s-ar lipsi de eficacitate dispozițiile art. 64 C.pr.civ. care sunt imperative. Arată că . A. având calitatea de asigurator la C., potrivit extrasului Comisiei de supraveghere al asiguratorilor, ar fi necesar administrarea de probe pentru a demonstra dacă la acel moment societatea de asigurare a lucrat pentru creditoare sau pentru debitoare. Susține că este inadmisibilă cererea de emitere a ordonanței de plată.
Reprezentanta debitoarei arată că este o excepție de fond, fiind strâns legată de inadmisibilitatea cererii de ordonanță de plată și trebuie soluționată împreună cu fondul. Solicită respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată.
Reprezentanta creditoarei solicită admiterea excepției inadmisibilității întrucât nu poate fi admisă pe calea ordonanței de plată.
Instanța unește cu fondul excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de către chemații în garanție și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta creditoarei solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și completată până la primul termen de judecată. Creanța este certă, lichidă și exigibilă, iar prin toate documentele depuse la dosar, debitoarea își recunoaște debitul. Susține că are contract de mandat cu debitoarea și nu cu agenții de asigurare pe care aceasta îi are. S-a susținut că creditoarea era singura care putea să oprească agentul, însă doar debitoarea putea face acest lucru.
Reprezentanta debitoarei solicită respingerea cererii de emitere a ordonanței de plată, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă. Creanța nu este certă pentru că a fost dedusă dintr-un contract de mandat care nu a putut fi respectat datorită angajatorilor societății creditoare, aceasta fiind o fraudă. Prin urmare creanța nu poate fi stabilită în totalitatea sa, având în vedere că în timp se adaugă penalități. Pentru stabilirea creanței este necesară administrarea de probe, fapt ce nu este posibil în cadrul ordonanței de plată. Susține că pentru stabilirea cuantumului creanței este necesar un proces pe dreptul comun. În ce privește cererea de chemare în garanție, arată că aceasta este admisibilă ca instituție juridică. Învederează faptul că a formulat această cerere pentru a dovedi că nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă. Susține cererea de chemare în garanție așa cum a fost formulată și solicită admiterea acesteia. Art. 72 N.C.P.C. nu interzice o chemare în garanție în măsura în care ar putea avea pretenții legate de aceeași creanță, solicitată de reclamantă. A dovedit că J. A. este și asigurator la .. Bănuiește că a fost o înțelegere între părți care urmează să fie dovedită în cadrul procesului penal. A chemat în garanție . societatea debitoare are asigurare încheiată la această societate. Solicită cheltuieli de judecată, pe care le va depune la dosar până la închiderea dezbaterilor.
Reprezentanta chematei în garanție solicită respingerea cererii de ordonanță de plată. Susține că nu este vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă. Nu există un contract din care să rezulte că societatea debitoare și-a luat angajamentul să plătească această sumă. societatea debitoare nu cunoaște întinderea prejudiciului. Solicită respingerea cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată. Mai arată că unele polițe au fost emise în afara perioadei asigurată de către . excluderi pe care părțile au fost de acord să le introducă în acel contract. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta creditoarei solicită respingerea cererii de chemare în garanție. Susține că cei doi agenți acționau în numele societății . toate actele rezultă că aceștia au lucrat pentru debitoare. Precizează că au fost fraudate interesele creditoarei.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare asupra excepției și pe fond.
Notă: După închiderea dezbaterilor se prezintă reprezentanta debitoarei și depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată la data de 14 martie 2013 pe rolul Judecătoriei Cluj-N., sub dosar nr._, creditoarea . PRIN SUCURSALA CLUJ în contradictoriu cu debitoarea . INSURANCE BROKER SRL, a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige debitoarea la plata sumei de 145.916,17 RON, reprezentând polițe de asigurare emise in numele societății si nedecontate pana la data de 14.03.2013, la plata sumei de 1.397,8 RON, reprezentând diferența de prima pentru polițele RCA greșit încadrate, la plata penalităților de întârziere in cuantum de 1% pe zi de întârziere din valoare sumelor nedepuse, calculate potrivit art. 16 din Contractul de mandat nr. 119/23.11.2011, precum și la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii creditoarea a arătat că, între părți s-a încheiat contractul de mandat nr. 119/23.11.2011, având ca obiect negocierea si încheierea de contracte de asigurare cu terții, cu respectarea tipurilor de asigurări, tarifelor, a limitelor de competenta si a altor obligații prevăzute in contractul de mandat.
Arată că, potrivit art. 7, pct.13) din Contractul de mandat nr. 119/23.11.2011, debitoarea avea obligația sa „transmită sau sa depună la sediul unității C. A., exemplarul 2 al polițelor/contractelor de asigurare încheiate si a documentelor de încasare, pe baza de borderouri de decontare, in maxim 3 zile de la emiterea acestora, însoțite de primele încasate in numerar sau de documentele care atesta transferul bancar al primelor de asigurare in contul Asigurătorului”.Debitoarea insa, a depus doar o parte din sumele încasate in temeiul contractului de mandat încheiat intre părți.
Creditoarea a mai arătat că creanța solicitată este certă, lichidă și exigibilă.
În drept s-au invocat Noul Cod de procedură și Noul Cod Civil.
Prin completare la cererea pentru emiterea ordonanței de plată depuse la dosarul cauzei la data de 28.03.2013 (f.72-73), creditoarea menționează faptul că penalitățile de întârziere solicitate prin petitul II sunt, pana la data sesizării instanței de judecata, in cuantum de 87.325,43 lei.
Arată că, potrivit Actului adițional la Contractul de mandat nr. 41._/25.10.2012, debitoarea avea începând cu data de 25.10.2012 un termen de decontare al primelor de asigurare de 15 zile de la data încasării acestora. Așadar, s-a calculat pentru fiecare polița data scadentei plații acesteia, raportat la termenul de 15 zile de decontare calculat de la data emiterii poliței si încasării acesteia. Pentru numărul de zile rezultat de la data scadentei termenului de decontare al primelor de asigurare s-a aplicat o penalizare de 1% pe zi de întârziere din valoarea sumelor nedepuse, calculate de la data scadentei si pana la data sesizării instanței de judecata.
Prin întâmpinarea formulată debitoarea a solicitat respingerea cererii pentru emiterea ordonanței de plată, cu cheltuieli de judecată, înțelegând să formuleze și cerere de chemare în garanție a numiților J. A., . A. SRL și . SA (f.105-110).
În motivare a arătat că în fapt, în perioada 28-30 decembrie 2012, a fost victima unei fraude înfăptuite de . A. SRL, societate agent de asigurare cu care a încheiat contractul de franciză nr. 1754/14.11.2012 și de A. J., cu care a încheiat contractul de intermediere nr. 1726/12.11.2012, precum și actele adiționale aferente, contracte care au stat la baza înregistrării și obținerii licenței CSA (Comisia de Supraveghere a Asigurărilor) de către . A. SRL și A. J..
Arată că, în perioada 28-30 decembrie 2012, profitând de buna lor credință și colaborarea anterioară fără probleme, prin prezentarea unor ordine de plată cu semnătura și ștampila Raiffeisen Bank - atât pentru recepția, cât și pentru debitarea sumelor - persoanele amintite au determinat salariații să deblocheze contul de acces la platforma de internet de emitere a polițelor de asigurare și au vândut astfel un număr însemnat de polițe RCA. Sumele aferente ordinelor de plată prezentate de către . A. SRL și A. J. nu au fost niciodată transferate din conturile acestora de la Raiffeisen Bank în conturile debitoarei de la Banca Transilvania, și nici în conturile companiilor de asigurare în conformitate cu contractele de colaborare și procedurile de lucru agreate. Prin urmare, neprimind nici până la data prezentă sumele respective, debitoarea fiind pusă în situația de a nu putea depune, la rândul său, sumele respective către societățile de asigurare cu care avea încheiate contracte de intermediere, producând astfel un prejudiciu în patrimoniul acestora.
Mai arată că, în acest context, . a comunicat somația nr. 660/20.02.2013, prin care pune în vedere debitoarei că îi datorează suma de 146.336,98 lei. Această sumă reprezintă contravaloarea primelor de asigurare nedepuse la debitoare de către . A. SRL și A. J., aferente polițelor RCA încheiate în numele C.. Prin aceeași somație, . solicită plata sumei amintite.
Prin urmare, sunt întrunite condițiile stabilite de art. 72 și următoarele C. privind chemarea în garanție cu privire la . A. SRL și A. J..
În ceea ce privește chemarea în garanție a Societății de A.-R. Astra Asigurări S.A., arată că deține polița de asigurare nr. PG11_/29.12.2011, asigurare obligatorie de răspundere civilă a intermediarului în asigurări în situația producerii unor pagube. Ulterior producerii fraudei, debitoarea a făcut de îndată toate demersurile necesare pentru recuperarea prejudiciului.
Arată că, debitoarea a notificat și societățile de asigurare cu care avea încheiate contracte de intermediere, în vederea găsirii de comun acord a unor soluții care să permită onorarea obligațiile avute. Cu bună credință a notificat de urgență societatea . cu privire la frauda cu care se confruntă, încă din data de 08.01.2013 si a solicitat anularea de urgentă a polițelor care fac obiectul fraudei și care nu au fost emise în conformitate cu ordinul CSA nr. 23/2009. Astfel, prin încălcarea ordinului CSA nr. 23/2009, . a facilitat înfăptuirea fraudei a cărei victima este debitoarea.
Debitoarea arată că, înțelege să nu recunoască debitele amintite către ., deoarece sumele menționate sunt rezultatul fraudei dovedite prin întocmirea dosarului penal 176/P/2013, înregistrat la P. de pe Tribunalul București. Pe de altă parte, sumele respective amintite mai sus nu au fost niciodată încasate de către societatea M.. Era obligația . A. SRL și a lui A. J., în calitate de agenți de asigurare, așa cum este aceasta prevăzută în actele adiționale la contractul de colaborare, de a deconta primele de asigurare către Asigurător pentru polițele de asigurări RCA emise și ale căror prime au fost încasate.
Arată că, în baza contractului nr. 119 dintre debitoare și ., încheiat la data de 23.11.2011, debitoarea și-a îndeplinit obligația de depunere a primelor de asigurare către aceasta și a gestiunilor aferente pentru polițele intermediate fără nici cea mai mică abatere. În baza aceluiași contract de colaborare, debitoarei i se cuvenea un comision în procent de 22%, stabilit convențional, care se aplică primelor brute ale polițelor de asigurare RCA debitoarei. În acest moment, deși debitoarea a depus primele aferente polițelor intermediate, nu a încasat comisionul aferent, fiind înregistrată în contabilitatea debitoarei datoria . în sumă de 11.800 lei.
În baza celor expuse, apreciază că nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 1013 din Noul cod civil, creanța nefiind certă, deoarece suma solicitată nu este reală, făcându-se plăți după încheierii proceselor verbale.
În drept au fost invocate prevederile art. 1013, art. 1270 Noul cod civil, art. 72, art. 453 alin. (1) Noul cod de proc. civilă, ordinul CSA nr. 23/2009.
Prin întâmpinarea formulată la cererea de chemare în garanție, J. A. a solicitat în principal respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție promovată în cadrul ordonanței de plată, ca procedură specială și sumară ce nu permite analizarea raporturilor relevate de debitoare în cauza dedusă judecății, iar în subsidiar respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că procedura ordonanței de plată se aplică potrivit art. 1013 N.C.proc.civ. creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinat potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Sintagma înscris însușit de părți ( deci și de debitoare ) din dispoziția legală amintită constă în însușirea înscrisului de către părți, anume, în principiu în semnarea acestuia. Deci legiuitorul a intenționat să sublinieze că înscrisul constatator al creanței să fie un înscris propriu-zis care să nu mai necesite completarea cu alte mijloace de probă, iar orice înscris presupune, ca o condiție generală de valabilitate, semnăturile părților. Ori, în cauză, între chematul în garanție și societatea debitoare-pârâtă, nu a existat nici un raport juridic în care să fie obligat la plata acestor debite. Contractul de care se folosește pârâta ,M. M. AND INSURANCE BROKER " S.R.L., ca mijloc de probă este un fals.
Arată că, datele sale de identitate inserate în așa zisul contract, i-au fost furate ( nu cunoaște modalitatea ), iar semnătura i-a fost falsificată. La rândul său a făcut o plângere penală împotriva M. M. AND INSURANCE BROKER " S.R.L. și a . A. S.R.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt de identitate, fals și uz de fals. Plângerea penală face obiectul dosarului-nr._ / 2013 ce va fi atașat la dosarul nr. 176 / P / 2013 aflat la P. de pe lângă Tribunalul București. În acest context, s-a trezit, fără voia sa și total nevinovat într-o încrengătură de ilegalități și falsuri, nu poate recunoaște o creanță ca lichidă, certă și exigibilă atâta vreme cât nu a semnat nici un contract și nu a executat nici o operațiune de natură a prejudicia pe cineva.
In consecință contestă contractul depus la dosar ca mijloc de probă, contestă semnătura care nu-i aparține și pe cale de consecință denunță înscrisul ca fiind un fals.
În drept au fost invocate prevederile art. 1013 - 1018 N.C. proc. civ., art. 301 - 308 N.C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată . SA a solicitat respingerea cererii privind Ordonanța de plata formulata de S.C. C. S.A. ca inadmisibila, iar in subsidiar respingerea cererii privind ordonanța de plata ca neîntemeiata, anularea cererii de chemare in garanție ca netimbrata, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare in garanție ca inadmisibila, respingerea cererii de chemare in garanție ca neîntemeiata.
In ceea ce privește inadmisibilitatea cererii de emitere a unei Ordonanțe de plata arată că potrivit art. 1013 din NCPC, prevederile se aplica creanțelor certe, lichide si exigibile, constând in obligații de plata a unor sume de bani care rezulta dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate intre un profesionist si o autoritate contractanta, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de parți prin semnătura, iar, art. 662 din NCPC, prevede ca: creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu; creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui; creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plata.
Învederează ca, creanța petentei nu este certa si lichida, așa cum pretind condițiile art. 662 alin 2 NCPC.
Arată că, din plângerea penala formulata de M. nr. 18/2013 din 10.01.2013, rezulta de pe pag. paragraful 5 ca prejudiciul este superior sumei de 1.000.000 lei („Sub aspectul laturii obiective, exista o acțiune de însușire a acestor sume mari de bani de către făptuitori, producând o paguba actuala de peste_ leu "), din Notificarea emisa de M. către Raiffeisen Bank nr. 39/18.01.2013, paragraful 2, teza finala, reiese ca prejudiciul M. este de „cca. 200.000 Euro, si poate creste exponențial”, din Adresa nr. 19/10.01.2013 emisa de M. către Societatea de A. C., reiese fără dubiu faptul ca existenta creanței este negata de așa-zisul debitor care precizează ca imposibilitatea de a onora obligațiile „se datorează faptului ca la rândul nostru am fost ținta unei fraude de proporții", iar din adresa nr. 201/05.03.2013, emisa de M. către C., reiese ca societatea „a fost victima unei fraude de proporții, frauda orchestrata si pusa in practica de agentul persoana juridica S.C. M. A. de A. si agentul persoana fizica A. J., care a avut ca rezultat un prejudiciu de aproximativ 200.000 lei.
Din înscrisurile evocate mai sus, rezulta in mod neindoielnic, ca se contesta atât existenta creanței ca rezultând dintr-un contract, aceasta rezultând dintr-un act ilicit al unor terțe persoane, cat si întinderea prejudiciului.
Arată că, instanța penala este cea îndreptățită sa se pronunțe asupra existentei faptei culpabile a agenților de asigurare, asupra existentei si întinderii prejudiciului, asupra raportului de cauzalitate, dar mai ales asupra formei de vinovăție cu care au fost săvârșite infracțiunile.
Din raportul tehnic emis prin intermediul platformei electronice, se dovedește faptul ca userul si parola agenților au fost utilizate de mai multe IP-uri de calculatoare(codul UNIC de identificare al calculatorului in rețeaua de internet), mai precis peste 70 de IP-uri(adrese), astfel ca se poate concluziona ca unii dintre clienții C. si-au emis polițe de asigurare singuri, fara depunerea sumelor de bani către compania M. sau C.. Prezintă importanta totodată si activitatea desfășurata de cei doi agenți de asigurare, care prin înșelăciune, au atras clienți, oferindu-le reduceri de preț de ½ cu titlu de discount in vederea încheierii de polițe RCA, fapt interzis de prevederile imperative ale Ordinului CSA 23/2009.
Faptul ca polițele emise cu încălcarea prevederilor legale, cu știința societății de asigurare C., care a permis eliberarea de polițe RCA fara sa impună . număr de vigneta si formular specific si fara a informa in prealabil si brokerul de asigurare M., cf. art. 5 din contractul de colaborare nr. 119/23.11.2011, neîndeplinind cerințele legale de valabilitate de la momentul emiterii acestora, erau si sunt nule de drept.
Cu toate ca reiese din contractul de franciza nr. 1754/14.11.2012 încheiat intre M. si M. A. de A., ca agentul de asigurare dobândește doar la data de 14.11.2012 dreptul de a intermedia încheierea polițelor de asigurare din portofoliul M. in numele si pe seama societății de asigurare C. S.A., totuși, astfel cum rezulta de pe platforma electronica a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, societatea S.C. M. A. de A. S.R.L. este agentul de asigurare al societății C. încă de la data de 19.12.2011, fiind înregistrat ca agentul acestei societăți sub codul unic RAJ-_.
Este așadar imperios necesar, a se stabili, daca in momentul emiterii polițelor de asigurare, cu încălcarea prevederilor legale, Agentul de asigurare-pers. juridica, acționa fie in numele brokerului, fie in numele Societății de A. C..
În ceea ce privește inadmisibilitatea cererii de chemare in garanție formulata in procedura speciala a cererii privind ordonanța de plata, solicită respingerea ca inadmisibila având in vedere ca pentru soluționarea cererii de chemare in garanție este necesara administrarea de probe, incident incompatibil cu principiul soluționării urgente a cererii privind ordonanța de plata. Consideră ca singura modalitate de soluționare a cererii de chemare in garanție formulata in procedura speciala a somației de plata este respingerea sa ca inadmisibila.
Cu privire la excepția nelegalei timbrări a cererii de chemare in garanție având in vedere prevederile Legii 146/1997, care la art. l prevede:"Acțiunile si cererile introduse la instanțele judecătorești, precum si cererile adresate Ministerului Justiției si Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute in prezenta lege, si se taxează in mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil in bani, cu excepțiile prevăzute de lege". Consideră ca cererea de chemare in garanție trebuie timbrata la valoare, astfel ca se impune admiterea excepției si anularea cererii de chemare in garanție.
În ceea ce privește fondul cererii de chemare in garanție solicită respingerea acesteia ca nefondata arătând că a fost avizata in data de 28.03.2012 de către asiguratul M. Broker despre producerea unui eveniment ce ar face obiectul poliței de asigurare . nr._, avizare in urma căreia Departamentul Daune a deschis dosarul de dauna nr. BB1013PG008349.
In urma instrumentării dosarului, acesta a fost respins la plata, pentru aceleași motive pentru care trebuie respinsa si cererea de chemare in garanție.
Potrivit condițiilor de asigurare aferente poliței nr._ ce constituie clauzele contractului de asigurare, cu care ambele părti au fost de acord. Faptul ca chitanțele emise pentru polițele RCA prin intermediul platformei electronice, au înscrise însemnele societății de asigurare C., constituie dovada ca la momentul încheierii si emiterii polițelor de asigurare agentul de asigurare - pers. juridica acționa in numele si pe seama societății de asigurare C.. Trebuie observat si ca încheierea de polițe cu încălcarea normelor legale, de către terțe persoane, nu se circumscrie noțiunii de eveniment asigurat, cf. art. 1,1,14 din Condiții.
Arată că nu sunt întrunite condițiile cumulative cerute de art. 1.1.14 nici sub aspectul producerii unui prejudiciu in perioada asigurata. Polița de asigurare nr._ a fost încheiata in data de 29.12.2011 cu perioada de valabilitate 31.12._12. Prin urmare presupusa frauda si in consecința prejudiciul cauzat nu s-a produs in întregime in perioada asigurata, care a încetat la data de 30.12.2012, orele 24.
Consideră ca prin contractele de franciza încheiate, s-a urmărit eludarea Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, căci un broker de asigurare poate încheia polițe de asigurare in numele mai multor societăți de asigurare, in timp ce un agent nu poate intermedia încheierea aceluiași tip de asigurări decât pentru un singur asigurător. Ori, interpretând clauzele contractelor de franciza, nu poate decât concluziona ca folosind softul brokerului, agentul ajunge sa intermedieze aceeași clasa de asigurări pentru mai mulți asigurători cu încălcarea prev. legale exprese ale art. 34 din Legea 32/2000.
În drept au fost invocate prevederile Noului Cod de Procedura Civila-articolele fiind arătate expres in cuprinsul întâmpinării, condițiile de asigurare aferente poliței nr._, art. 34 din Legea 32/2000, prev. Ordinului CSA nr. 23/2009.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Asupra cauzei de față instanța reține următoarele.
Între creditoarea . și debitoarea M. M. AND INSURANCE BROKER " S.R.L s-a încheiat la data de 23.11.2011 sub nr.119, contractul de mandat - Broker de asigurare, având ca obiect negocierea și încheierea de contracte de asigurare de către clienții săi, numiți în continuare ASIGURAȚI, de către BROKER, în numele și în contul Asiguratorului, cu respectarea tipurilor de asigurări, tarifelor, a limitelor de competență și a celorlalte obligații prevăzute în continuare.
Contractul a fost încheiat pe un termen de 1 an, cu începere de la data semnării lui de către părți și se prelungește automat pe periodă de câte un an, dacă una dintre părți nu îl denunță printr-un preaviz scris de minim 30 de zile înainte de data expirării.
Potrivit art.7 pct.13 din contract, debitoarea avea obligația să transmită sau să depună la sediul unității creditoare, exemplarul 2 al poliței/contractelor de asigurare încheiate și a documentelor de încasare, pe bază de borderouri deîncasare, în maxim 3 zile de al emiterea acestora, însoțite de primele încasate în numerar sau a documentelor care atestă transferul bancar al primelor de asigurare în contul Asiguratului.
Având în vedere că debitoarea a depus doar o parte din sumele încasate, creditoarea a convocat reprezentanții legali ai acesteia la conciliere directă.
Prin procesele verbale de conciliere directă nr.153/11.01.2013 și nr.155/1.01.2013 (f.27-28) reprezentantul debitoarei nu recunoaște debitul solicitat, în considerarea faptului că acesta este rezultatul unor fraude.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a preciază că cererea creditoarei nu se incadrează în ipotezele de admisibilitate ale cererii pe calea ordonanței de plată, procedură cu caracter special ale căror condiții de promovaresunt exhaustiv prevăzute în art.1013 din NCPC.
Astfel, potrivit art.1013 (1) din NCPC „ Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichideși exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.”
Din înscrisurile de la dosar instanța reține că cererea creditoarei are în cauză, ca izvor imediat contractul de mandat nr.119/23.11.2011 cae nu prevede în mod concret sumele pe care debitoarea le are de achitat creditoarei în baza polițelor de asigurare încheiate. În acest sens instanța reține că, prin art.13 din contract debitoarea s-a obligat să depună la sediul creditoarei, exemplarul 2 al polițelor/contractelor de asigurare încheiate și a documentelor de încasare, pe bază de borderouri de decontare, în maxim 3 zile de la emiterea acestora, însoțite de primele încasate în numerar sau documentele care atestă transferul bancar al primelor de asigurare în contul Asiguratorului.
Or, prin întâmpinarea depusă la dosar debitoarea a arătat că nu recunoaște debitul solicitat de către creditoare, motivat pe aceea că, în vederea desfășurării activității de intermediere a polițelor de asigurare, aceasta a încheiat cu chematul în garanție A. J. contractul de intermediere nr.1726/12.11.2012, iar cu chemata în garanție . A. SRL, contractul de franciză nr.1754/14.11.2012.
A susținut că, în baza acestor contracte, chemații în garanție au încheiat un număr de peste 2000 de polițe în numele debitoarei, chemata în garanție . A. SRL a încasat banii de pe polițe, dar nu i-a virat în contul colector al firmei M., pentru ca la rândul ei debitoarea să achite mai departe polițele către asiguratori.
D. urmare, debitoarea a formulat plângere penală împotriva reprezentantului chematei în garanție . A. SRL și împotriva lui A. J., înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul București sub nr.176/P/2013 (f.111-114).
Din cele enunțate instanța reține că se contestă, în mod justificat de către debitoare, atât existența creanței ca rezultând dintr-un contract, pe considerentul că aceasta se datorează unui act ilicit al unei terțe persoane, cât și întinderea prejudiciului.
Or, o condiție esențială pentru emiterea ordonanței de plată constă în existența unei creanțe necontestate din punct de vedere juridic.
În speță, aspectele invocate de debitoare nu permit reținerea ca îndeplinită a condiției de certitudine a creanței, fiind necesară analizarea dreptului de creanță invocat, pe calea dreptului comun, prin administrarea unor probe concludente, ce nu sunt compatibile cu procedura specială a ordonanței de plată.
În considerarea celor enunțate, în temeiul art.1020 NCPC instanța va respinge cererea de ordonanță de plată ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de către debitoarea M. M. AND INSURANCE BROKER " S.R.L în contradictoriu cu chemații în garanție . A. SRL și A. J. instanța reține că aceasta este inadmisibilă, motivat pe faptul că procedura sumară instituită de art.1013 NCPC, nu permite analizarea unor raporturi ample de natura celor relevate de debitoare.
În consecință instanța va admite excepția invocată de chemații în garanție și va respinge cererea de chemare în garanție ca inadmisibilă.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art.453 Cod procedură civilă, instanța va obliga creditoarea la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea debitoarei, reprezentând contravaloare onorariu de avocat aferent întâmpinării formulate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
ORDONĂ
Respinge cererea de emitere a unei ordonanțe de plată formulată de creditoarea . cu sediul in Sibiu, ..5, turnul A, . si 6 - Centrul de Afaceri Sibiu, jud. Sibiu, inregistrata la Registrul Comerțului sub nr. J_, având CUI_ în contradictoriu cu debitoarea . INSURANCE BROKER SRL cu sediul in Cluj-N., P-ța T. C., nr.9, mezanin stânga, .. Cluj, CUI_, J_, ca neîntemeiată.
Admite excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de debitoarea . INSURANCE BROKER SRL cu sediul in Cluj-N., P-ța T. C., nr.9, mezanin stânga, .. Cluj, CUI_, J_, în contradictoriu cu chemații în garanție J. A. domiciliat în București, ., ., sector 6, CNP_, S.C. M. A. DE A. S.R.L., cu sediul în București, ., sector 3, CUI_, J40/_/2011, SOCIETATE DE A.-R. ASTRA ASIGURĂRI SA, cu sediul în București, .. 3, . 3, C. RO_, J_, Registrul asigurărilor-005/10.04.2003, ca inadmisibilă.
Obligă creditoarea la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în favoarea debitoarei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 04.07.2013.
JUDECĂTOR GREFIER
E. P. M. M.
Red./Dact./EP/ 7 ex/25.07.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4738/2013.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
