Actiune in regres. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 10246/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Cluj-N., Calea Dorobanților nr. 2-4, cod poștal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Secția Civilă
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința publică din data de 09.12.2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR A. P.
Grefier C. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. O. VIENNA INSURANCE GROUP S.A. în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI CLUJ, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul reclamantei, avocat H. C., în substituirea avocat L. M. H., care depune la dosar delegație de substituire, lipsă fiind pârâta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul reclamantei depune la dosar taxa judiciară de timbru aferentă cererii de repunere pe rol, solicitând instanței admiterea cererii de repunere pe rol formulată la data de 28 octombrie 2014. Totodată, arată că renunță la audierea martorului T. A., pe considerentul că acesta se află plecat în Italia și nu se poate lua legătura cu acesta.
Având în vedere depunerea la dosar a taxei judiciare de timbru aferentă cererii de repunere pe rol și având în vedere faptul că reclamanta renunță la proba privind audierea martorului T. A., proba care a determinat suspendarea prezentei cauze, instanța va admite cererea de repunere pe rol a cauzei, va dispune repunerea cauzei pe rol și continuarea judecății.
Reprezentantul reclamantei arată că înțelege să renunțe la administrarea probei testimoniale cu martorul T. A., însă solicita încuviințarea probei cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea auto, pe teza probatorie a stabilirii dinamicii producerii evenimentului rutier și raportul de cauzalitate dintre starea precară a drumului public și avariile produse la autoturism.
Instanța în temeiul art. 168 alin 3 c.pr.civ. ia act de renunțarea reclamantei la proba testimonială cu martorul T. A.. În ceea ce priveste expertiza auto, proba care a fost prorogata până după audierea martorului, instanța pune în discuția reprezentantului reclamantei dacă exista planse ale locului producerii evenimentului rutier, având in vedere că fotografiile depuse la dosar reflectă o parcare, iar cf. înscrisului de la f. 26 din dosar rezulta că locul de constatare a avariilor este Drumul de Centură, G._.
Reprezentantul reclamantei învederează instanței că evenimentul rutier s-a produs la ieșirea din localitatea T., astfel cum rezultă și din declarația șoferului T. A.. În opinia sa, consideră că este o eroare a celor care au întocmit dosarul de daună. Solicita acordarea unui termen de judecata pentru a lămuri aceste aspect.
Deliberând asupra cererii de amânare formulata de către reclamanta, prin reprezentant, respinge cererea de amânare, având in vedere că partea putea lămuri aspectul menționat până la aceasta data. În ceea ce priveste proba cu expertiza auto solicitata de către reclamata, respinge proba ce nefiind concludenta soluționarii cauzei.
Reprezentantul reclamantei arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța, în temeiul art.150 C.pr.civ., închide faza probatorie, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond reprezentantului reclamantei.
Reprezentantul reclamantei admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, fiind aplicabile dispozițiile art.22 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, pârâta C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj fiind raspunzătoare de producerea pagubelor asupra autovehiculului asiguratului său. Pârâta avea obligatia de a întreține drumurile aflate in administrarea sa, exista fapt, prejudiciu si legătura de cauzalitate pentru a se retine raspunderea civila delictuala a acesteia.
Totodată, solicită acordarea de dobânziconform art.1 alin.3 și art.3 alin.2 din Ordonanța nr.13/2011. Solicită cheltuieli de judecată, conform ordinului de plată pe care îl depune la dosar.
Instanța considerându-se lămurită reține cauza în pronunțarea hotărârii.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.04.2012, reclamanta . GROUP SA a chemat in judecata pe pârâta C. NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI - DIRECTIA REGIONALA DE DRUMURI SI PODURI Cluj solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 1477,10 lei, cu titlu de despăgubiri, precum și la plata dobânzii legale remuneratorii de la data introducerii prezentei până la pronunțarea hotărârii, actualizarea despăgubirii cu dobânda legala penalizatoare pe fiecare zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii și până la data plații efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 17.08.2010, conducătorul auto Tabacaru A. a condus autovehiculul marca Ford Mondeo, având numărul de înmatriculare_, pe Drumul Național E60, din directia Cluj N. spre Targu M. și în afara localității T., a intrat cu partea dreapta a autovehiculului într-o groapa existenta pe partea carosabila, rezultând avariile menționate în nota de constatare depusă la dosar. Denivelarea foarte mare aflată pe partea carosabila, indubitabil constituiau un pericol pentru participanții la trafic, aceasta nefiind semnalizată corespunzător de către cel care avea obligația legala în acest sens. Datorita acestui fapt, deși circula regulamentar, conducătorul auto nu a observat la timp existenta gropilor din carosabil pentru a le ocoli, trecând cu mașina peste ele.
La momentul producerii evenimentului rutier, autoturismul aflat în proprietatea conducătorului auto, era asigurat CASCO la S.C. OMNIAS1G Vienna Insurance Group S.A., contractul de asigurare fiind materializat prin polița . nr._. În dosarul de daune constituit la asigurator, au fost achitate despăgubiri în valoare de_,10 RON, achitate cu OP nr._/20.04.2011.
Defecțiunile produse autovehiculului s-au datorat indubitabil si în exclusivitate stării cu totul necorespunzătoare a drumului public existenta la locul producerii accidentului a unor gropi adânci în carosabil/denivelări, nesemnalizate corespunzător de administratorul drumului, deși constituia un pericol pentru circulația rutiera. Art. 5 alin. (2) al OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicata, stipulează ca administratorul drumului public este obligat sa semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabila care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației si sa ia toate masurile de înlăturare imediata a acestuia. Mai mult, art. 40 alin (1) al Ordonanței nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicata, stipulează ca drumurile trebuie sa fie semnalizate si menținute de către administratorul drumului în stare tehnica corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranța. De asemenea, art. 5 alin. 6 al OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicata, stipulează ca în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum si a obstacolelor si lucrărilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii. Prin urmare, în sarcina administratorului drumului public sunt instituite doua obligații imperative: semnalizarea corespunzătoare a obstacolelor de pe drumurile publice care ar constitui un pericol pentru participanții la trafic și luarea tuturor masurilor necesare pentru înlăturarea imediata a obstacolului anterior amintit.
De asemenea, din interpretarea coroborata a art. 21 alin. (2) și art. 22 al Ordonanței nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicata, rezulta ca în ceea ce privește autostrăzile. drumurile europene și drumurile naționale, în afara sectoarelor care traversează municipiile, se afla în administrarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, iar, prin urmare, în prezenta speța, administratorul drumului este C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, Direcția Regionala de Drumuri și Poduri Cluj. Prin urmare CNADNR se face vinovată de neluare masurilor necesare semnalizării gropii/denivelării din carosabil si remedierii acestei situații cât mai urgent, deși legea prevede expres acestea, conform dispozițiilor legale mai sus invocate.
Reclamanta a mai arătat că a convocat pârâta la conciliere directa cf. art. 720 ind 1 c.pr.civ.
În drept, au fost invocate disp. art. 998 si 999 C.civ., art. 112 și urm. C.pr.civ., art. 7201 C. pr.civ., art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările, art. 5 si art. 6 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, art. 21, 22 si 40 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, art. l alin. 2, art. 2, art. 3 alin. 1 din OG nr. 13/24 august 2011 privind dobânda legala remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar fiscale în domeniul bancar.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru în cuantum de 137,17 lei și 3,3 lei timbru judiciar (f. 3, 41)
Pârâta C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a arătat, în esență, că nu i se poate retine vreo culpa în producerea evenimentului rutier, având în vedere ca la data 17.08.2010, DN15, între loc. Cluj N. si Tg. M. era semnalizat corespunzător, participanților la trafic revenindu-le în schimb obligația de a respecta indicatoarele rutiere și de a adapta viteza la condițiile de drum.
Pârâta a arătat că reclamanta nu a menționat cu precizie locul unde a avut loc evenimentul rutier, respectiv poziția kilometrica sau alte date de identificare ale porțiunii de drum pe care s-a produs avarierea autovehiculului menționat, simpla indicare a tronsonului de drum nefiind suficienta pentru a stabili cu certitudine unde s-a produs evenimentul asigurat. De asemenea, nu s-au depus planse fotografice care să înfățișeze perimetrul în care s-a produs accidentul rutier. Producerea evenimentului rutier este dovedita doar cu declarațiile conducătorului auto si constatările inspectorului de daune fără a exista vreun document întocmit în acest sens de către un agent constatator abilitat conform legii, respectiv de către un agent al inspectoratului de Politie, înscrisurile depuse emanând de la beneficiarul poliței de asigurare care a si încasat despăgubiri in baza acesteia și care nu îi sunt opozabile pârâtei. Sub aspectul legăturii de cauzalitate, în lipsa unor probe directe si concludente, care sa dovedească faptul ca șoferul a lovit . de pe un drum aflat in administrarea pârâtei, declarația șoferului în dreptul căruia s-a subrogat reclamanta nu este concludenta în privința legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu. Data și locul producerii evenimentului rutier reies numai din declarația conducătorului auto, iar celelalte înscrisuri provin de la reclamanta. Pentru ca un înscris sub semnătura privata sa facă proba împotriva unei persoane este necesar ca acesta sa fie semnat sau recunoscut de partea căreia i se opune. In caz contrar, s-ar da posibilitatea oricărei persoane sa își constituie singura probele necesare pentru a obliga o alta persoana la plata unor sume de bani. Mai mult, declarația conducătorului auto este subiectiva, data fiind poziția sa de autor al reclamantei, acesta dobândind dreptul dedus judecații prin subrogare legala in drepturile conducătorului auto.
Prin urmare, este necesar ca societatea de asigurare să dovedească toate împrejurările în care s-a produs accidentul cu probe care sa fie opozabile subscrisei si care sa poată fi administrate de instanța. Simplele fotografii depuse la dosarul cauzei, care înfățișează avariile suferite, nu sunt în măsura sa stabilească un raport de cauzalitate între paguba produsa și starea necorespunzătoarea a drumului național, iar un eventual raport de expertiza de stabilire a dinamicii si prejudiciului va avea in vedere doar declarațiile conducătorului auto, care, după cum s-a arătat, sunt subiective. Chiar și în ipoteza în care s-ar încuviința o expertiza auto, expertul nu ar putea concluziona existența unei legături de cauzalitate directa între avariile suferite si groapa aflata pe partea carosabila, trecând mai mult de 2 ani de la evenimentul rutier. De asemenea, se poate retine si culpa conducatorului auto în măsura în acre acesta nu a fost suficient de diligent in exercitarea activității de conducere pe drumurile publice, sectorul de drum fiind unul intens circulat, iar alte autoturisme nu au suferit avarii.
În drept, au fost invocate disp. art. 998 si 999, art. 1169, 1171, 1176 c.civ., OUG nr. 195/2002.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat tuturor părtilor proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauza, instanța reține următoarele:
Reclamanta și-a întemeiat pretentiile pe dispozițiile coroborate ale art. 22 din Legea nr. 136/1995 si art. 998-999 c.civ., invocând răspunderea civila delictuală a pârâtei CNADNR prin DRDP Cluj pentru prejudiciul cauzat autovehicului cu nr de înmatriculare_ - pentru care reclamanta a încheiat polița de asigurare . nr._, valabila în perioada 08.08.2010 – 07.02.2011 - în urma evenimentului rutier produs la data de 17.08.2010, pe Drumul Național E60, sectorul de drum Cluj N. spre Targu M., în afara localității T., aflat în administrarea tehnica a pârâtei.
În speță, din probele administrate în cauza nu rezulta îndeplinirea condițiilor raspunderii civile delictuale în sarcina pârâtei pentru motivele ce urmează a fi expuse.
Astfel, conform declarației conducătorului auto T. A. data la sediul asiguratorului la data de 26.08.2010 (f. 28) la data de 17.08.2010, în timp ce circula pe DNE 60, dinspre Cluj N. spre Targu M., în afara localității T., a trecut cu roata față si spate dreapta într-o groapa și a îndoit janta dreapta spate, acest lucru fiind constatat la verificarea ITP asupra autoturismului.
Observând înscrisurile ce compun dosarul de daune, instanța constată că nu s-au depus de către reclamanta planșe foto cu locul producerii evenimentului rutier, cu reflectarea unor repere clare ale locului exact al producerii accidentului (borna kilometrica, placuta indicatoare etc). Plansele foto depuse de către reclamanta (f. 30) sunt efectuate într-o parcare, probabil unitatea service sau sediul asiguratorului si nu fac dovada locului pretins. Mai mult, astfel cum rezulta din declarația conducătorului auto data la asigurator constatarea daunei s-a efectuat cu ocazia verificarii ITP a autovehiculului, iar potrivit notei de constatare (f. 26) constatarea daunei s-a efectuat la o unitate service de pe Șoseaua de Centura Galati. Ori, distanța T. – Galati este un considerabila, avariile reclamate de către conducătorul auto putându-se produce în orice alt loc de pe traseul indicat. Declarația conducătorului auto dată în fata inspectorului de daune nu are forta probanta prevăzuta de art. 1171 – 1173 c.civ, nefiind întocmita de către un funcționar, respectiv de un agent de poliție chemat la fața locului, cf. art. 79 din OUG nr. 195/2002, iar conducătorul auto nu a putut fi audiat pentru a aduce lămuriri suplimentare față de cele declarate în scris la asigurator (de altfel, reclamanta a renunțat la administrarea acestei probe)
Totodată, instanța reține că argumentul reclamantei privind starea tehnica necorespunzătoare a sectorului de drum vizat, este contrazis de înscrisurile depuse în probațiune de către pârâta, din care rezulta că, în temeiul contractelor de lucrări nr. 1003/13.02.2009, 2012/19.08.209, nr._/09.03.2010 au fost efectuate lucrări de mixtura asfaltica la rece (aplicare strat bituminos pe suprafața carosabila) si la cald (plombare de gropi) pe sectorul de drum DN 15, între localitatea T. si km 21+000 (limita cu judetul M.)(f. 80- 81, 56-69)
Astfel, deși s-ar putea reține o legătura de cauzalitate dintre avariile suferite de autovehicul si o groapa în asfalt, din probele administrate în cauza nu se poate reține raportul de cauzalitate concret dintre avariile constatate și starea tehnica a drumului aflat în administrarea pârâtei, la data producerii evenimentului rutier – acesta fiind reabilitat conform lucrărilor efectuate prin dispoziția pârâtei - avariile suferite de autoturism putând fi provocate de groapă situată într-o alta locație decât cea indicata de conducătorul auto.
Pentru toate aceste motive, nu se poate reține răspunderea civila delictuala în sarcina pârâtei CNADNR prin DRDP Cluj motiv pentru care va respinge actiunea formulata de către reclamanta ca neîntemeiată.
Față de dispozițiile art. 274 c.pr.civ va respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în cauza, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulata de reclamanta . GROUP SA, cu sediul ales în Bucuresti, .. 3, ., ., împotriva pârâtei C. NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI prin Directia Regionala si Drumuri si Poduri Cluj, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, ca neîntemeiată.
Respinge cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în sedinta publica azi, 09.12.2014.
JUDECĂTOR, GREFIER,
P. A. C. M.
Red./tehn. PA/4ex./12.01.2015
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 31-03-2014,... | Somaţie de plată. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
