Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 4654/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Având în vedere dispozițiile art. 131C.P.C., instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, potrivit art. 1.015.C.P.C. și art. 1.023.C.P.C., rap. la art. 94 și art. 107.C.P.C.

Instanța constată că nu s-a depus de către debitor întâmpinare.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în baza disp. art. 258 raportat la disp art. 255 NCPC, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar în baza disp. art. 394 NCPC, constata că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, închide dezbaterile și retine cauza in pronunțare.

I N S T A N T A

Deliberând, reține că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.03.2014 reclamanta creditoare R. AUTONOMĂ DE TERMOFICARE CLUJ N., în contradictoriu cu pârâta debitoare ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI ., . a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună anularea în parte a ordonanței civile nr. 2321/2014 și admiterea în tot a cererii introductive de instanță, respectiv emiterea ordonanței de plată pentru obligarea debitoarei la plata sumei de 3.633,02 lei.

În motivarea cererii formulate creditoarea arată că a furnizat pârâtei energie termică pentru încălzire și apă caldă de consum în baza Contractului de furnizare nr. 957/25.05.2010 iar debitoarea a achitat cu întârziere energia termică furnizată în perioada 01.01._13.

În continuare, creditoarea arată că prin sentința atacată instanța a admis excepția prescripției pentru pretențiile reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 10._ reținând faptul că susținerile privind întreruperea prescripției nu pot fi primite.

Potrivit creditoarei, convocarea la concilierea directă a reprezentat un act începător de executare, termenul de prescripție fiind întrerupt.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1023 C.pr.civ., art. 16 lit. c din Decretul 167/1958.

Cererea a fost legal timbrată cu 200 de lei taxă judiciară de timbru.

Legal citată, pârâta debitoarea nu a formulat întâmpinare și nici nu a fost reprezentată în fața instanței.

Analizând criticile aduse ordonanței civile nr. 2321/2014 prin prisma actelor depuse la dosar, instanta constata urmatoarele:

Prin ordonanta civila nr. 2321/2014 pronuntata în dosarul civil nr._/211/2013 al Judecatoriei Cluj-N. a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și a fost respinsă acțiunea reclamantei cu privire la penalitățile de întârziere pretinse în temeiul facturilor nr._ din data de 31.10.2009, nr._ din data de 30.11.2009, nr._ din data de 31.12.2009, nr._ din data de 31.01.2010, nr._ din data de 28.02.2010, nr._ din data de 31.03.2010, nr._ din data de 30.04.2010, nr._ din data de 30.04.2010 și nr._ din data de 31.05.

Totodată, instanța a admis în parte cererea formulată de către creditoare și a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 1514,63 lei cu titlu de penalități pentru plata cu întârziere a contravalorii energiei termice furnizate, conform contractelor și facturilor depuse la dosar.

În cauza de față, instanța constată faptul că sentința primei instanțe a fost atacată doar în parte, cu privire la soluția de admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune motiv pentru care, în baza principiului disponibiliății, instanța se va pronunța doar cu privire la criticile invocate.

În motivarea soluției de admitere a excepției prescripției, instanța a constatat că potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, aplicabil în prezenta cauză în baza art. 201 din Legea nr. 71/2011, dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, în ipoteza acțiunilor personale, ce urmăresc realizarea unui drept de creanță, cum este cazul și în litigiul de față, fiind relevante dispozițiile art. 3 alin. (1) din cadrul aceluiași act normativ, conform cărora termenul general de prescripție este de 3 ani.

În același context, în sentința atacată se arată că pentru examinarea împrejurării dacă a intervenit prescripția cu privire pretențiile concrete formulate de către reclamanta creditoare, trebuie să fie luate în considerare și prevederile art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958, ce stabilesc că, în situația în care dreptul subiectiv este afectat de un termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data împlinirii termenului, respectiv dispozițiile art. 12 din cadrul aceluiași act normativ, care se referă la ipoteza în care debitorul este obligat la unele prestații succesive, când dreptul la acțiune privitor la fiecare dintre acestea se stinge printr-o prescripție deosebită.

Prima instanța a constatat faptul că față de penalitățile de întârziere solicitate de către reclamanta creditoare ca urmare a neachitării la scadență a contravalorii energiei termice furnizate, în baza celor două contracte încheiate ( f. 4 - 5 și 6 - 9 ) și a facturilor nr._ din data de 31.10.2009, emisă pentru suma de 3435,00 lei ( f. 12 ), nr._ din data de 30.11.2009, emisă pentru suma de 6033,00 lei ( f. 13 ), nr._ din data de 31.12.2009, emisă pentru suma de 8663,00 lei ( f. 14 ), nr._ din data de 31.01.2010, emisă pentru suma de 9225,00 lei ( f. 15 ), nr._ din data de 28.02.2010, emisă pentru suma de 7112,00 lei ( f. 16 ), nr._ din data de 31.03.2010, emisă pentru suma de 6169,00 lei ( f. 17 ), nr._ din data de 30.04.2010, emisă pentru suma de 2812,00 lei ( f. 18 ), emisă nr._ din data de 30.04.2010, emisă pentru suma de 91,00 lei ( f. 19 ), nr._ din data de 31.05.2010, emisă pentru suma de 724,00 lei ( f. 20 ), se observă, mai întâi, că este în discuție o creanță în privința căreia operează prescripția extinctivă a dreptului la acțiune în sens material, în termenul general de 3 ani reglementat de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958. În al doilea rând, legat de cursul prescripției, s-a reținut faptul că acesta a debutat, pentru fiecare dintre facturile menționate, de la data la care obligația de plată a pârâtei debitoare a devenit scadentă, potrivit art. 7 alin. (3) din același act normativ, respectiv de la momentul în care contravaloarea serviciilor furnizate a fost integral achitată, când cuantumul penalităților de întârziere a fost precis și clar determinat, respectiv de la 18.12.2009 pentru factura nr._ din data de 31.10.2009, emisă pentru suma de 3435,00 lei ( f. 12 ), de la 20.01.2010 pentru factura nr._ din data de 30.11.2009, emisă pentru suma de 6033,00 lei ( f. 13 ), de la 17.03.2010 pentru factura nr._ din data de 31.12.2009, emisă pentru suma de 8663,00 lei ( f. 14 ), de la 20.04.2010 pentru factura nr._ din data de 31.01.2010, emisă pentru suma de 9225,00 lei ( f. 15 ), de la 21.05.2010 pentru factura nr._ din data de 28.02.2010, emisă pentru suma de 7112,00 lei ( f. 16 ), de la 21.07.2010 pentru factura nr._ din data de 31.03.2010, emisă pentru suma de 6169,00 lei ( f. 17 ), de la 27.08.2010 pentru factura nr._ din data de 30.04.2010, emisă pentru suma de 2812,00 lei ( f. 18 ), de la 27.08.2010 pentru factura nr._ din data de 30.04.2010, emisă pentru suma de 91,00 lei ( f. 19 ) și de la 21.07.2010 pentru factura nr._ din 31.05.2010, emisă pentru suma de 724,00 lei ( f. 20 ), datele la care au fost efectuate plățile aferente debitului principal, așa cum acestea rezultă din fișa privind calculul penalităților realizată de către reclamanta creditoare ( f. 48 - 50 ), nefiind contestate de către pârâta debitoare. În al treilea rând, s-a arătat că, termenul de prescripție fiind unul substanțial, iar nu de natură procedurală, dreptul material la acțiune privind pretențiile reclamantei creditoare derivând din cele două contracte și din facturile anterior indicate, ca urmare a neachitării la scadență, s-a împlinit la datele de 18.12.2012, 20.01.2013, 17.03.2013, 20.04.2013, 21.05.2013, 21.07.2013, 27.08.2013, 27.08.2013 și 21.07.2013, anterior promovării cererii de chemare în judecată împotriva debitoarei, ce a fost înregistrată pe rolul instanței la 27.11.2013 ( f. 1 ).

În aceste condiții, instanța a admis excepția prescripției invocată de pârâta debitoarea și a respins pretențiile reclamantei cu privire la sumele constatate ca fiind prescrise.

În termenul prevăzut de art. 1023 alin. 1 NCPC, termen calculat de la data comunicarii sentinței civile, debitoarea a înregistrat cererea în anulare ce formează obiectul prezentului dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază cererea în anulare ca fiind neîntemeiată pentru următoarele motive:

Potrivit art. 1.023 alin. 1 C.pr.civ. „împotriva ordonanței de plată prevăzute la art. 1.021 alin. (1) și (2) debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia” iar conform prevederiloe alin. 3 al aceluiași articol „prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerințelor prevăzute de prezentul titlu pentru emiterea ordonanței de plată, precum și, dacă este cazul, cauze de stingere a obligației ulterioare emiterii ordonanței de plată. Dispozițiile art. 1.020 se aplică în mod corespunzător”.

Analizând aceste prevederi instanța constată faptul cererea în anulare poate fi introdusă doar în ipoteza în care prima instanța nu a respectat cerințele prevăzute pentru emiterea ordonanței de plată iar în cazul de față sunt aduse critici, exclusiv, cu privire la soluționarea excepției prescripției de către prima instanță. În același timp, prevederile speciale cuprinse în titlul IX care reglementează procedura specială a ordonanței de plată nu menționează condițiile în care pot fi soluționate excepțiile procesuale astfel încât în această privință sunt aplicabile prevederile dreptului comun.

În aceste condiții, instanța constatând faptul că creditoarea nu a invocat critici caresă vizeze nerespectarea cerințelor prevăzute de prezentul titlu pentru emiterea ordonanței de plată, motiv pentru care cererea sa este inadmisibilă, urmând a fi respinsă în acest mod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea în anulare formulată de reclamanta creditoare R. AUTONOMĂ DE TERMOFICARE CLUJ N. cu sediul situat în Cluj N., . nr. 79, înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI RO_, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâta debitoare ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI ., ., având sediul în Cluj-N., ., ., jud. Cluj, ca inadmisibilă.

Menține ordonanța civilă nr. 2321/06.03.2014 pronunțată în dosarul civil nr._/211/2013 al Judecatoriei Cluj-N..

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data 06.05.2014.

P. JUDECATOR

P. D.-V. D. I.

GREFIER

T. R.

Red/Dact. P.D. 4 ex. - 21.05.2014