Plângere contravenţională. Sentința nr. 7017/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7017/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 02-07-2014 în dosarul nr. 4046/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7017/2014
Ședința Publică din 02.07.2014
INSTANȚA constituită din:
PREȘEDINTE: I. G. D.
GREFIER: A. P.
S-a luat spre examinare pronunțarea hotărârii formulată de petentul P. S. ÎNTEPRINDERE INDIVIDUALĂ împotriva procesului verbal de constatare și sancționarea contravenției . nr._ încheiat la data de 12.02.2014 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, în litigiul având ca obiect plângere contravențională.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Se constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de 18.06.2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul P. S. Întreprindere Individuală, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, a solicitat instanței să dispună modificarea cuantumului amenzii aplicată prin procesul verbal de contravenție . nr._/12.02.2014, întrucât a fost sancționată ca și persoană juridică statutul său fiind însă asimilat persoanelor fizice.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În probațiune petentul a depus în copie procesul verbal atacat (f.5).
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară în sumă de 20 lei astfel cum rezultă din chitanța depusă la fila 1 din dosar.
Prin întâmpinarea depusă la data de 24.04.2014 (f.20-21) intimatul a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal contestat ca fiind legal și temeinic.
În motivare intimatul a arătat că procesul verbal contestat cuprinde toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17 din OG nr.2/2001.
Totodată, sub aspectul temeiniciei, a mai arătat că sancțiunea contravențională a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, cu respectarea art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, raportat la fapta contravențională săvârșită, gradul de pericol social și circumstanțele personale ale petentului.
A mai precizat că fapta contravențională a fost constată de agentul constatator cu propriile simțuri, astfel că actul sancționator se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie până la proba contrară.
În drept a invocat dispozițiile Codului de Procedură civilă, ale OG nr. 2/2001, ale Legii nr.12/1990.
În cauză instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/12.02.2014 petentul P. S. Întreprindere Individuală a fost sancționat cu amendă în cuantum de 6000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990 și sancționate de art. 2 alin. 1 lit. f din același act normativ.
În cuprinsul actului de constatare a contravenției s-a reținut că în data de 07.02.2014, la orele 12:18, în urma controlului efectuat la magazinul mixt din localitatea Dăbîca, nr. 18, s-a constatat că petentul a efectuat fapte și acte de comerț cu bunuri și produse fără acte de proveniență.
Petentul a semnat procesul verbal, iar la rubrica ,,alte mențiuni,, s-a consemnat ”nu am de făcut obiecțiuni”.
Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care fac trimitere la prevederile Codului de procedură civilă, instanța, având în vedere și prevederile art. 270 Cod procedură civilă, reține că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar, în virtutea art. 249 din Codul de procedură civilă, pentru a dovedi o situație contrară celei reținute în procesul-verbal, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, are, așadar, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de stabilire legală a vinovăției, în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku contra Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării, de unde rezultă faptul că nici prezumția de nevinovăție și nici prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu au caracter absolut.
Prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal, deși, din probele administrate de organul din care face parte agentul constatator, instanța nu poate fi convinsă de vinovăția contravenientului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Însă, în prezenta cauză, deși procesul-verbal de contravenție cuprinde constatările personale ale agentului constatator, instanța reține faptul că petentul nu a reușit să facă dovada contrară a celor reținute în procesul-verbal de contravenție.
Astfel, potrivit art. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990, constituie contravenție efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, cu bunuri a căror proveniență nu este dovedită, în condițiile legii. Documentele de proveniență vor însoți mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de proveniență se înțelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoțire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege;
Sub acest aspect, instanța constată că petentul nu a contestat veridicitatea celor reținute în sarcina sa, plângerea contravențională formulată vizând exclusiv modul de individualizare a sancțiunii aplicate acesteia. În al doilea rând, instanța precizează că petentul a semnat procesul verbal cu mențiunea că nu are obiecțiuni față de cele consemnate de agentul constatator, astfel încât oriceeventuală revenire a acestuia asupra poziției sale de recunoaștere și conștientizare a faptei ar trebui privită cu reticență.
Față de cele expuse, fiind îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale reținute în sarcina petentului respectiv cea prevăzută de art. 1 alin. 1 lit. e din Legea nr. 12/1990 și sancționate de art. 2 alin. 1 lit. f din același act normativ, iar conduita acestuia situându-se în sfera ilicitului contravențional, instanța constată că prezumția de nevinovăție a petentului a fost înlăturată iar procesul-verbal întocmit este legal și temeinic.
Cât privește individualizarea sancțiunii ce i-a fost aplicată petentului, instanța reține că potrivit art. 21 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal contestat.
Pentru început, instanța constată că, fapta reținută în sarcina petentului are un regim sancționator diferit, în funcție de calitatea contravenientului, conform art. 2 alin. 1 din Legea nr. 12/1990, potrivit căruia, o astfel de faptă săvârșită de către persoane fizice se sancționează cu amendă de la 500 lei la 5000 lei, iar dacă a fost săvârșită de către persoane juridice, cu amendă de la 2000 la_ lei.
În ceea ce privește situația întreprinderii individuale, aceasta este definită de art. 2 lit. g din OUG nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, ca fiind întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică. Astfel, aceasta constituie o activitate economică, desfășurată în mod permanent, organizat și sistematic, combinând resurse financiare, materii prime, forță de muncă atrasă, mijloace logistice și informație, pe riscul întreprinzătorului, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.
În cauza dedusă judecății, instanța apreciază că, în mod eronat, în sarcina petentului a fost stabilită o amendă de 6000 lei, corespunzătoare în opinia agentului constator minimului special al sancțiunii aplicabile persoanelor juridice în forma în vigoare a legii avută în vedere de acesta, în condițiile în care întreprinderea individuală constituie o formă de organizare a activității economice, fără personalitate juridică.
Astfel, constatând că procesul verbal întrunește condițiile legalității și temeiniciei, instanța va proceda doar la o reindividualizare a sancțiunii aplicate petentului, prin raportare la prevederile art. 2 din Legea nr. 12/1990, având în vedere limitele stabilite de lege pentru sancționarea persoanei fizice. De asemenea, în condițiile în care în cuprinsul procesului verbal nu au fost menționate elemente circumstanțiale agravante în privința faptei petentului P. S., instanța se va raporta la minimul legal al amenzii prevăzute de lege, respectiv amenda contravențională în cuantum de 500 lei.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în partea plângerea contravențională formulată de petentul P. S. Întreprindere Individuală împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/12.02.2014 și va dispune reducerea amenzii contravenționale aplicate acestuia, de la suma de 6000 lei, la minimul legal de 500 lei, urmând a menține celelalte prevederi ale procesului verbal.
Referitor la cererea petentului privind obligarea initimatului la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Având în vedere că, deși procesul verbal de constatare a contravenției a fost menținut ca legal și temeinic, însă instanța a apreciat că sancțiunea aplicată nu a respectat limitele legale ale amenzii, instanța apreciază că se justifică pe deplin obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată generate în sarcina sa, dată fiind culpa acestuia în declanșarea prezentului litigiu, motiv pentru care îl va oblige la plata sumei de 20 lei reprezentând contravaloarea taxă judiciară de timbru (chitanța f.3)
În ceea ce privește solicitarea de acordare a onorariului în sumă de 500 lei, instanța reține că petentul nu a făcut dovada acestor cheltuieli astfel cum avea obligația potrivit art. 452 C.pr.civ. până la închiderea dezbaterilor, depunând în termenul de amânare a pronunțării o copie a unei chitanțe pe care era menționat de o manieră generală onorariu conform contract fără a fi indicat nici numărul contractului de asistență juridică și nici dosarul în care au fost efectiv prestate serviciile astfel facturate.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge aceste pretenții ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul P. S. ÎNTREPRINDERE INDIVIDUALĂ, cu sediul în ., jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, CUI:_, cu sediul în Cluj N., ., județul Cluj, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/12.02.2014.
Modifică procesul verbal de contravenție . nr._/12.02.2014 în sensul reducerii amenzii contravenționale aplicate de la suma de 6000 lei la suma de 500 lei.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție . nr._/12.02.2014 ca fiind legale și temeinice.
Obligă intimatul la plata către petent a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Respinge ca neîntemeiată cererea petentului de acordare a cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei sentințe civile. Cererea de apel se depune la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.07.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. G. D. A. P.
4 ex/07.05.2015
Red.I.G.D.
Tehnored. I.G.D.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... → |
|---|
