Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 7083/211/2014
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3185
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2014
Ședința publică din data de 02.12.2014
Instanța formată din:
PREȘEDINTE: D. O.-M.
GREFIER: Z. R.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de catre petentul B. V. G. împotriva intimatului IPJ CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, se prezinta reprezentantul petentului, cu imputernicire avocatiala la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, după care:
Instanța constata ca s-a oferit raspuns la adresele dispuse prin incheierea de sedinta de la termenul de judecata anterior.
La interpelarea instantei, reprezentantul petentului arata ca nu mai formuleaza cereri in probatiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanta declara incheiata cercetarea procesului și acorda cuvantul in dezbateri.
Reprezentantul petentului isi sustine plangerea asa cum a fost formulata. Considera ca procesul-verbal de contraventie este netemeinic. Solicita, in principal, anularea procesului-verbal de contraventie, pentru ca petentul nu se afla in localitate si, in subsidiar, anularea, in parte, a actului, cu schimbarea incadrarii juridice a faptei. F. cheltuieli de judecata.
Instanta inchide dezbaterile si retine cauza in pronuntare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecatoriei Cluj-N. la data de 04.04.2014, sub nr._, petentul B. V. G., prin avocat cu imputernicire la fila 4 din dosar, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, anularea in parte a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat la data de 29.03.2014, in sensul schimbarii incadrarii juridice a faptei si anularea sanctiunii aplicate de suspendare a permisului de conducere pentru o perioada de 90 zile.
În esenta, in motivarea plângerii, petentul a arătat că nu se afla in localitatea Sanicoara. A recunoscut petentul ca, la iesirea din . viteza de deplasare, insa, in conditiile in care a considerat ca se afla in afara localitatii, din moment ce nu exista niciun indicator care sa semnaleze vreo restrictie de viteza sau sa indice faptul ca urmeaza sa intre ., aspect pe care l-a sustinut si in fata agentului constatator.
A apreciat petentul ca nu avea cum sa atinga viteza de 102 km/h, inregistrata de aparatul radar si contesta vehement viteza masurata, dat fiind ca autospeciala pe care era montat aparatul radar se afla in miscare, venind din directia opusa.
A solicitat petentul instantei sa aiba in vedere ca suspendarea permisului de conducere pentru o perioada de 90 zile ar duce mai mult ca sigur la pierderea locului de munca pe care il detine in prezent, in calitate de reprezentant tehnic si comercial.
In drept, au fost invocate prev. OG nr. 2/2001 si OUG nr. 195/2002.
Au fost depuse inscrisuri in probatiune (filele 5-16).
Cererea a fost legal timbrata (fila 2).
La data de 24.04.2014, prin serviciul registratură al acestei instanțe, a fost înregistrată la dosarul cauzei întâmpinarea comunicată de către intimat. A solicitat intimatul respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ca fiind temeinic și legal încheiat.
A arătat intimatul că: sub aspectul legalității, procesul-verbal contestat conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității în cuprinsul art. 16, art. 17 din OG nr. 2/2001, iar, sub aspectul temeiniciei, agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, la împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului.
Sub aspectul starii de fapt, intimatul a aratat ca, la data de 29.03.2014, in jurul orei 20:44, lucratorii de politie din cadrul BRDNE Cluj, aflati in exercitarea atributiilor de serviciu, l-au depistat pe petentul B. V. G., conducand autoturismul marca Toyota Yaris cu nr. de inmatriculare_ pe DN1C E576, in localitatea Sanicoara, jud. Cluj avand o viteza de 102 km/h, pe un sector de drum unde limita de viteza era de 50 km/h, viteza autoturismului fiind inregistrata de aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de inmatriculare MAI_.
Referitor la marja de eroare prevazuta de NML021-05 din 23.11.2005, intimatul a invederat instantei ca respectarea de catre aparatele metrologice a marjei de eroare constituie o garantie a corectitudinii stabilite cu privire la valorile de viteza masurate si a legalitatii stabilirii contraventiei, si nu invers.
Având în vedere scopul reglementarii circulației pe drumurile publice, astfel cum este stabilit în cuprinsul dispozițiilor OUG nr. 195/2002, intimatul a solicitat instanței să constate că procesul-verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând întotdeauna dovadă până la proba contrară. Ori, petentul, prin susținerile sale, nu a reușit să facă dovadă contrară stării de fapt reținute prin actul de constatare și sancționare a contravenției. În consecință, măsura aplicată de către agentul constatator este întemeiată și, pe cale de consecință, procesul-verbal contestat este temeinic și legal încheiat.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205-206, art. 249, art. 250, art. 223 alin. 3 și art. 315 alin. 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, OG nr. 2/2001 și OUG nr. 195/2002.
În probațiune, intimatul a depus la dosarul cauzei: raportul agentului constatator (fila 25), copia filei registru radar (fila 26) și înregistrarea radar din momentul săvârșirii contravenției (fila 27).
Fiindu-i legal comunicata intampinarea, petentul a formulat raspuns la intampinare, invocand eroarea cinemometrului ce a inregistrat viteza si alegand ca marja de eroare treebuie interpretata in favoarea contravenientului, in baza principiului „in dubio pro reo”.
Prin incheierea de sedinta din data de 08.07.2014, parte integranta din prezenta hotarare, instanta a incuviintat probatoriul: inscrisuri si mijloace materiale de proba si, in administrarea probei cu inscrisuri, a solicitat intimatului sa depuna la dosar dovada omologarii si verificarii metrologice a aparatului radar, inscrisuri atasate la fila 42 si, respectiv, 47-48 din dosar. Totodata, in administrarea probei cu inscrisuri, instanta a solicitat informatii cu privire la indicatoarele rutiere si amplasamentul lor pe sensul de mers Apahida-Cluj-N., la iesirea din ., in acest sens fiind atasata la dosar adresa de la fila 55.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, la data de 29.03.2014, in jurul orei 20:44,, în urma unui control realizat în trafic de către agenții de poliție din cadrul BRDNE Cluj, aflati in exercitarea atributiilor de serviciu, a fost depistat petentul B. V. G., conducand autoturismul marca Toyota Yaris, cu nr. de inmatriculare_, pe DN1C E576, in localitatea Sanicoara, jud. Cluj, la km 11+100m, avand o viteza de 102 km/h, pe un sector de drum unde limita de viteza era de 50 km/h, viteza autoturismului fiind inregistrata de aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de inmatriculare MAI_.
Această stare de fapt a fost consemnată în cuprinsul raportului întocmit de agentul constatator (fila 25) și rezultă în mod clar din înregistrarea radar surprinsa la momentul săvârșirii contravenției (fila 27). Contrar sustinerilor petentului, instanta arata ca inregistrarea radar indica viteza reala a autoturismului, viteza ce a fost de 102 km/h si a scazut pe masura ce vehiculul se apropia de autospeciala de politie. De altfel, existenta erorii alegate de catre petent este exclusa in conditiile in care aparatul radar este unul omologat si verificat metrologic, cu putin timp inainte de constatarea faptei, dupa cum rezulta din copia buletinului de verificare metrologică si a certificatului de omologare a aparatului radar ce a constatatat savarsirea contravenției (filele 47-49).
În consecință, a fost întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 29.03.2014, conform caruia petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 765 lei și i s-a aplicat sancțiunea complementară constând în suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 zile, pentru încălcarea prevederilor art. 121 alin. 1 din RAOUG nr. 195/2002, faptă ce se sancționează conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
Apreciind că nu a fost vinovat de săvârșirea contravenției, petentul a înaintat prezenta plângere contravențională, solicitând schimbarea incadrarii juridice a faptei, deoarece nu se afla in localitate.
În drept, potrivit art. 121 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 (HG nr. 1391/2006), conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice reglementează ca fiind contravenție și arata ca se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a faptei de a depăși cu mai mult de 50 km/h viteza maxima admisa pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic. Amenda ce se aplică pentru contravenția reținută în sarcina petentului se individualizează, în baza prevederilor art. 98 din OUG nr. 195/2002.
În temeiul art. 109 alin. 9 din OUG nr. 195/2002, dispozițiile acestui act normativ se întregesc cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, conform prevederilor art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Raportandu-se la aceste dispozitii legale, instanta considera ca nu are competenta functionala de a realiza schimbarea incadrarii juridice a faptei contraventionale, dupa cum a solicitat petentul prin actiunea introductiva, insa poate aprecia daca sanctiunea nulitatii pe care acesta o invoca fata de maniera de efectuare a incadrarii in drept a situatiei de fapt este sau nu justificata, in efectuarea analizei legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție.
Incadrarea juridica a faptei contraventionale se realizeaza de catre agentul constatator si instanta este tinuta de maniera in care agentul constatator a efectuat incadrarea starii de fapt concrete in norma contraventionala. In ipoteza in care aceasta incadrare in drept ar fi deficitara si nu justifica intrunirea elementelor constitutive ale contraventiei retinute in sarcina petentului, sanctiunea specifica este anularea procesului-verbal de contraventie, iar nu schimbarea incadrarii juridice.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege. De altfel, petentul nici nu a invocat motive de nelegalitate in sustinerea plangerii contraventionale.
Raportat la faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța are în vedere că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează o plângere contravențională împotriva unui act de sancționare întemeiat pe legislația rutieră, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza I. P.”. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauza „Öztürk împotriva Germanei”).
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza “I. P. împotriva României” și reiterată în cauza „N. G. împotriva României”, hotărâri în cuprinsul cărora s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției. Esențial este ca instanțele naționale să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petentul a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție. Din probatoriul administrat, rezulta o sancționare neîntemeiată.
Instanta considera ca probatoriul cu inscrisuri, administrat in apararea contravenientului, este de natura a sustine alegatiile sale cu privire la lipsa intrunirii elementelor constitutive ale contraventiei prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, intrucat, la momentul constatarii faptei, se afla in afara localitatii. In acest sens, instanta arata ca, in chiar cuprinsul procesului-verbal de contraventie, agentul constatator a facut precizarea cu privire la constatarea contraventiei, pe DN1C E576, in localitatea Sanicoara, jud. Cluj, la km 11+100m si, ca atare, a realizat incadrarea juridica a faptei petentului care a circulat cu viteza de 102 km/h, conform disp. art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, prin raportare la viteza maxima admisa de lege in localitatea Sanicoara, pe acel sector de drum, anume: 50 km/h. Insa, prin adresa de la fila 59 din dosar, administratorul drumului a invederat instantei ca indicatorul de intrare in localitate se afla amplasat dupa locul constatarii faptei. Astfel, instanta apreciaza ca, pe sectorul de drum unde a fost retinuta savarsirea contraventiei, viteza maxima admisa de lege este de 70 km/h, fiind vorba despre „exteriorul” localitatii.
Dand eficienta prezumtiei de nevinovatie ce guverneaza materia contraventionalului, din moment ce garanțiile din materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, dupa cum s-a aratat in cele ce preced, instanța apreciază că situația faptica reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție nu justifica sanctiunile aplicate. . faptei nu a fost probat, în mod neechivoc de catre intimat, in timp ce petentul a reusit, prin administrarea probei cu inscrisuri sa rastoarne prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal de contraventie. Cat timp exista indicii serioase cu privire la masurarea vitezei de deplasare a autoturismului condus de catre petent, in afara localitatii Sannicoara, dupa cum reiese din informatiile comunicate de catre administratorul drumului (fila 59), instanta considera ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale contraventiei prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, care presupun depasirea limitei de viteza maxima admisa de lege pe acel sector de drum cu mai mult de 50 km/h. Petentul a rulat cu viteza de 102 km/h si, in conditiile in care se afla in exteriorul localitatii, este clar ca aceasta depasire, a vitezei maxime admisa de lege pe acel sector de drum, cu mai mult de 50 km/h, nu s-a produs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, constatand netemeinicia intocmirii procesului-verbal de contraventie, pentru lipsa elementelor constitutive ale contraventiei retinute in sarcina petentului, instanța urmează a admite plângerea contravențională, a anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției și a înlătura sanctiunile aplicate.
In temeiul principiului disponibilitatii ce guverneaza actiunea civila, instanta va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul B. V. G., având CNP_, cu domiciliul în localitatea Cluj-N., Calea Floresti, nr. 1, ., jud. Cluj si domiciliul procesual ales la sediul profesional al SCA S.-F., P., S., din localitatea Cluj-N., ., . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Judetean Cluj, cu sediul în localitatea Cluj-N., ., jud. Cluj și, în consecință:
Anuleaza procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, astfel cum a fost întocmit la data de 29.03.2014, de catre Serviciul Rutier Cluj-BRDNE si inlatura sanctiunile aplicate, atat sanctiunea principala a amenzii în cuantum de 765 lei, cat si sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. Cererea si motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.12.2014.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. Z. R.
Red. D./Dact. D.
4 ex./02.12.2014
| ← Fond funciar. Sentința nr. 3358/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
