Anulare act. Sentința nr. 4734/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4734/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 07-05-2014 în dosarul nr. 409/211/2011
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - NAPOCA
Cluj-N., .. 2, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINTA CIVILA NR. 4734/2014
Ședința publica din data de 07.05.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. R.
GREFIER: B. G.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantele ., ., ., . și pe pârâta . SRL (F. . SRL), având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanta invedereaza ca mersul dezbaterilor a fost consemnat in incheierile de amanare a pronunțării din data de 16.04.2014, 23.04.2014 si 30.04.2014 care fac parte parte integranta din prezenta hotarare, cand, instanta, apreciind ca are nevoie de mai mult timp pentru a delibera a amanat pronuntarea pentru astazi
INSTANȚA
In deliberare asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 07.01.2011 sub nr. _ și precizată, reclamanții ., ., ., . au chemat in judecata pe parata . SRL (F. . SRL), solicitand constatare nulității absolute a Convențiilor privind ridicare/depunerea de numerar nr. 217/R6742, nr. 218/R6743, 219/R6744, nr. 220 /R6745 din data de 01.11.2007, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii precizate, reclamanții au arătat, în esență, ca între societățile reclamante și societatea pârâtă au fost încheiate mai multe convenții având ca obiect prestarea de către pârâtă a unor servicii de transport bani. Inițial au fost încheiate convenții de transport bani între reclamante și ABN AMRO BANK, la data de 03.04.2007, în considerarea contractului de prestări servicii nr._/04.12.2006 încheiat între ABN AMRO BANK și pârâtă, în temeiul căruia pârâta executa pentru bancă serviciul de transport valori. În temeiul contractului pentru retragerea/depunerea de numerar reclamantele datorau un comision de 0,2% din suma depusă, acest comision cuvenindu-se prestatorului de servicii .
Ulterior, profitând de raporturile existente între părți, reclamantele au încheiat cu pârâta convențiile atacate, având același conținut cu excepția clauzei privind comisionul datorat, care a fost modificat din 0,2% ,din sumele depuse, în 42,41 lei /transport/locație/transport + TVA .
Reclamantele arată că această modificare a comisionului nu a fost negociată de către părți și astfel nu a fost însușită în mod valabil. Acestea mai arată că respectivele contracte au fost semnate de către directorul adjunct, fără a le mai analiza, bazându-se pe bunele relații comerciale existente, iar mai mult decât atât acesta nu este reprezentantul legal al reclamantelor neputând angaja societățile .
Reclamantele mai arată că respectivele contracte trebuiau semnate de către directorul general, alături de directorul adjunct, iar în lipsa acestei semnături convențiile nu sunt valabil încheiate, lipsind consimțământul ca element imperativ în vederea formării actului juridic.
Prin precizarea cererii reclamantele au mai arăta și că a fost viciat consimțământul prin eroare asupra calității substanțiale a obiectului, deoarece au avut o falsă reprezentare a realității, respectiv a elementului determinant în încheierea contractelor – comisionul și prin dol deoarece acesta a fost obținut prin mijloace viclene, pârâta omițând, intenționat, să comunice faptul că s-au operat modificări unilaterale asupra clauzelor . (f.294-300)
In drept, reclamantele si-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 948, 953, 954, 960, 961 cod civil si art. 112,242 al. 2 Cod procedura Civila.
In probatiune s-a depus un set de înscrisuri. (f.9-257)
Cererea a fost legal timbrată.
Prin intampinare, pârâta a solicitat respingerea cererii.
In motivarea intampinarii, pârâta a arătat că susținerile reclamantelor sunt neîntemeiate deoarece atât convențiile inițiale cât și convențiile atacate au fost semnate de către aceeași persoană, G. L. C. - director adjunct, iar relațiile contractuale s-au desfășurat în condiții optime . Mai mult decât atât culpa salariatului nu atrage în nici un caz nulitatea unui contract semnat de către părți deoarece aceasta trebuia să își cunoască limitele de competență . Pârâta a mai arătat că, în temeiul contractelor atacate, a prestat serviciul contractat o perioadă de timp, reclamantele efectuând comenzi de transport, fapt din care rezultă însușirea contractelor de către acestea. (f.265-270)
Instanța a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul părților și proba testimonială.
Analizand actele si lucrarile din dosar, instanta retine urmatoarele:
În fapt societățile reclamante aveau la data încheierii contractelor atacate același director adjunct, respectiv doamna Gherghisan L. C. .
La data de 03.04.2007 s-au încheiat între reclamante și AMRO BANK convenții având ca obiect depunerea /retragerea de numerar, în/din contul clientului, la unitățile băncii, iar prestator agreat de bancă pentru a efectua transportul de numerar și procesarea acestuia de la punctele de lucru ale reclamantelor la sediile băncii era pârâta, . SRL, în temeiul unei convenții existente între aceasta și bancă . Comisionul perceput pentru serviciul de transport și procesare și plătit prestatorului de servicii, respectiv pârâta, era de 0,2 % din suma depusă, conform art. 2.1 din contract . Fiecare dintre reclamante avea încheiat un contract cu banca, în condițiile expuse, conținutul contractelor fiind identic .(f.9,37,62,86)
Ulterior, între reclamante și pârâtă, direct de data aceasta, s-au încheiat contractele nr. nr. 217/R6742, nr. 218/R6743, 219/R6744, nr. 220 /R6745 din data de 01.11.2007 (f.111,131,148,165) fiecare dintre contracte având același conținut și fiind încheiat de către fiecare reclamantă, în parte, cu pârâta.
Din analiza acestor contracte rezultă că, în esență, acestea au același obiect cu cele încheiate între bancă și reclamante, respectiv furnizarea de către pârâtă a serviciilor de transport de numerar între locațiile reclamantelor și sediile băncii, iar comisionul prevăzut pentru prestarea serviciului a fost de 42,41 lei /transport/locație + TVA .
În esență, reclamantele au încheiat direct cu prestatorul de servicii contractele de transport valori dintre punctele lor de lucru și bancă .
Reclamantele arată că aceste contracte ar fi lovite de nulitate deoarece lipsește consimțământul lor, atât timp cât au fost semnate de directorul adjunct Gherghisan L. C. care nu avea calitatea de a reprezenta societatea, a existat o eroare asupra unui element determinat în încheierea contractului, respectiv prețul - comisionul de transport, iar consimțământul este viciat prin dol deoarece pârâta uzând de mijloace viclene și omițând să le informeze a modificat unilateral comisionul de transport.
În drept, potrivit art. 948 Cod Civil, conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consimtamantul valabil al partii ce se obliga; 3. un obiect determinat; 4. o cauza licita.
Pentru a fi valabil, consimtamantul trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant, sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice, sa fie exteriorizat si sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant.
În același timp potrivit art. 953 și art. 960 C.civ. consimțământul nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violenta, sau surprins prin dol. dolul este o cauza de nulitate a convenției când mijloacele viclene, întrebuințate de una din părți, sunt astfel, încât este evident ca, fără aceste masinatii, cealaltă parte n-ar fi contractat. Dolul nu se presupune.
Analizând situația de fapt reținută în lumina dispozițiilor legale incidente instanța constată că susținerile reclamantelor sunt neîntemeiate.
Astfel, atât convențiile încheiate în 03.04.2007, cât și convențiile atacate au fost semnate din partea reclamantelor de către aceeași persoană, directorul adjunct Gherghisan L. C., așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosar precum și din declarația de martor a acesteia (f.470) . Convențiile inițiale, ce au avut același obiect cu cele ulterioare, au fost executate de toate părțile timp de 8 luni de zile, fără ca reclamantele să facă dovada invocării lipsei consimțământului .
Mai mult decât atât, din declarația martorului reiese că aceasta semna în mod uzual convențiile de o mai mică valoare, în timp ce cele cu valoare mai mare erau semnate de directorul general, situație din care instanța reține că semnarea convențiilor de către directorul adjunct nu este singulară, fiind o practică în cadrul reclamantelor.
Astfel, prin semnarea, atât a contractelor inițiale cât și a contractele atacate, de către aceeași persoană s-a creat în mod evident aparența, pentru pârâtă, terț în raporturile contractuale existente între reclamante și directorul adjunct, angajat al acestora, că acea persoană are puterea de reprezentare a societăților și poate angaja răspunderea juridică a acestora .
Așadar, atunci când reprezentatul l-a determinat pe terțul contractant să creadă în mod rezonabil că reprezentantul are puterea de a îl reprezenta și că acționează în limitele puterilor conferite, reprezentatul nu se poate prevala față de terțul contractant de lipsa puterii de a reprezenta .
În opinia instanței situația contrară este de neprimit, deoarece în cazul acesta terții contractanți ar fi lăsați la totala dispoziție a cocontractanților care în raporturile directe s-ar putea prevala de înțelegeri existente între ei și reprezentanții lor, înțelegeri pe care terții nu numai că nu au de unde să le cunoască dar nu au nici obligația să o facă.
În consecință este evident că executarea unor contracte, semnate de reprezentantul reclamantelor, directorul adjunct Gherghisan L. C. timp de 8 luni de zile a creat suficiente motive pentru pârâtă, de avea convingerea că și cele semnate în luna noiembrie reprezintă în fapt voința juridică a reclamantelor și le sunt opozabile. Mai mult decât atât, acestea au trecut chiar la executarea contractelor, prin efectuarea de solicitări de transport valori, imediat după semnarea acestor contracte, motiv suplimentar pentru instanță de a fii convinsă că în fapt convențiile au fost legal întocmite și a existat consimțământul reclamantelor la încheierea acestora .
Cu privire la vicierea consimțământului reclamantelor datorată erorii asupra unui element esențial al contractului și dolului instanța reține următoarele:
Fără putere de tăgadă prețul, în speță reprezentat de comisionul datorat este un element esențial al contractelor încheiate între părți, dar în același timp eroarea invocată de reclamante nu poate fi reținută de către instanță .
Reclamantele invocă existența erorii datorată neinformării cu privire la majorarea cuantumului comisionului, de către partea cocontractantă, dar modalitatea în care aceasta este reglementată în Codul civil precum și finalitatea ce s-a urmărit prin reglementarea sa nu lasă posibilitatea de a îi da o astfel de interpretare.
Astfel, reclamantele nu se pot prevala în susținerile privind existența erorii de propria culpă, respectiv de omisiunea de a verifica conținutul contractelor, de a trata cu o minimă responsabilitate momentul angajării răspunderii contractuale .
Așa cum a reieșit din susținerile reclamantelor, din interogatoriul administrat, precum și din declarația martorei, la momentul încheierii acordului de voință acestea au tratat cu superficialitate etapa studierii contractelor și semnării acestora, bazându-se pe faptul că au același conținut cu cele semnate anterior.
Instanța nu poate reține aceste circumstanțe în favoarea reclamantelor deoarece au avut la dispoziție timp suficient pentru studierea convențiilor, aproximativ o lună de zile, iar numai propria culpă a dus la semnarea lor în grabă de către directorul adjunct.
În același timp instanța reține că reclamantele sunt societăți comerciale, au calitatea de comerciant, sunt antrenate frecvent în relații comerciale și încheie la fel de frecvent convenții în care le este angajată răspunderea, astfel încât susținerile privind neîndeplinirea obligației de informare de către pârâtă cu privire la clauzele contractuale nu poate fi primită de către instanță, reclamantele neavând calitatea de consumator ce încheie convenții de pe o poziție de inferioritate în raport cu comercianții obișnuiți cu astfel de raporturi ci fiind la rândul lor comercianți .
De asemenea, existența dolului nu poate fi reținută de către instanță . Am putea fi în prezența dolului atunci când pârâta, prin mijloace viclene ar fi determinat reclamantele să încheie contractele, dar existența acestor mijloace viclene nu a fost probată.
Astfel, presupusa omisiune de informare invocată de reclamante nu poate fi reținută ca un mijloc viclean deoarece, așa cum instanța a arătat, reclamantele aveau obligația de a studia contractele cu responsabilitate și aveau cunoștințele și experiența necesare, fiind comercianți, iar informarea s-a făcut chiar prin clauza existentă în convenții .
Pentru aceste considerente, instanța urmează a respinge cererea formulată de reclamanții ., ., . și . în contradictoriu cu . SRL ca fiind neîntemeiată.
Cu privire la cheltuielile de judecată, văzând dispzițiile art. 274 C.p.civ. instanța va respinge cererea reclamantelor ca fiind neîntemeiată deoarece pârâta nu a căzut în pretenții și cererea pârâtei deoarece nu a făcut dovada cheltuielilor.
În temeiul art. 200 C.p.civ potrivit căruia martorul poate cere să i se plătească cheltuielile de drum, instanța va obliga reclamantele să îi plătească martorului T. I. cheltuielile de deplasare, în cuantum de 1327,14 lei, în conformitate cu înscrisurile existente la dosar .(f.472)
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții ., ., . și ., toți cu sediul procesual ales la SCA N., S. și Asociații, cu sediul în Cluj-N., .. 1, .. Cluj în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul în București, .. 3, sector 2 ca fiind neîntemeiată.
Respinge cererea părților de acordarea a cheltuielilor de judecată.
Obligă reclamanții să plătească martorului T. I. suma de 1327,14 lei reprezentând cheltuieli de deplasare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.05.2014
JUDECĂTOR, GREFIER
F. R. B. G.
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5848/2014.... → |
|---|
