Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 2693/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința publică din 19.12. 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. G. D.
GREFIER: A. P.
S-a luat spre examinare pronunțarea hotărârii în cauza civilă formulată de petentul B. A.- D. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 29.12.2013 de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile puse de părți au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 10.12.2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.02.2014 sub nr._, petentul B. A. D., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, a solicitat instanței să dispună în principal anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/29.12.2013, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în seara zilei de 28.12.2013 s-a deplasat la domiciliul prietenei sale Minteuar T. și fiindcă nu era sonerie a strigat-o de mai multe ori pe nume, moment în care a ieși tatăl ei.
Ulterior a asteptat-o în mașină, ascultând muzică, fără să își dea seama că ar putea deranaja pe cineva, în condițiile în care a așteptat cu geamurile închise.
A mai arătat petentul că procesul verbal este lovit de nulitate întrucât este semnat de numitul Minteuar I., acesta acționând din răzbunare, dar și pentru că fapta a fost încadrată greșit în art. 3 pct. 26 Legea nr. 61/1991, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 3 pct. 25 din același act normativ.
Raportat la cuantumul amenzii aplicate petentul a apreciat că este disproporționat față de fapta săvârșită.
În drept, petentul a invocat prevederile OG nr. 2/2001, Legea nr. 61/1991.
În probațiune, petentul a depus în copie procesul verbal atacat (f.7) și a solicitat administrarea probei testimoniale.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 20 lei în conformitate cu prevederile art. 19 OUG nr.80/2013.
Prin întâmpinarea depusă la data de 07.05.2014 intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal contestat ca fiind legal și temeinic.
În motivare intimatul a arătat că procesul verbal contestat cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17 din OG nr.2/2001.
Totodată, sub aspectul temeiniciei, a mai arătat că sancțiunea contravențională a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, cu respectarea art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, raportat la fapta contravențională săvârșită, gradul de pericol social și circumstanțele personale ale petentei.
A mai precizat că fapta contravențională a fost constată de agentul constatator cu propriile simțuri, astfel că actul sancționator se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară.
În drept a invocat dispozițiile Codului de Procedură civilă, ale OG nr. 2/2001, ale Legii nr. 61/1991.
Prin răspunsul la întâmpinare depus în data de 14.05.2014, petentul a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate și având în vedere că nu s-au consemnat toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, respectiv că numitul Minteuar I. îi cerea să nu o mai caute pe fiica sa pe un ton amenințător.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal petentul a arătat că se bucură de prezumția de nevinovăție, astfel că sarcina probei revine intimatului.
În cauză instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și proba testimonială cu audierea martorului Minteuar I. (f. 49).
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 29.12.2013, petentului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 1000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 3 pct. 26 din Legea nr. 61/1991 și sancționată de art. 3 alin. 4 lit. c din același act normativ.
Pentru a se dispune această măsură, s-a reținut că, în data de 29.12.2013, ora 01:30, petentul fiind prezent în fața imobilului cu nr. 197 a ascultat muzică în autoturismul său marca Audi cu nr. CJ BLC la un nivel de zgomot ridicat provocând tulburarea liniștii publice a locatarilor din zonă.
Petentul a refuzat să semneze procesul verbal, fapt atestat de martorul Minteuar I..
Respectând prevederile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia proceselor-verbale atacate pe baza probelor administrate și să hotărască asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite sau asupra măsurii confiscării.
Sub aspectul legalității, prin prisma art. 17 din același act normativ, care prevede cazurile de nulitate absolută ce pot fi invocate din oficiu, instanța constată că actul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, în procesul-verbal se regăsesc atât numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, cât și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind respectate și prevederile art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește critica petentului în sensul că martorul asistent care a semnat procesul verbal nu a fost imparțial, având un interes în cauză și acționând din răzbunare, instanța reține că acest martor a atestat doar faptul că petentul a refuzat semnarea procesului verbal, în acest sens fiind și dispozițiile art. 19 OG nr. 2/2001, petentul necontestând de altfel această împrejurare.
Tot astfel nu poate fi primită nici critica petentului cu privire la faptul că în cuprinsul actului sancționator nu s-a consemnat că martorul i-a solicitat să o lase în pace pe fiica sa pe un ton amenințător, această împrejurare neavând nicio relevanță asupra faptei reținută în sarcina petentului, aceea de a asculta muzică la intensitate mare.
Cât privește încadrarea juridică a faptei, instanța reține că aceasta este corectă având în vedere ora când a fost constatată fapta, petentul aducând o interpretare proprie, dar total eronată dispozițiilor legale invocate.
Sub aspectul temeiniciei, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, instanța, având în vedere și prevederile art. 270 Cod procedură civilă, reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în virtutea art. 249 din Codul de procedură civilă, pentru a dovedi o situație contrară celei reținute în procesul-verbal, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși, din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator, instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Însă, în prezenta cauză, deși procesul-verbal de contravenție cuprinde constatările personale ale agentului constatator, instanța reține faptul că petenta nu a reușit să facă dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal de contravenție.
Astfel, potrivit art. 3 pct. 26 din Legea nr. 61/1991, constituie contravenție tulburarea linistii locatarilor intre orele 22,00-8,00 si 13,00-14,00 de catre orice persoana prin producerea de zgomote, larma sau prin folosirea oricarui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare in localurile sau in sediile persoanelor juridice, in locuintele persoanelor fizice sau in oricare alt loc din imobile cu destinatia de locuinte ori situat in imediata vecinatate a acestora, iar potrivit art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 61/1991, săvârșirea acestei contravenții se sancționează cu amendă de la 500 la 1500 lei.
Chiar dacă petentul a contestat veridicitatea celor reținute în sarcina sa, instanța constată că atât timp cât procesul-verbal de contravenție face dovada până la proba contrară, petentului îi revenea obligația de a demonstra o situație de fapt contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
Or, în cauză petentul nu a adus nici o probă în susținerea apărărilor sale, susținând doar că în aprecierea sa volumul la muzică nu era atât de mare.
În sens contrar însă, martorul Minteuar I., (a cărui declarație nu va fi înlăturată, în ciuda implicării martorului în mod direct și personal în incidentul în cauză, întrucât din întreaga sa depoziție și atitudine în fața instanței, nu a rezultat în nici un fel că acesta ar acționa din răzbunare, relatând împrejurări neadevărate, ci dimpotrivă martorul a dat dovadă de înțelegere și împăciuire) a arătat că după ce petentul a încercat să ia legătura cu fiica sa prin strigăte, în urma refuzului acesteia de a-i răspunde a început să înjure și apoi a așteptat în mașină cu muzica dată la maxim, astfel că se putea auzi încă din casă.
De altfel, însuși petentul a recunoscut că a avut o discuție contradictorie cu martorul după care a așteptat-o pe fiica acestuia în mașină încă din seara zilei de 28.12.2013, ascultând muzică, atitudinea sa de a aștepta o persoană de cu seară și până după miezul nopții reprezentând mai degrabă un act de hărțuire atât la adresa acesteia, cât și a familiei sale, reaua credință a petentului în provocarea incidentului fiind evidentă.
Prin urmare, întrucât petentul nu a făcut dovada contrară a celor reținute în sarcina sa pe baza mijloacelor de probă reglementate de Codul de procedură civilă, instanța reține că procesul-verbal îndeplinește și condiția de temeinicie.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentei, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește cuantumul amenzii, instanța reține că nu a fost respectată regula proporționalității între faptele comise și sancțiunea aplicată, această proporționalitate fiind una dintre cerințele impuse prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia aplicării oricăror măsuri restrictive de drepturi. Instanța apreciază că, față de împrejurarea că ulterior acestui moment, petentul nu a mai provocat incidente similare, după cum a arătat martorul Minteuar I., de unde rezultă că petentul a conștientizat măcar într-o mică măsura consecințele faptelor sale cu totul iresponsabile, dar și faptul că trebuie să respecte normele de conviețuire socială, în cauză se impune reindividualizarea sancțiunii aplicate și reducerea amenzii de la suma de 1000 lei la suma de 500 lei.
Față de situația de drept și de fapt expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, însă sancțiunea aplicată nu este corect individualizată, astfel încât, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, va admite în parte plângerea contravențională formulată
Față de dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă și având în vedere principiul dispoznibilității care guvernează procesul civil, instanța va lua act de faptul că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul B. A. D., CNP:_, cu domiciliul procesual ales la C.. Av. D. G. C., în Cluj N., Calea Dorobanților, nr. 21, . în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, CUI_, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._//29.12.2013.
Modifică procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._//29.12.2013 în sensul reducerii amenzii contravenționale aplicate în sumă de 1000 lei la suma de 500 lei.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei sentințe civile. Cererea și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. G. D. A. P.
4 ex/20.05.2015
Red.I.G.D.
Tehnored.IG.D.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2014/2014.... | Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 5707/2014.... → |
|---|
