Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 18068/211/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința din Camera de Consiliu din data de 13 octombrie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: A. L.
GREFIER: C. S. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. R. &R. S.A. în contradictoriu cu pârâtul L. A., având ca obiect cerere cu valoare redusă.
Soluționarea cererii s-a făcut în Camera de Consiliu, fără citarea părților, potrivit art. 1.029 alin. 1 C.pr.civ.
În temeiul art. 131 alin 1 C.pr.civ. instanța este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză potrivit art. 1027 C.pr.civ. și art. 107 alin. 1 C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pârâtul nu a depus formularul de răspuns ori întâmpinare, conform dispozițiilor art. 1029 alin. 4 C.pr.civ.
În temeiul art. 1030 C.pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect cerere cu valoare redusă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, la data de 14 august 2014, reclamanta S.C. R. &R. S.A. în contradictoriu cu pârâtul L. A. a solicitat obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 1.537.55 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr._/18.09.2012,_/19.11.2012,_/18.07.2012,_/20.08.2012,_/19.06.2012,_/18.10.2012 și suma de 3.150 lei reprezentând contravaloarea discountului acordat la încheierea contractului și penalități de întârziere în cuantum procentual de 0,2% pe fiecare zi de întârziere aferente debitului principal restant, penalități calculate de la data scadenței fiecărei facturi fiscale și până la plata efectivă. Totodată a solicitat plata cheltuielilor de judecată în valoare de 200 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în temeiul raporturilor juridice stabilite între părți, pârâtul a beneficiat de servicii de comunicații electronice și preț subvenționat la achiziționarea a două telefoane mobile marca Samsung Galaxy S II, însă nu a achitat contravaloarea acestora, datorând și penalități de întârziere.
În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 1025 – art. 1032 C.pr.civ., art. 1270 C.civ., precizând că nu solicită dezbaterea orală a cauzei.
În probațiune au fost anexate copii după următoarele înscrisuri: mod calcul debit, notificare și dovada primirii, facturi fiscale, contract, anexe, acte adițional, procese verbale de predare-primire, declarații (f. 10-65).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei taxă judiciară de timbru (f. 2-5).
Pârâtul deși legal citat, nu a depus formularul de răspuns ori întâmpinare, conform dispozițiilor art. 1029 alin. 4 C.pr.civ.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, din coroborarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei reiese că reclamanta a prestat în favoarea pârâtului servicii de comunicații electronice în baza contractului nr._ din data de 06.04.2012, sens în care a emis facturile fiscale nr._/18.09.2012,_/19.11.2012,_/18.07.2012,_/20.08.2012,_/19.06.2012,_/18.10.2012 (f. ), care însă nu au fost achitate integral, fiind rămas un rest de 1.537,55 lei (f. 16-26).
Din actele adiționale, anexele și procese-verbale de predare primire încheiate la data de 06.04.2012 rezultă că pârâtul a beneficiat de achiziționarea a două telefoane marca Samsung Galaxy S II la preț promoțional, în rate lunare de câte 50 lei, prețul de listă al telefonului fiind de 1.900 lei (f. 43-44).
Sub aspectul dreptului material, instanța arată că, în speță sunt aplicabile dispozițiile cod civil din 2009, raportat la data derulării raporturilor contractuale, în temeiul art. 6 alin. 1 și 2 Cod civil și art. 3 Legea nr. 71/2011.
Având în vedere data introducerii prezentei instanța constată că în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 1025 – 1032 C.pr.civ. (Legea nr. 134/2010), conform art. I pct. 1 O.U.G. nr. 4/2013.
Astfel, potrivit art. 1025 alin. 1 C.pr.civ. Procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, iar conform art. 1026 alin. 1 C.pr.civ., Reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate impuse de textul de lege anterior menționat referitor la creanța invocată de către reclamantă, prin prisma informațiilor furnizate de reclamantă conform art. 1028 C.pr.civ., instanța reține că, aceasta îndeplinește toate condițiile de admisibilitate.
Astfel, în temeiul art. 1350 alin. (1) și (2) C.civ., Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. În situația în care una dintre părțile unui contract nu-și execută obligația, cealaltă parte are mai multe posibilități, printre care și aceea de a solicita instanței obligarea celeilalte părți la executarea obligației asumate, conform art. 1516 C.civ.
Instanța reține că reclamanta a făcut dovada existenței unei creanțe certe - existența ei rezultă din contractul cu acte adiționale și anexe însușite prin semnătură și facturile fiscale depuse la dosarul cauzei, lichide - cuantumul ei este determinat prin facturile fiscale și exigibile - fiind împlinit termenul de plată al facturilor fiscale - împotriva pârâtului, acesta însă nu a făcut proba plății.
Instanța arată că în materia răspunderii civile contractuale debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii propriilor obligații, întrucât potrivit art. 1548 C.civ., culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării, iar pârâtul în speță nu a făcut nicio probă din care să rezulte că acesta și-a respectat obligațiile contractuale. Astfel, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a achita contravaloarea serviciilor furnizate de reclamantă, obligație asumată valabil, în temeiul raporturilor contractuale stabilite între părți conform contractului, a actelor adiționale și a facturilor fiscale de mai sus.
Relativ la penalitățile de întârziere pretinse de către reclamantă prin acțiunea introductivă, instanța observă că potrivit clauzei 3.6 din contractul de prestare servicii încheiat ( f. 35), pârâtul datorează penalități în cuantum de 0,2 % pentru fiecare zi de întârziere în cazul depășirii termenelor de plată convenite, începând cu a 10-a zi de la data scadenței și până la achitarea integrală a debitului principal, or în cauza de față este de reținut că într-adevăr pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a contravalorii serviciilor furnizate, potrivit facturilor arătate mai sus, sumele în discuție fiind scadente în condițiile clauzei 3.6 din contract ( f. 35 ).
Cu toate aceste instanța constată că beneficiarul este persoana fizică și că în raporturile încheiate de o societate cu o persoana fizică valoarea dobânzii penalizatoare stabilită prin contract nu poate depăși cu mai mult de jumătate dobânda penalizatoare legală. Având în vedere momentul la care s-a încheiat contractul între părți, respectiv la care pârâtul în calitate de beneficiar și-a asumat obligația de a plăti 0,2% pe zi de întârziere în cazul neexecutării la timp la obligației de plată a facturilor, adică data de 06.04.2012 instanța constată că sunt aplicabile dispozițiile OG 13/2011 privind nivelul dobânzii legale.
Potrivit art. 5. din O.G. nr. 13/2011 alin. (1) În raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, in sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an (2) Orice clauza prin care se încalcă dispozițiile alin. (1) este nulă de drept. În acest caz, creditorul este decăzut din dreptul de a pretinde dobânda legală. Iar valabilitatea nivelului dobânzii convenționale se determină prin raportare la dobânda legală în vigoare la data stipulării potrivit alin.3 al art.5 OG 13/2011. Având în vedere aceste repere precum și premisa acestei discuții respectiv calitatea de consumator-persoana fizică a pârâtului, instanța constată că dobânda stabilită prin clauza art. 3.6 din contract însumează o dobândă pe an de 73% din debitul raportat.
Conform rapoartelor statistice oferite de BNR în anul 2012, dobânda legală de referința pentru luna aprilie 2012 a fost de 5,25 % pe an (data la care s-a încheiat prezentul contract) așadar la acest procentaj plus 4 procente (minus 20% debitorul nefiind profesionist) ne vom raporta pentru verificarea valabilității clauzei contractuale de stabilire a dobânzii penalizatoare ( a se vedea: http://www.bnro.ro/Raport-statistic- 606.aspx )
Din compararea celor două valori reiese cu ușurință că penalitățile stabilite cu titlu de dobânda penalizatoare depășesc cu mult cuantumul dobânzii maxim admise în raporturile civile astfel: 5.25+4=9,25-20%(9,25)=7,4%+ ½(7,4)=11,1 % pe an, aceasta fiind dobânda maxim admisă în raporturile în care debitorul nu este comerciant iar dobânda în litigiu în cuantum de 73% depășește dobânda maxim admisă prin art.5 din OG 13/2011.
În aceste condiții, în temeiul art. 5 alin 2 din OG 13/2011 instanța din oficiu va constata nulitatea absolută a clauzei prin care s-au stabilit penalitățile de întârziere și în consecința va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
În legătură cu suma de 3.150 lei pe care reclamantă o pretinde cu titlu de clauză penală, instanța observă, mai întâi, că potrivit art. 5.5.2 din cuprinsul actului adițional încheiate la data de ( f. 31 și urm. ), Exceptând cazurile prevăzute la art. 3.10 și 12.3 și cazurile în care contractul este încheiat pe perioadă nedeterminată, în cazul denunțării unilaterale a unui serviciu sau în cazul denunțării unilaterale a contractului de către beneficiar sau în cazul rezilierii contractului înainte de expirarea duratei inițiale, beneficiarul se obligă să achite operatorului, în funcție de aprecierea acestuia din urmă și potrivit dispozițiilor legale aplicabile, cu titlu de justă despăgubire, fie o sumă reprezentată de contravaloarea abonamentelor rămase până la finalul duratei inițiale, fie o sumă care va include contravaloarea: (i) serviciilor oferite cu titlu de promoție, inclusiv contravaloarea apelurilor către orice rețele pe care beneficiarul le-a efectuat cu titlu gratuit sub condiție sau la tarife mai mici decât cele valabile pentru contractul încheiat pe durată nedeterminată, (ii) a serviciilor de instalare, (iii) a serviciilor de activare, (iv) a activităților de service pentru defecțiuni imputabile beneficiarului, (v) a dreptului de utilizare a echipamentelor predate beneficiarului pentru a avea acces la serviciile contractate, precum și (vi) contravaloarea oricăror reduceri, subvenții sau promoții oferite de către operator în cadrul duratei inițiale, inclusiv diferența dintre prețul de listă al telefonului mobil și prețul promoțional la care acesta a fost achiziționat, precum și diferența dintre tarifele valabile pentru contractul încheiat pe perioadă nedeterminată și tarifele promoționale în conformitate cu prevederile din Anexa 2 la contract, toate serviciile enumerate la pct. (i) - (vi) de mai sus fiind furnizate beneficiarului la tarife promoționale sub condiția menținerii în vigoare și a efectuării plății contravalorii serviciilor contractate de către beneficiar pe întreaga durată inițială a contractului, excepție făcând culpa gravă, dovedită a operatorului.Având în vedere că părțile potrivit dreptului comun au posibilitatea de a evalua prejudiciu suferit în caz de neexecutare a contractului prin inserarea unei clauze penale, instanța este obligată să țină seama de convenția acestora și să îi acorde prevalență, ori, în speță pârâtul a beneficiat de un preț promoțional la cumpărarea telefonului cu preț de listă de 1.900 lei, astfel că, acesta are obligația de a achita diferența dintre suma de 3.800 lei și suma de 650 lei, facturată și neachitată, în final suma de 3.150 lei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 1025 alin. 1, art. 1030 alin. 2 C.pr.civ., instanța va admite în parte cererea cu valoare redusă și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.537.55 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr._/18.09.2012,_/19.11.2012,_/18.07.2012,_/20.08.2012,_/19.06.2012,_/18.10.2012, și suma de 3.150 lei reprezentând contravaloarea discountului acordat la încheierea contractului.
Va respinge, ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere.
Potrivit dispozițiilor art. 1031 alin. 1 C.pr.civ., Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere acest temei juridic precum și împrejurarea că reclamanta pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 200 lei (f. 2-5), instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. R. &R. S.A., înregistrată la ORC sub nr. J40/_/1994, CUI RO_, cont bancar RO 51 INGB_ 8827 cu sediul procesual ales în Cluj-N., .-100, clădirea O., . în contradictoriu cu pârâtul L. A., C.N.P._, cu domiciliul în loc. Florești, com. Florești, .. 15, Casa1, jud. Cluj, și în consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.537.55 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr._/18.09.2012,_/19.11.2012,_/18.07.2012,_/20.08.2012,_/19.06.2012,_/18.10.2012 și suma de 3.150 lei reprezentând contravaloarea discountului acordat la încheierea contractului.
Respinge, ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 octombrie 2014.
JUDECĂTOR,GREFIER,
A. LITEANCOSMINA S. P.
Red.Dact/L.A../4 ex/14.10.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7528/2014.... → |
|---|
