Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9991/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9991/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 12274/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9991/2014
Ședința Camerei de Consiliu din data de 16.09.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. R.-V.
GREFIER: S. E.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulate de către reclamanta E. K. ROMÂNIA SRL, în contradictoriu cu pârâtul Z.-S. I. având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în cauză, atât la prima cât și la a doua strigare, lipsă părțile.
Judecarea cauzei s-a dispus fără citarea părților conf. art. 1029 Noul Cod de pr. Civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Verificându-și competența, în temeiul art. 131alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material si teritorial să soluționeze cererea.
În temeiul art. 255, 258 și 265 din Noul Cod de pr. Civ. instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, considerând că este admisibilă potrivit legii și poate duce la soluționarea procesului.
În temeiul art. 394 rap. la art. 1030 din Noul Cod de pr. Civ. instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 05.06.2014 sub nr. de mai sus de reclamanta E. K. ROMÂNIA SRL, impotriva pârâtului Z.-S. I. s-a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata sumei la 460,18 lei, reprezentând debit principal, a sumei de 460,18 lei penalități de întârziere și a sumei de 86,31 lei dobandă legală.
A solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a aratat ca între pârât și Orange România SA s-a încheiat contractul nr._/15.06.2010, în baza căruia s-a atribuit codul de abonat nr._.
A susținut că pârâtul nu a achitat integral factura fiscală nr. JAE_/20.05.2011, deși avea această obligație în termen de 14 zile de la emiterea facturii, conform condițiilor generale ale contractului, motiv pentru care s-au calculat penalități de întârziere conform contractului, iar apoi dobandă legală conf. OG 9/2000 și OG 13/2011.
A mai arătat că dreptul de creanță al Orange România SA față de pârât a fost cesionat către reclamantă și că are o creanță certă, lichidă și exigibilă, asumată de pârât conf. art. 1.9 alin. 3 din Termenii și Condițiile Generale.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1025 și urm. din Noul Cod de pr. Civ., art. 969 și urm., art. 1073, art. 1084 Vechiul Cod Civil
În dovedirea cererii s-au depus în copie înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru de 50 lei (f.8).
Conform art. 1029 alin. 3 din Codul de Procedura Civila, instanta a comunicat paratului formularul de cerere, insa acesta nu a formulat nici un fel de raspuns fata de cererea reclamantei.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, între pârât și Orange România SA s-a încheiat contractul nr._/15.06.2010, în baza căruia s-a emis factura fiscală nr. JAE_/20.05.2011, care nu a fost achitată integral de către pârât, rămânând un debit de 460,18 lei.
Potrivit extrasului din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (f.49), Orange România SA a cesionat dreptul său de creanță cu privire la pârâtul Z.-S. I. în favoarea reclamantei E. K. ROMÂNIA SRL.
În drept, având în vedere că, între pârât și Orange România SA a fost încheiată o convenție, care este dovedită prin contactul și factura fiscală depusă la dosar, se impun a fi respectate ca atare dispozițiile art. 969 și art. 1073 VC.Civil. Astfel, din moment ce Orange România SA și-a îndeplinit prestația asumată prin contractul încheiat între părți, prestație în baza căreia a emis factura fiscală aflată, în copie, la dosar, trebuia ca și pârâtul să-și îndeplinească obligația de plată a prețului aferent serviciilor de care a beneficiat. Obligația pârâtului constă, așadar, în plata sumelor de bani corespunzătoare serviciilor furnizate, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Instanța reține că reclamanta are o creanță certă, lichidă și exigibilă potrivit prev. art. 662 din Noul Cod de pr. Civ. în cuantum de 460,18 lei, reprezentând debit principal împotriva pârâtului Z.-S. I., care rezultă din contractul încheiat între pârât și Orange România SA și factura fiscală emisă, care trebuia achitată în termen de 14 zile calendaristice de la data emiterii, adică 03.06.2011, motiv pentru care va obliga pârâtul la plata acestei sume către reclamantă.
În ceea ce privește pretențiile creditoarei privind acordarea penalităților de întârziere, instanța arată că în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg s-a decis că protecția recunoscută consumatorilor prin Directiva 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, directiva transpusă în dreptul național, presupune ca instanța națională să poată verifica dacă o clauză a contractului dedus judecății are caracter abuziv (a se vedea în acest sens, cauza Murciano Quitero C-240/98). Astfel, cu privire la suma de 460,18 lei cu titlu de penalități de întârziere, instanța constată că acestea au fost stabilite și calculate cu încălcarea reglementărilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive.
În acest sens, instanța reține că stipularea unor penalități de 0,5 % pe zi de întârziere, conform art. 1.9 alin. 4 din „ Termeni și Conditi Generale” ale contractului incheiat între părți, contravine dispozițiilor imperative ale Legii nr. 193/2000, care în art. 4 prevede că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau prin alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Practic, consumatorul este obligat la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale, adică o dobândă de 182,5 % pe an, în condițiile în care dobânzile practicate de instituțiile financiare sunt situate la nivelul a 10-15 % pe an.
În cauză, din modul de redactare al contractului rezultă că acesta este un contract de adeziune, pârâtul neavând nici un rol activ în negocierea clauzelor, inclusiv cele referitoare la modul și cuantumul de percepere a penalităților în cazul întârzierii plății.
Conform art. 6 din Legea nr.193/2000, „clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului…”, instanța urmând a le înlătura și în consecință va respinge cererea privind plata sumei de 460,18 lei cu titlu de penalități de întârziere ca neîntemeiată.
Instanta, insa va tine cont de natura comercială a raportului contractual al părților și de dispozițiile art. 43 din Codul comercial, conform cărora “datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile”, si va obliga pârâtul la plata dobânzi legale, conf. OG 9/2000 și OG 13/2011, aferente debitului de 460,18 lei, pentru perioada cuprinsă între data scadentei facturii, adică 03.06.2011 si până la plata efectivă a debitului.
Potrivit dispozițiilor art. 1031 alin. 1 din Noul Cod de procedura civila: ”Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată.”
Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, reclamanta pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 50 lei (f.8) și a solicitat restituirea acestei sume, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru aceste considerente, apreciind că pretențiile reclamantei sunt parțial întemeiate, instanța urmează a admite în parte cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte cererea formulată de catre reclamanta E. K. ROMÂNIA SRL, R_, J40/_/2002, cu sediul în localitatea București, ..10A, sector 2 în contradictoriu cu pârâtul Z.-S. I., CNP_, cu domiciliul in Cluj-N., ., . și, în consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 460,18 lei, reprezentând contravaloare factura fiscală nr. JAE_/20.05.2011, precum si dobanda legala aferenta sumei de 460,18 lei, incepand cu data scadentei facturii, adică 03.06.2011 si pana la achitarea integrala si efectiva a debitului.
Obliga paratul sa plateasca reclamantei cheltuieli de judecata in cuantum de 50 lei.
Respinge ca neîntemeiat capatul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea si motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.09.2014.
JUDECĂTOR GREFIER
T. R.-V. S. E.
Red. TRV/Dact. TRV
4 ex./13.10.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5855/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9187/2014. Judecătoria... → |
|---|
