Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1970/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1970/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 21310/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1970/2014
Ședința publică de la 27 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE S. M.
Grefier E. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe reclamantul D. C. și pe pârâtul N. AL H., având ca obiect acțiune in răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul, personal și reprezentanta pârâtului, avocat S. S. E., cu împuternicire avocațială la fila 75 de la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că pârâtul a depus la dosar întâmpinare, cerere reconvențională și cerere de chemare în garanție a intervenientului forțat Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie și asigurătorul Generali România asigurare Reasigurare SA.
Instanța constată că pârâtul a depus la dosar și o precizare a obiectului cererii de chemare în garanție.
Instanța constată că reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea, cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție formulate de către pârât, iar la data de 10.12.2013 a depus o cerere de strămutare a dosarului, din cauza agravării stării sale de sănătate și a imposibilității de a se deplasa pe o distanță foarte mare, la Judecătoria G., unde ar putea să participe la ședințele de judecată.
Instanța constată că la data de 20.01.2014, prin serviciul registratură reclamantul a mai depus la dosar o cerere, prin care solicită admiterea cererii de strămutare a dosarului la Judecătoria G., deoarece starea sa precară de sănătate nu-i permite să facă deplasări foarte lungi.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-N., a timbrajului cererilor pârâtului și a cererii de strămutare a cauzei formulată de către reclamant.
Reclamantul arată că a primit întâmpinarea și celelalte cereri formulate de către pârât și a și răspuns celor invocate de el.
Reprezentanta pârâtului arată că își susține excepția invocată, în vederea cuantumului pretențiilor solicitate și raportat la limita valorii de 200.000 lei, apreciază că este competent să soluționeze prezentul litigiu Tribunalul Cluj, motiv pentru care solicită admiterea excepției invocate.
Întrebat fiind de către instanță, dacă apreciază că pretențiile solicitate sunt dinaintea intrării în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă, reclamantul arată că el a mai avut un dosar pe rolul instanței, în luna mai 2013 și nu crede că se impune declinarea cauzei, dar solicită instanței să încuviințeze cererea de strămutare a dosarului la Judecătorie G., pentru că este foarte bolnav, conform actelor medicale de la dosar.
Instanța învederează reclamantului că nu judecătoria judecă cererile de strămutare a cauzelor.
Reclamantul arată că el a formulat cererea de strămutare a cauzei la Judecătoria Cluj-N. pentru a se strămuta prezenta cauză, deoarece este foarte bolnav și îi este greu să se deplaseze de la G..
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-N. invocată de către pârât prin întâmpinare.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține că
Prin cererea înregistrată la data de 11.09.2013 pe rolul Judecătoriei Cluj-N., sub dosar nr._, reclamantul D. C. în contradictoriu cu pârâtul N. AL H., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâtul la plata daunelor morale în valoare de 499.900 lei.
În motivare, reclamantul a arătat că în fapt, în luna aprilie 2012 s-a descoperit o formațiune tumorală malignă pe ficat conform buletinului ecografic din 11.04.2012 examen efectuat de profesor dr. R. B..
D. urmare în data de 23.04.2012 s-a internat la Secția chirugie generală II la dl N. AL H. cu care a avut următoarea discuție: „Domnule doctor această operație poate fi efectuată și în alt mod, respectiv ghidat ecografic?” Răspunsul a fost prompt: „Singurul mod de extirpare a tumorii este metoda clasică chirurgicală”. „Vă rog să mă scuzați dar vreau să-mi exprim două cerințe ca și condiții pentru efectuarea operației”: Vă rog să-mi extirpați tumoarea întreagă, nesecționată, cu margine sănătoasă suficientă cunoscut fiind faptul că tumoarea malignă are vascularizație proprie f. bine dezvoltată, astfel încât să nu fie secționat vreun vas al tumorii care poate elibera și împânzi organismul meu cu celule canceroase care se pot dezvolta. De asemenea, vă mai rog să-mi examinați vizual și palpator întregul ficat și să observați dacă mai sunt și alte tumori în dezvoltare.
Dl. doctor N. a zâmbit și l-a asigurat că așa se va efectua operația.
În fapt operația din data de 24.04.2012 s-a desfășurat contrar celor discutate cu o zi înainte, așa cum se observa din protocolul operator nr. 1376/24.04.2012 și biletul de externare din 02.05.2012 care arată că intervenția s-a desfășurat în alt mod soldându-se cu extirparea întregului lob stâng hepatic deși tumoarea avea dimensiunile de 1,4/1/2 cm.
M. de rezecție chirurgicală este tangentă cu tumora așa cum rezultă din raportul de examinare histopatologică nr. 1892/03.05.2012 ceea ce duce la concluzia clară că vasele tumorii au fost secționate ceea ce încalcă înțelegerea inițială cu dl. doctor, iar celule eliberate în acest mod au emigrat și s-au lipit dezvoltându-se ulterior pe plămâni.
Cunoscut fiind faptul că tumorile multiple pulmonare nu pot fi operate iar durata vieții i-a fost scurtată considerabil.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În probațiune, au fost depuse înscrisuri.
Acțiunea civilă de față nu a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul N. AL H. a solicitat pe cale de excepție, 1.In baza prevederilor art. art. 129 alin.2 pct.2, art. 130 alin. 2, 94 pct. l. lit. j NCPC, înțelege să invoce necompetenta materială a judecătoriei în soluționarea cauzei.
Reclamantul a pretins cu titlu de daune morale suma de 499.900 Ron .
Ținând cont de criteriul obiectiv valoric instituit de art. 98 alin. 1 NCPC valoarea interesului litigios, depășește pragul instituit de art. 94 pct. l. lit. j NCPC, acela de 200.000 lei, în consecință competența aparține Tribunalului Cluj prin raportare la dispozițiile art. 95 pct. 1 și art. 107 alin. 1 NCPC.
Așa fiind, în baza art. 132 alin. 3 solicită declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
2. În baza art.60A 1 din Legea nr.192/2006, art. VII din OUG nr. 4/2013, art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, precum și pentru modificarea art. II din Legea nr. 115/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 21 decembrie 2012 invocă excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii medierii.
Dispozițiile art. 2 alin. (1^2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la sancțiunea inadmisibilității cererii de chemare în judecată, se aplică proceselor începute după data de 1 august 2013.
Conform art. 1 alin. (1) din legea nr. 192/2006 medierea reprezintă o modalitate de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate, confidențialitate și având liberul consimțământ al părților.
Potrivit art. 2 alin. (1) din același act normativ: dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente, în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege.
Potrivit art. (1^2) din Legea nr. 192/2006: instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 60A1 alin. (1) lit. a) - f).
Conform art.. 60^l alin.(l) în litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluționare a conflictelor, părțile și/sau partea interesată, după caz, sunt ținute să facă dovada că au participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii:a) în domeniul protecției consumatorilor, când consumatorul invocă existența unui prejudiciu ca urmare a achiziționării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanțiilor acordate, a existenței unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori și operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislația națională sau â1 Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor;b) în materia dreptului familiei, în situațiile prevăzute la art. 64;c) în domeniul litigiilor privind posesia, grănițuirea, strămutarea de hotare, precum și în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate;d) în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură; e) în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale de muncă; f) în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepția litigiilor în care s-a pronunțat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvență, a acțiunilor referitoare la registrul comerțului și a cazurilor în care părțile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art. 1.013-1.024 sau la cea prevăzută la art. 1.025-1.032 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamantul nu a urmat procedura medierii, deși aceasta era obligatorie începând cu 1 august 2013 pentru cauzele de malpraxis, în consecință, solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
3.Cu privire la fondul raportului juridic litigios, solicită respingerea acțiunii în raport de următoarele considerente:
În fapt, reclamantul a solicitat repararea unui așa zis prejudiciu corporal creat ca urmare a unui act medical pe care îl consideră neconform cu cităm: „înțelegerea avută cu medicul".
A. Raportul juridic medical este acea relație socială al cărui conținut este reglementat prin norma juridică privind îndeplinirea actului medical de către personalul specializat pentru prevenirea îmbolnăvirilor, acordarea îngrijirilor medicale și tratarea pacientului, în scopul vindecării sau ameliorării stării sale de sănătate, prin stabilirea de drepturi și obligații reciproce. Profesia de medic este exercitată autonom și independent de fiecare practician, fiind apreciată potrivit standardelor calitative stabilite de nivelul actual al cercetării științifice în domeniul medical.
In doctrina juridică română s-a considerat că răspunderea medicului este o răspundere extracontractuală1.
Răspunderea medicului este o răspundere delictuală pentru fapta proprie, pentru fapta sa culpabilă. Medicul trebuie să răspundă delictual deoarece își desfășoară activitatea nu în baza îndrumărilor de specialitate date de conducerea unității sanitare ci în mod independent, pe baza pregătirii sale profesionale.
In consecință, actul medical nu putea fi săvârșit în baza unei înțelegeri încheiate cu pacientul, ci doar în conformitate cu datele actuale ale științei și uzanțele artei medicale.
Răspunderea pentru fapta proprie reprezintă domeniul principal al răspunderii fondate pe culpa făptuitorului, culpă care nu se prezumă ci trebuie dovedită de către victimă. Condițiile sau elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale în general și ale răspunderii pentru fapta proprie, în particular, sunt: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția. Victima faptei ilicite trebuie să facă dovada existenței celor patru condiții ale răspunderii delictuale.
Culpa exprimă ideea că pentru angajarea răspunderii civile este necesar ca fapta care a cauzat prejudiciul să fie imputabilă autorului ei. Culpa este definită ca atitudinea psihică a autorului faptei ilicite și păgubitoare față de fapta respectivă și față de urmările acestei fapte . Culpa implică două elemente: unul intelectiv (de conștiință) și unul volitiv (de voință). Culpa presupune conștientizarea acțiunii sau a inacțiunii, a caracterului ilicit și a urmărilor păgubitoare. Legea nr. 95/2006 consacră o răspundere subiectivă întemeiată pe culpa proprie în cazul personalului medical (art. 642).
Potrivit art. 642 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ și neglijența, imprudența sau cunoștințe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenție, diagnostic sau tratament. Rezultă că regula impusă de Legea nr. 95/2006, în cazul personalului medical, este că răspunderea este individuală - directă, pentru fapta proprie, subiectivă - bazată pe ideea de culpă. Revine victimei sarcina să facă dovada acestei culpe.
Același act normativ definește și conceptul de malpraxis.
Potrivit art. 642 alin. 1 lit. b malpraxisul este eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale.
Malpraxisul este eroarea generatoare de prejudicii. Malpraxisul este de fapt sinonim cu eroarea medicală, cu culpa medicală. Ambii termeni (malpraxis și culpă medicală) cuprind nu doar poziția subiectivă a făptuitorului ci înglobează și fapta ilicită a acestuia. Când se afirmă că malpraxisul este eroarea generatoare de prejudicii înseamnă de fapt că malpraxisul este fapta ilicită săvârșită cu vinovăție, generatoare de prejudicii.
Alături de condițiile generale - tipice răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, răspunderea medicală subiectivă mai impune întrunirea și a unor condiții speciale, specifice profesiilor medicale și exercitării actului medical.
Condițiile generale ale răspunderii medicale subiective sunt: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția.
Principiul tradițional al unei responsabilități medicale bazată pe greșeală este confirmat prin Codul de deontologie care stabilește că „medicul se angajează să asigure personal pacientului îngrijiri conștiincioase și devotate și bazate pe achizițiile științei". Acest aspect formal al principiului este concretizat în jurisprudență care clasifică greșeala în două mari domenii: greșeala împotriva științei medicale și greșeala împotriva conștiinței medicale.
Culpa medicală a fost definită ca nerespectarea regulilor de conduită privind exercitarea profesiei medicale, prin nepricepere sau abateri de Ia regulile îndeobște recomandate și recunoscute în practicarea acestei profesii, provenite din neglijență, nepăsare sau nerespectarea unor metode și procedee specifice.
În cazul reclamantului nu s-a săvârșit nici o greșeală medicală împotriva științei ,conștiinței medicale.
Nu se poate vorbi de o eroare de diagnostic în alegerea tratamentului, eroare tehnică sau de supraveghere.
Pacientul a fost diagnosticat cu un neoplasm rectal în cursul anului 2009 și a suferit o amputație de rect în august 2009.
În cursul lunii mai 2010 este supus unei metastazectomii în segmentul V hepatic pentru îndepărtarea unor metastaze hepatice de adenocarcinom rectal cunoscut și tratat la acest pacient încă din cursul anului 2009.
În cursul lunii aprilie 2012 este diagnosticat imagistic cu determinare secundară hepatică hipervasculară, segmentul III conform buletinului ecografic realizat la 11 aprilie 2012.
Reclamantul a fost operat la 23 aprilie 2013 fiind realizată o lobectomie stângă bisegmentectomie II, III, adezioliză drenaj dublu subhepatic. Nu a existat nici un incident intraoerator, tehnica chirurgicală și abordarea intraoperatorie au corespuns în tot regulilor recunoscute, recomandate în practicarea acestui tip de intervenții chirurgicale, fiind respectate metodele și procedeele specifice.
Prin urmare nu poate fi reținută în sarcina pârâtului o eroare medicală în executarea intervenției chirurgicale. Tratamentul pus în practică a fost conform iar regulile consacrate ale practicii medicale în materie nu au fost încălcate .
In momentul intervenției chirurgicale pacientul nu mai prezenta alte leziuni tumorale macroscopice si palpatorice la nivel hepatic si peritoneal, insa nu se poate exclude prezenta lor microscopica, care in următoarele luni sa devină macroscopice. Micrometastazele nu sunt vizibile nici imagistic. Tumora primara are cai de metastazare foarte bine definite: perivasculare, perineurale si de extensie in vecinătate. In momentul intervenției chirurgicale tumora rectala operata in 2009, metastazase încă din 2009, când s-a efectuat metastazectomia hepatica. S-a considerat oportuna efectuarea lobectomiei hepatice stângi datorita contactului intim a formațiunii tumorale hepatice cu vena suprahepatica stânga. Atitudinea chirurgicala a fost corecta, pacientul nefiind in măsura sa susțină ca intervenția chirurgicala s-a făcut in graba si nici ca pregătirea preoperatorie a fost insuficienta.
Raportul de examinare histopatologică confirmă că aspectul microscopic al probelor prelevate intraoperator ( în 2012) este compatibil cu o metastază hepatică de adenocarcinom rectal cunoscut și tratat la pacient încă din anul 2009.
Reclamantul încearcă să acrediteze ideea că metastazele pulmonare constatate la 22.05.2012 urmare a efectuării unui CT toraco abdominal au legătură cu actul chirurgical săvârșit în aprilie 2012.
Apariția acestor metastaze nu se află în raport de cauzalitate cu intervenția chirurgicală, ci decurg din starea anterioară a reclamantului, care era deja angajat într-un proces patologic, ele fiind determinări secundare pulmonare specifice adenocarcinomului rectal diagnosticat în anul 2009.
In acest context, prejudiciul invocat de reclamant este rezultatul evoluției patologiei cu care a fost diagnosticat în anul 2009. Cele două intervenții chirurgicale: amputația de rect (2009), metastazectomia în segmentul V hepatic (2010) au fost efectuate de alt medic.
Pentru a angaja răspunderea celui care i-a acordat îngrijiri, victima trebuie să probeze că acestea nu au fost conștiincioase și atente sau că nu au fost conforme cu datele dobândite ale științei. Simpla absență a rezultatului, absența vindecării bolnavului sau realizarea unui prejudiciu independent de patologia ce a constituit obiectul tratamentului chirurgical, nu permit angajarea responsabilității medicului.
Pacientul a fost externat, nu au existat complicații post operatorii, iar prin acordarea asistenței medicale s-a urmărit și asigurat îmbunătățirea stării sale de sănătate.
In ce privește obligația de îngrijire regula este că medicul este ținut de o obligație de mijloace. în cazul acestui raport juridic medicul se obligă față de pacient la o obligație de mijloace, respectiv se obligă să ia deciziile și hotărârile cu caracter medical, având în vedere drepturile și interesele pacientului și principiile medicale general acceptate, pentru a preveni sau trata boala.
Obligația de îngrijire presupune că medicul are obligația de a îngriji pacientul cu atenția și prudența conferite de pregătirea sa profesională și de nivelul obiectiv al cunoștințelor în domeniu la acea dată.
Obligația de îngrijire cunoaște două limite: nivelul personal al cunoștințelor de specialitate și nivelul obiectiv al științei la acea dată.
Medicul se obligă să acorde îngrijiri atente, conștiincioase - adică îngrijiri adaptate momentului în care ele sunt acordate și conforme cu datele actuale ale științei, în vederea vindecării bolii fără a fi garantul obținerii rezultatului.
A nu obține rezultatul scontat (vindecarea) nu este suficient pentru a angaja răspunderea medicului. Trebuie stabilit că lipsa vindecării este consecința încălcării unei obligații din partea medicului.
Or, în speța dedusă judecății, deși era ținut să dovedească susținerile sale în conformitate cu prevederile art. 249 NCPC, reclamatul nu a produs ori propus probe pertinente/concludente care să vină în sprijinul celor afirmate, fiind decăzut din acest drept, în această etapă procesuală, conform prevederilor art. 254 NCPC .
B. Cu titlu cu totul subsidiar, deși susține că prin actul medical nu au fost aduse atingeri integrității corporale sau sănătății reclamantului, susținem că nu sunt întrunite condițiile răspunderii nici din perspectiva existenței unui prejudiciu cert.
Răspunderea civilă medicală are drept scop repararea unui prejudiciu cauzat pacientului. Fără prejudiciu nu există răspundere oricare ar fi gravitatea greșelii medicale comise. Angajarea răspunderii presupune așadar existența unui prejudiciu cert. Certitudinea vizează existența și întinderea prejudiciului.
Reclamantului îi revine sarcina probei unui prejudiciu sigur și care în principiu decurge direct din actul medical.
Reclamantul a solicitat indemnizarea unui prejudiciu extrapatrimonial fără a preciza ce deficit funcțional are în vedere ori măsura în care suma pretinsă are aptitudinea de a-1 compensa.
Prejudiciul corporal poate avea un caracter moral, cu următoarele variante: suferințe și dureri fizice (pretium doloris - prețul durerii), prejudiciu de agrement (în accepțiunea actuală - imposibilitatea de a avea o viață de calitate), prejudiciu estetic (pretium pulchritudinis), prejudiciul juvenil (pretium juventutis) și prejudiciu sexual (pretium sexuale).
În speță, nu știm dacă este vorba de un prejudiciu estetic, de agrement sau de un prejudiciu indemnizabil sub forma lui pretium doloris .
De altfel, nu s-a probat existența unui prejudiciu cert actul sau viitor rezultat al unei deficiențe funcționale, nici existența unui prejudiciu estetic sau de agrement ori a unui prejudiciu indemnizabil sub forma lui pretium doloris .
C. Tot cu titlu subsidiar, susține că indemnizația solicitată are caracter excesiv.
Prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârșirea unei infracțiuni presupune o apreciere în raport cu o . criterii, precum consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Nu putem decât constata că suma pretinsă cu titlu de daune morale este excesivă prin raportare la practica consacrată în materie, constituind un venit nejustificat pentru reclamant .Acoperirea prejudiciului moral trebuie să presupună o justă evaluare a compensației sau satisfacției acordate persoanelor vătămate și nu o amendare excesivă a pârâtului ori o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului.
La individualizarea daunelor morale trebuie să se țină cont de criterii obiective cum sunt vârsta victimei, afecțiunile preexistente, speranța de viață în cazul acestor afecțiuni, situația materială a reclamantului, raportarea despăgubirilor pretinse la condițiile social economice individuale ale reclamantului.
În acest context, solicită instanței să oblige reclamantul să prezinte înscrisurile care atestă veniturile pe care le realizează.
D.În absența unei probe științifice care să certifice existența unor neconformități referitoare la actul medical realizat, înscrisurile indicate în cererea introductivă sunt nerelevante.
Nefiind întrunite condițiile răspunderii civile pentru fapta proprie în conformitate cu exigențele evocate de art. 642 din Legea nr. 95/2006 art. 1349, 1357 din N.Cod.civ. vă solicit respingerea acțiunii ca nefondată.
E. In probațiune, în măsura în care nu se va da curs excepției decăderii reclamantului din dreptul de a propune alte probe înafara înscrisurilor atașate acțiunii, ori dacă se va aprecia de către instanță că probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea procesului vă solicităm: administrarea cu înscrisurile aflate în arhiva unității spitalicești referitoare la cazul medical al reclamantului în condițiile art.298 NCPC ,audierea unor experți /medici aflați pe lista comisiei constituite în baza Legii nr. 95 /2006 pentru anchetarea pe cale administrativă a cauzelor de malpraxis care urmează să fie direct nominalizați de către instanță, efectuarea unei expertize medico legale.
Pârâtul N. AL H. a formulat cerere reconvențională prin care solicită să se dispună:- obligarea pârâtului reconvențional la plata unor daune morale în cuantum de 1 leu precum și obligarea reclamantului să publice pe cheltuiala sa hotărârea de condamnare în mai
multe publicații de răspândire națională și să prezinte scuze în mod public pentru
caracterul nefondat al acuzațiilor de malpraxis aduse reclamantului reconvențional.
În fapt. Pacientul a fost diagnosticat cu un neoplasm rectal în cursul anului 2009 și a suferit o amputație de rect în august 2009.în cursul lunii mai 2010 este supus unei metastazectomii în segmentul V hepatic pentru îndepărtarea unor metastaze hepatice de adenocarcinom rectal cunoscut și tratat la acest pacient încă din cursul anului 2009, primele două intervenții au fost realizate de alt medic.
În cursul lunii aprilie 2012 este diagnosticat imagistic din nou cu determinare secundară hepatică hipervasculară, segmentul III conform buletinului ecografic realizat la 11 aprilie 2012.
Reclamantul a fost operat la 23 aprilie 2013 fiind realizată o lobectomie stângă bisegmentectomie II, III, adezioliză drenaj dublu subhepatic.
Nu a existat nici un incident intraoerator, tehnica chirurgicală și abordarea intraoperatorie au corespuns în tot regulilor recunoscute, recomandate în practicarea acestui tip de intervenții chirugicale, fiind respectate metodele și procedeele specifice.
Prin urmare nu poate fi reținută în sarcina pârâtului o eroare medicală în executarea intervenției chirurgicale.
Tratamentul pus în practică a fost conform iar regulile consacrate ale practicii medicale în materie nu au fost încălcate .
In momentul intervenției chirurgicale pacientul nu mai prezenta alte leziuni tumorale macroscopice si palpatorice la nivel hepatic si peritoneal, insa nu se poate exclude prezenta lor microscopica, care in următoarele luni sa devină macroscopice. Micrometastazele nu sunt vizibile nici imagistic. Tumora primara are cai de metastazare foarte bine definite: perivasculare, perineurale si de extensie in vecinătate.
In momentul intervenției chirurgicale tumora rectala operata in 2009, metastazase așa încât s-a efectuat metastazectomia hepatica. S-a considerat oportuna efectuarea lobectomiei hepatice stângi datorita contactului intim a formațiunii tumorale hepatice cu vena suprahepatica stânga. Atitudinea chirurgicala a fost corecta, pacientul nefiind in măsura sa susțină ca intervenția chirurgicala s-a făcut in graba si nici ca pregătirea preoperatorie a fost insuficienta.
Raportul de examinare histopatologică confirmă că aspectul microscopic al probelor prelevate intraoperator este compatibil cu o metastază hepatică de adenocarcinom rectal cunoscut și tratat la pacient încă din anul 2009.
Reclamantul încearcă să acrediteze ideea că metastazele pulmonare constatate la 22.05.2012 urmare a efectuării unui CT toraco abdominal au legătură cu actul chirurgical săvârșit în aprilie 2012.
Apariția acestor metastaze nu se află în raport de cauzalitate cu intervenția chirurgicală, ci decurg din starea anterioară a reclamantului, care era deja angajat într-un proces patologic, ele fiind determinări secundare pulmonare specifice adenocarcinomului rectal.
În acest context, prejudiciul invocat de reclamant este rezultatul evoluției patologiei cu care a fost diagnosticat în anul 2009.
Acuzația cu totul nefondată pe care reclamantul a formulat-o este în măsură să afecteze puternic reputația de profesionist a subsemnatului.
Existența unui proces de malpraxis cauzează un prejudiciu personalității sociale urmare a încălcării unor drepturi patrimoniale cum sunt demnitatea și reputația mea de profesionist.
Deși am construit de-a lungul multor ani de carieră o reputație solidă ca medic și cadru didactic universitar, trebuie avut în vedere faptul că orice acuzație de malpraxis poate genera îndoieli cu privire la profesionalismul cu care exercit această profesie.
Prin urmare, este nevoie de o mediatizare a rezultatului acestui proces prin care publicului să-i fie adusă la cunoștință faptul că acuzațiile ce i s-au adus sunt total nefondate.
În drept cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 209 NCPC, art. 252 /253, art. 1349, 1357 și urm din N. Cod.civ.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
În ședința publică din data de 27.02.2014, instanța a ridicat din oficiu excepția de necompetență materială a Judecătoriei Cluj-N..
Analizând actele dosarului prin prisma excepției de necompetență indicate, față de dispozițiile art. art. 129 alin.2 pct.2, art. 130 alin. 2, 94 pct. l. lit. j NCPC, instanța o consideră întemeiată pentru următoarele considerente.
Reclamantul a pretins cu titlu de daune morale suma de 499.900 Ron .
Ținând cont de criteriul obiectiv valoric instituit de art. 98 alin. 1 NCPC, valoarea interesului litigios depășește pragul instituit de art. 94 pct. l. lit. j NCPC, acela de 200.000 lei, în consecință competența aparține Tribunalului Cluj prin raportare la dispozițiile art. 95 pct. 1 și art. 107 alin. 1 NCPC.
Așa fiind, în baza art. 132 alin. 3 se impune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Instanța constată că în speță cererea vizează pretenții bănești în valoare de peste 200.000 de lei.
Față de cele arătate mai sus, instanța va admite excepția de necompetență și va dispune declinarea competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de către reclamant în favoarea Tribunalului Cluj-secția civilă.
Dosarul se va înainta instanței competente de îndată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei Cluj-N. invocată de pârâtul N. AL H. prin întâmpinare.
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de către reclamantul D. C. cu domiciliul în G. . . . împotriva pârâtului N. AL H. domiciliat în Cluj-N. ., județul Cluj în favoarea Tribunalului Cluj- secția civilă.
Dosarul se va înainta instanței competente de îndată ce prezenta hotărâre va deveni irevocabilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27.02.2014.
JUDECĂTOR GREFIER
S. MIHAIELENA M.
Red. / dact.SM/07.04.2014/
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8980/2014.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 9512/2014.... → |
|---|
