Plângere contravenţională. Sentința nr. 7036/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7036/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 8507/211/2014
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - NAPOCA
Cluj-N., .. 2, cod postal_
Tel.: 0264 – 431.057 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7036/2014
Ședința publică din 01.07.2014
INSTANȚA constituită din:
JUDECĂTOR: I. G.
GREFIER: M. M.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul M. A. in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, privind procesul-verbal . nr._ din data de 12.04.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publica, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, și nemaifiind alte cereri reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 23.04.2014, sub nr. de mai sus, formulată de petentul M. A. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, s-a solicitat anularea procesului-verbal contestat.
În motivarea cererii petentul a arătat, în esență, că procesul-verbal este nul deoarece fapta reținută în sarcina sa nu a fost săvârșită în loc public, ci în grădina casei sale.
A mai arătat petentul că datorită faptului că vecinul său G. S., domiciliat în . și-a legat calul în grădina sa, s-a dus și a dezlegat calul și l-a scos din grădina sa. Când a fost în fundul grădinii, a apărut vecinul său G. S. și între ei au avut loc un schimb de replici, cerându-i să nu mai lege calul pe proprietatea sa.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile OG nr.2/2001.
În probațiune s-a depus copie a procesului-verbal atacat (f.4), titlul de proprietate, adresă Primăria Apahida (f.5-7).
Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, fiind legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 20 lei, conform art. 36 din același act normativ.
Intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal, arătând în motivare că plângerea contravențională este neîntemeiată, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului.
A mai arătat intimatul că se opune unei eventuale solicitări de administrare a probei cu martori cu vreuna din persoanele prevăzute de art. 315 alin.1 din C. proc. civilă, care potrivit normelor invocate, nu pot fi audiați ca martori. Totodată se opune administrării oricăror probe cu caracter extrajudiciar, întrucât acestea nu respectă principiul contradictorialității și nemojlocirii probelor în procesul civil.
A arătat că în analiza principiului proporționalității dintre fapta comisă și sancțiunea aplicată, trebuie observat că dispozițiile Legii nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a normelor de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice au drept scop asigurare unui climat de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a activității economice și social-culturale și promovarea unor relații civilizate în viața cotidiană, cetățenii fiind obligați să aibă un comportament civic, moral și responsabil, în spiritul legilor țării și al normelor de conviețuire socială, autoritățile statului urmărind ca acțiunile antisociale care pun în pericol ordinea și liniștea publică, siguranța cetățenilor să nu rămână nesancționate.
În fapt, a arătat că în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, agentul constatator a fost contactat telefonic de către numitul G. S., din loc. Sânnicoară, care a sesizat faptul că în jurul orei 17:30, în timp ce se afla pe terenul din spatele casei sale, unde avea legat un cal la păscut, a fost abordat de către petent, care i-a adresat cuvinte și expresii jignitoare. În urma cercetărilor efectuate precum și a celor sesizate la fața locului, coroborate cu discuțiile avute cu M. A., agentul constatator a reținut că cele sesizate de către G. S. se confirmă, motiv pentru care i s-a întocmit petentului proces-verbal de contravenție. Legat de completarea procesului-verbal, din eroare polițistul a încadrat fapta la art. 3 pct. 1 din Legea nr.61/1991 în loc de art. 2 pct.1 din aceeași lege. A arătat că fapta a fost săvârșită în public, fiind un loc accesibil publicului și de față fiind mai multe persoane.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205-206, art. 223 alin.3, art. 249 și art. 315 alin.1 C. proc. civilă, OG nr.2/2001, OUG nr. 195/2002.
În temeiul art. 223 alin. 3 a solicitat judecarea și în lipsă a cauzei.
În probațiune a depus: raportul agentului constatator (f.13), organizarea serviciului de ordine (f.14), copie proces-verbal (f.15).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri depuse de către părți.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ întocmit de către intimată s-a reținut în sarcina petentului faptul că în data de 12.04.2014, ora 17:30, în timp ce se afla în grădina din spatele casei de domiciliu, în urma unor discuții legate de priponirea unui cal i-a adreat cuvinte și expresii jignitoare numitului Gligal S., care i-au provocat indignarea acestuia, faptă prevăzută de art. 3 pct. 1 și sancționată de art. 4 alin.1 lit. b din Legea nr. 61/1991 republicată.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, cu mențiunea că de nenumărate ori G. S. și-a legat calul la păscut pe proprietatea sa și i-a atras atenția să nu-l mai lege (f.4).
În drept, potrivit art. 2 pct.1 din Legea nr.61/1991, constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice;
În speță, verificând, sub aspect formal, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de către intimat la data de 12.04.2014, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța arată că, situațiile care atrag nulitatea absolută a procesul verbal sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate instituită de lege în favoarea sa.
Faptul că agentul constatator a consemnat ca și temei juridic art. 3 pct. 1 din Legea nr.61/1991 republicată în loc de art. 2 pct.1 din aceeași lege nu reprezintă altceva decât o eroare materială, care nu a produs petentului nicio vătămare, din cuprinsul procesului-verbal rezultând în mod neechivoc fapta reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește existența faptei, instanța, în urma analizării probelor administrate în cauză, reține că starea de fapt consemnată de către agentul constatator este diferită de cea prevăzută de lege pentru ca fapta contravențională să fie una tipică.
Tipicitatea reprezintă corespondența care trebuie să existe între fapta concretă comisă de contravenient și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției. Pentru ca o faptă concretă să fie contravenție, trebuie ca elementele sale să se suprapună exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției.
În cazul de față, în procesul-verbal s-a reținut că în data de 12.04.2014, ora 17:30, în timp ce se afla în grădina din spatele casei de domiciliu, în urma unor discuții legate de priponirea unui cal i-a adresat cuvinte și expresii jignitoare numitului G. S., care i-au provocat indignarea acestuia.
Pentru ca fapta să fie tipică, aceasta trebuia să fie săvârșită în public.
Definiția „în public” este dată de către Codul penal, care la art. 182 prevede că fapta este săvârșită în public dacă a fost săvârșită: a) într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană; b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane; c) în loc neaccesibil publicului, însă cu intenția ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane; d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante.
Din datele de la dosar, rezultă că petentul, după ce a dezlegat calul s-a dus să-l scoată din grădina sa și, în fundul grădinii, s-a întâlnit cu numitul G. S., ocazie cu care au avut un schimb de replici. Or, grădina din spatele casei petentuli nu este un loc public, ( chiar dacă există controverse asupra dreptului de proprietate asupra acesteia), astfel fiind excluse primele două situații enumerate de art. 182 C. penal. De asemenea, nu este incident nici cazul de la lit. d), singura situația care eventual ar putea fi reținută fiind cea de la art. 182 lit. c - în loc neaccesibil publicului, însă cu intenția ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane. Două condiții cumulative trebuie să fie îndeplinite pentru a exista ipoteza aceasta: fapta să fie săvârșită cu intenția de a fi auzită sau văzută de mai multe persoane și ea să fi fost auzită sau văzută de cel puțin două persoane.
Instanța reține că fapta nu a fost săvârșită în aceste împrejurări, deoarece de față, în grădină, au fost petentul și cu numitul G. S., deci nu au fost mai multe persoane. Din cuprinsul probelor administrate nu rezultă nici că petentul ar fi adresat cuvintele injurioase cu intenția ca acestea să fie auzite de alte persoane. De fapt, petentul avea intenția de a scoate calul din grădină. Mai mult, nu rezultă că cuvintele injurioase au fost auzite de către mai multe persoane. Cele consemnate în raportul agentului constatator potrivit cărora, în momentul în care s-a deplasat la fața locului, l-a găsit pe numitul G. S. și câțiva copii, care au confirmat faptul că petentul a adresat acestuia cuvinte injurioase, nu schimbă starea de fapt, deoarece nu au fost depuse la dosar dovezi din care să rezulte acest aspect., în condițiile în care fapta nu a fost constatată de către agentul constatator prin propriile simțuri. Rezultă astfel, că nu s-a dovedit că petentul a adresat cuvintele injurioase cu intenția ca acestea să fie auzite de către public și nici că acestea au fost auzite de către două sau mai multe persoane. De altfel, din cuprinsul procesului-verbal rezultă că fapta petentului a provocat indignarea numitului G. S. (f.4). Dar și dacă s-ar accepta ipoteza că cuvintele injurioase au fost auzite de mai mult de două persoane, rămâne neîndeplinită condiția ca fapta să fi fost săvârșită de către petent cu intenția ca acele persoane să o audă.
Pentru aceste considerente, instanța constată că prezumția de legalitate a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost răsturnată și în baza art. 34 din O. G. nr. 2/2001, va admite plângerea contravențională formulată de petentul M. A. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat de către organul constatator INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, va anula procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 12.04.2014, și va exonera petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 200 lei aplicată prin acest proces verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul M. A., domiciliat în com. Apahida, ., nr.21, jud. Cluj în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, cu sediul în Cluj-N., ., jud. Cluj.
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ întocmit de către intimat la data de 12.04.2014.
Exonerează petentul de plata amenzii contravenționale în valoare de 200 lei, aplicată prin procesul-verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Tribunalul Cluj.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cluj-N., sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședința publică din data de 01.07.2014.
JUDECĂTOR,GREFIER,
I. GAGAMIHAELA M.
Red.Dact/I.G../2 ex/02.07.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3859/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2913/2014. Judecătoria... → |
|---|
