Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5381/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5381/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 3301/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL - 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5381/CC/2014
Ședința din Camera de Consiliu din data de 26.05.2014
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: B. I. A.
GREFIER: N. Ș.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . având ca obiect cerere cu valoare redusă.
Soluționarea cererii s-a făcut în Camera de Consiliu, fără citarea părților, potrivit art. 1.029 alin. 1 C.pr.civ.
Instanța, verificându-și din oficiu competența, în temeiul art. art. 131 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, prin raportare la prevederile art. 1.027 alin. 1 coroborat cu art. 94 pct. 1 lit. j, art. 107 alin. 1 și art. 123 alin. 1 C.pr.civ..
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pârâta a depus întâmpinare, conform dispozițiilor art. 1029 alin. 4 C.pr.civ., la data de 16.04.2014, iar reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, la data de 08.05.2014.
Apoi, instanța a reținut cauza în pronunțare asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare, și, în temeiul art. 1030 C.pr.civ., a reținut cauza în pronunțare asupra excepției.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect cerere cu valoare redusă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 17.02.2014, reclamanta . a solicitat obligarea pârâtei . la plata sumei de 4.201,02 lei reprezentând contravaloare facturi fiscale neachitate și a dobânzilor contractuale de 0,5% pe zi de întârziere calculate de la data scadenței fiecărei facturi în parte și până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat, în esență, că, în temeiul raporturilor contractuale derulate între părți, pârâta a beneficiat de produsele livrate în baza facturilor fiscale atașate la dosar, însă nu a achitat contravaloarea acestora.
În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 1270, art. 1350, art. 1539, art. 1719 C.civ., art. 1025 și urm. C.pr.civ.
În probațiune, au fost anexate la dosar înscrisuri (filele 8 – 18).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru (fila 53).
Pârâta ., legal citată, la data de 16.04.2014, a depus la dosar la fila 68, întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție, prescripția dreptului material la acțiune.
În motivare, a susținut că de la data rezilierii contractului, respectiv decembrie 2010 și până la data depunerii somației de plată, nu au mai fost relații comerciale între două societăți, timpul scurs de la data rezilierii contractului și până la data depunerii somației fiind mai mare de 3 ani.
În drept, a invocat prevederile art. 245, art. 246 pct. 2 și art. 247 Noul C.pr.civ., art. 1 și art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
La data de 08.05.2014, prin Serviciul Registratură, reclamanta . a depus răspuns la întâmpinare– filele 73 – 75.
La termenul de astăzi, instanța a reținut cauza în pronunțare asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
În temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ. instanța va analiza cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare:
În fapt, din coroborarea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei reiese că, reclamanta a livrat pârâtei o . produse, sens în care a emis facturile fiscale de la filele 17 - 40 din dosar în valoare de 4.201,02 lei, care nu au fost achitate.
În drept, sub aspectul dreptului material, instanța arată că, raportat la data nașterii raporturilor juridice din speță sunt aplicabile dispozițiile Vechiul cod civil (1864) și a actelor normative în vigoare înainte de Noul Cod civil, conform art. 3, art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 și art. 6 alin. 4 Legea nr. 287/2009.
Totodată, instanța are în vedere faptul că prin Decizia nr. 1/2014, ÎCCJ a stabilit că, „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 201, art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil și ale art. 6 alin. (4), art. 2512, art. 2513 din Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011”.
Astfel, potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958, „termenul de prescripție este de 3 ani”, iar potrivit art. 7 al. 1 din același act normativ, „Prescripția începe să curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune”.
Conform facturilor fiscale de la filele 17 - 40 din dosar data scadenței lor a fost octombrie – noiembrie 2010.
În aceste condiții, instanța observă că, în cauză s-a împlinit termenul general de 3 ani al prescripției extinctive, termen calculat de la data scadenței fiecărei facturi fiscale și raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 17.02.2014. Raportat la plata sumei parțiale de 112,61 lei din contravaloarea facturii nr. SUA 10/_ din data de 14.10.2010 de către pârâtă, conform fișei client de la filele 8 – 9 din dosar, aspect invocat de reclamantă prin răspunsul la întâmpinare și care, în opinia sa, a întrerupt prescripția extinctivă, instanța reține că, reclamanta nu a depus la dosar dovada achitării acestei sume și nici nu a indicat data plății ei, pentru a se putea analiza în concret, dacă a intervenit sau nu întreruperea prescripției extinctive, potrivit art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 167/1958.
Apreciind întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, și întrucât reclamanta nu a făcut dovada unei cauze de întrerupere ori suspendare a termenului de prescripție, instanța va admite excepția invocată prin întâmpinare, și în consecință, va respinge acțiunea reclamantei, ca fiind prescrisă. Somația de la filele 41 – 43 din dosar, emisă în temeiul art. 1014 C.pr.civ., nu are, în opinia instanței, efect întreruptiv de prescripție, nefiind îndeplinite condițiile stabilite de art. 16 din Decretul nr. 167/1958 pentru întreruperea prescripției extinctive, nefiind atașată la dosar nici măcar dovada comunicării acesteia către pârâtă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 1031 C.pr.civ. prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. În prezenta cauză, reclamanta a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată prin cererea de chemare în judecată și a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces, respectiv 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, iar pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Având în vedere că cererea reclamantei va fi respinsă ca prescrisă, instanța apreciază că se impune respingerea cererii reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, reclamanta fiind partea care a căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
Respinge, ca fiind prescrisă, cererea de valoare redusă formulată de reclamanta ., cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul procesual ales în H., .. 12, jud. Iași.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 26.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. I. A. N. Ș.
Red./Dact/B.I.A./N.S./4 ex/25.06.2014
| ← Reexaminare amendă judiciară. Încheierea nr. 3090/2014.... | Actiune in regres. Sentința nr. 5828/2014. Judecătoria... → |
|---|
