Pretenţii. Sentința nr. 2529/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2529/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 20013/211/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2529/2014
Sedința publică din 12.03.2014
Instanța constituită din :
JUDECĂTOR: R. D.
GREFIER: A. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii in dosarul civil nr._, avand ca obiect pretentii inaintat de reclamantul F. I. C., in contradictoriu paratii M. C. N., C. L. AL MUNICIPIULUI C. N., A. intre S. BAUGESELLSCHAFT M.B.H., ASTALROM S.A., EUROCONSTRUCT TREDING 98 S.R.L, TRANSFEROVIAR G. S.A, R. A. DE TRANSPORT U. CALATORI C. N..
La apelul nominal facut in cauza se constată lipsa părților.
Procedura este legal indeplinită .
S-a facut referatul cauzei dupa care,
Se constată ca dezbaterea pe fond a avut loc in ședinta publică din 26.02.2014, cand partile prezente au pus concluzii pe fondul cauzei conform încheierii de ședinta din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotarare.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra prezentei cauze
Prin cererea de chemare în judecată înregistratată la data de 29.08.2012 pe rolul Judecătoriei C. N., reclamantul F. I. C. cu domiciliul în Reghin . jud. M., cu sediul procesual ales la cabinet avocațial O. C. A., în C. N. str. ., nr. 93 . instanței, obligarea pârâților M. C. N. și C. L. al Mun. C. N., ambii cu sediul în C. N., . jud. C. la plata sumei de 5785,2 lei cu titlu de despăgubiri precum și la plata cheltuielilor de judecată survenite.
În fapt, reclamantul a arătat că la data de 15.03.2012 conducea autovehiculul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ pe bulevardul Muncii din Direcția Depoul de Tramvaie spre fabrica Terapia când în dreptul imobilului cu nr. 267 s-a încadrat pe banda a II-a datorita faptului că pe banda I se afla staționat un alt autovehicul. Reclamantul arată că datorită întunericului nu a observat semnul de circulație căzut între șinele de tramvai, precum nici bolovanii din jurul lui, si i-a acroșat cu partea din față a autovehicului, producându-se astfel avarii serioase. Acesta arată ca a doua zi s-a deplasat la serviciul constatări al poliției rutiere, context în care s-a încheiat un proces verbal de constatare a incidentului rutier. În ceea ce privește întinderea prejudiciului produs, reclamantul a arătat că s-a realizat o constatare de către reprezentanța Volkswagen din C. N., iar potrivit devizului, valoarea totală a reparațiilor se întinde la suma de_,71 lei.
În data de 09.04.2012, reclamantul arată că a făcut o solicitare scrisă către M. C. N., solicitând să îi fie acoperit prejudiciul produs, iar prin adresa din 02.05.2012 aceasta i-a răspuns că nu a efectuat lucrări la porțiunea respectivă de drum. Reclamantul învederează de asemenea că a procedat la repararea autoturismului în regie proprie, iar prejudiciul devenind cert, suma ridicându-se la valoarea de 5785,2 lei.
În drept, reclamantul arată că sunt aplicabile prevederile art. 22 din OG 43/1997, potrivit cărora administrarea drumurilor de interes local se asigură de către consiile locale, iar potrivit art. 40 alin.1 „ Drumurile trebuie să fie semnalizate și menținute în starea tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță”. S-au invocat de asemenea art. 5 alin. 6 din OUG 195/2002, art. 1357 și urm. din Codul Civil
În probațiune, s-a solicitat încuviințarea probei cu martor, în persoana numitului N. Janos și încuviințarea probei cu înscrisuri. S-au anexat în acest sens, o . înscrisuri(f. 6-23).
La data de 7 decembrie 2012, M. C. N. și C. L. al Mun. C. N., ambii reprezentați prin primar E. B. au formulat întânpinare (f.33-35) prin care au solicitat respingerea actiunii, si au invocat în principal, lipsa calității procesuale pasive ale celor două instituții, arătând că:
1. În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Municipiului C. N.- aceasta nu are calitatea de administrator al drumului, neintrând în competența sa, semnalizarea și administrarea drumului public.
2. Față de locul și modalitatea de producere a accidentului nici Unitatea administrativă prin C. local nu poate fi tras la răspundere, deoarece obligația semnalizării oricărei denivelări pe tronsonul indicat revine Regiei Autonome de Transport U. Călători C., și nu Consiliului L..
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâții arată că prejudiciul lipseste, mai mult nu poate fi probat ca derivând din fapta delictuală a acestora. În plus, arată că fapta ilicită lipseste, mai mult că inacțiunea corelativă obligației pârâților de a se îngriji de starea drumurilor din M. C. N. nu există în sarcina lor.
Pârâții invocă de asemenea lipsa unei legături de cauzalitate dintre fapta și prejudiciul produs, arătând că nu este probat locul producerii accidentului respectiv ca acesta este în C. N..
În probațiune, a solicitat copia certificatului de Înmatriculare din care să reiasă starea tehnică a autovehiculului.
În drept, a invocat art. 115 C.pr.civ, art.1357 din Codul Civil, art. 22 din OG 43/1997, OUG 195/2002.
La data de 24 ianuarie 2013, reclamantul și-a extins actiunea față de pârâta A. Swietelesky Baugesellschaft MBH Astalrom SA-EURO Construct Trading 98-Transferoviar G. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 5785,2 lei reprezentând despăgubiri precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ivite.
În fapt, reclamatul arată că având în vedere răspunsul formulat de către RATUC C., potrivit căruia tronsonul unde a avut loc incidentul rutier, a fost predat executanților lucrării la data de 30.11.2011, acestora le revine obligația de a executa lucrări de mentenanță. Mai mult, acesta arată că i-au fost semnalate executantului lucrării, faptul că se impun a fi făcute unele lucrări de mentenanță iar aceasta nu a dat curs notificarilor, motiv pentru care s-a produs și prezentul eveniment rutier.
La data de 4 martie 2013, A. Swietelesky Baugesellschaft MBH Astalrom SA-EURO Construct Trading 98-Transferoviar G. SA (în continuare numită, A.) a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței în principal, respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă iar în subsidiar respingerea actiunii ca nefiind întemeiată.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Asociației, aceasta arată că potrivit contractelor de execuție încheiate cu M. C. N., acesteia îi revine unica obligație a executării lucrărilor de modernizare a liniilor de tramvai din M. C. N. și nici într-un caz mentenanța acestora.
Aceasta susține că în calitate de executant are nevoie de acordul Primăriei pentru a-si deplasa șantierul dintr-o zonă în alta, iar în acest sens sunt emise grafice de execuție de care este legată. Potrivit contractelor menționate mai sus, tronsonul pe care se presupune că s-a produs incidentul .. G. I. 15.01._13 .
Aceasta învederează de asemenea că Ratuc are și în continuare obligația mentenanței liniei de tramvai cu toate că teoretic zona respectiva fusese predată de către Municipiu prin Proces-Verbal către Asociere.
În probațiune a solicitat înscrisuri, martori, interogatoriu precum și a anexat o . înscrisuri (f.56-105).
La data de 23 septembrie 2013, reclamantul și-a extins actiunea inițială față de pârâta R. Autonomă de Transport U. (în continuare R.) (f.148) cu sediul în C. N. str. .. 93 . solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 5785,2 lei reprezentând despăgubiri precum și obligarea acesteia șa plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, aceasta a arătat că din probațiunea administrată până la acest moment în dosarul cauzei, reiese posibilitatea reală ca R. să fi fost cea care a procedat la semnalizarea neregulamentară a tronsonului de drum pe care s-a produs incidentul.
În drept, au fost invocate art. 112 C.pr.civ, art. 22 si 40 din OG 43/1997, art. 5 alin. 6 din OUG 195/2002 și 1357 din C.Civil.
La data de 17 octombrie 2013, R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiată, arătând că nu există certitudinea producerii faptei la momentul la care reclamantul a declarat, precum nu există nici certitudinea că aceasta s-ar fi produs în locul indicat. Pârâta arată de asemenea că potrivit art. 22, 40 din OG 43/1997 raportat la art.5 alin 6 din OUG 195/2002 R, Consiliului L. îi revine obligația de semnaliza corespunzător starea carosabilului.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri, martori, interogatoriu.
Analizând cu precădere excepțiile invocate, cererea de chemare în judecată extinsă, întâmpinările formulate precum și întreg materialul probator, instanța constată următoarele:
În seara zilei de 15 martie 2012, reclamantul care se afla la volanul mașinii cu nr. de înmatriculare_ în timp ce se deplasa pe Bulevardul Muncii din direcția Depoul de Tramvaie spre Fabrica Terapia, în dreptul imobilului cu nr. 267 a acroșat un indicator rutier cazut la pământ, între sinele de tramvai. Aceasta situație de fapt este susținută de declarația reclamantului cuprinsă în procesul verbal de constatare(f.6), de planșele foto (20-22) și se coroborează cu declarația martorului N. Janos, prezent la momentul producerii incidentului.
Instanța constată că apărările formulate de către C. L. C. N. cât și de R. Autonomă, în ceea ce privește modalitatea de producere a accidentului precum și că există îndoială că incidentul s-ar fi produs la acel moment în locul indicat, sunt neîntemeiate având în vedere că cele susținute de reclamant se coroborează cu declarația martorului ascultat în fața instanței precum si cu planșele foto anexate la dosar. În același sens, instanța constată că reclamantul nu putea faptic să realizeze și alte acțiuni decât cele întreprinse la acel moment, respectiv anunțarea organelor de poliție( care nu se deplaseaza la locul faptei în cazul incidentelor de această natura) realizarea de fotografii, precum și evaluarea prejudiciului produs într-un interval cât mai scurt de timp. Susținerea Regiei Autonome potrivit căreia în lipsa unor fotografii datate nu se poate face dovada producerii incidentelui este neîntemeiată, atâta timp cât mijloacele de proba materiale (planșe foto) se coroborează cu declarația martorului N. Janos(f.120) prezent la momentul incidentului si probează producerea evenimentului rutier.
Astfel, reținând ca probată starea de fapt descrisă mai sus, instanța va trece la analizarea excepțiilor invocate de către fiecare pârât în parte:
În ceea ce privește excepția lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului C. N., invocată de către pârâta de rang I prin întâmpinarea formulată (f.33), instanta urmează să o admită, pentru următorul considerent:
Porțiunea de drum pe care s-a produs incidentul care face obiectul acestei cauze face parte din categoria drumurilor de interes local, potrivit definiției date de către legiuitor în art. 8 din OG 43/1997, iar administrator acestui tip de drum este potrivit art. 22 din același act normativ, consiliul local pe raza căruia este amplasat acel drum. Având în vedere cu precădere temeiul juridic pe care reclamantul a înțeles să își fundamenteze acțiunea, respectiv răspunderea civilă delictuală, în speță normele speciale din materia administrării drumurilor publice, prevederile art. 5 alin.6 din OUG 195/2002, „În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii” instanța constată că M. C. N. prin Primar nu are calitate procesuală pasivă, nedeținând niciuna dintre calitățiile expres menționate de textul art. 5 alin.6 din OUG 195/2002 R.
În ceea ce privește celălalte două excepții invocate de către pârâtul de rang II, respectiv lipsa calității procesuale pasive a Consiliului L. al Municipiului C. N., respectiv pârâta de rang III, lipsa calității procesuale pasive a Asocierii, instanța având în vedere legătura indisolubilă a acestora cu fondul cererii, le va analiza împreuna.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe principiile răspunderii civile delictuale, arătând că fapta constând în semnalizarea necorespunzătoare a drumului public i-a cauzat un prejudiciu în cuantum de 5785,2 lei, prejuduciu care trebuie acoperit de cel responsabil pentru semnalizarea necorespunzătoare a drumului public.
În primul rând, se impune a fi reținută fapta cauzatoare de prejudiciu.
Din planșele foto anexate reiese că la acel moment pe porțiunea de drum erau amplasate și alte indicatoare rutiere care semnalizau „alte pericole” sau „ restrictii temporare, cauzate de lucrări”, dar indicatorul rutier de care reclamantul s-a lovit era primul din aceasta suită de indicatoare, aspecte susținute și de martorul N. care spune că știa de existența acestor indicatoare deoarece lucra în zona. Potrivit art. 65 alin.1 din OUG 195/2002 R „Indicatoarele se instaleaza, de regula, pe partea dreapta a sensului de mers. In cazul in care conditiile locale impiedica observarea din timp a indicatoarelor de catre conducatorii carora li se adreseaza, ele se pot instala ori repeta pe partea stanga, in zona mediana a drumului, pe un refugiu ori spatiu interzis circulatiei vehiculelor, deasupra partii carosabile sau de cealalta parte a intersectiei, in loc vizibil pentru toti participantii la trafic.” Astfel, având în vedere modalitatea de amplasare a indicatorului, pe suprafata paralelă cu pământul între pietre și nu perpendiculară care să permită vizualizarea acestuia, precum si datorită locației unde a fost amplasat, instanța constată că indicatorul rutier a fost amplasat într-un mod necorespunzător.
Apărarea formulată de către R. Autonomă potrivit căreia indicatorul, presupus a fi fost lovit, nu prezintă urme de lovitura, va fi respinsă de către instanța având în vedere declarația martorului care arată clar că reclamantul a acrosat indicatorul si „bolovanii” aflati în mijlocul străzii. În plus, chiar si în plansa foto anexată, indicatorul prezintă urme de lovituri.
În ceea ce privește autorul faptei, respectiv cel care este ținut să răspundă pentru fapta reținută mai sus, instanța constată următoarele aspecte:
Potrivit art. 1376 alin.1 din Codul Civil (lege aplicabilă raportat la data producerii incidentului) „oricine este obligat să repare, indiferent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa”, iar potrivit art. 1377 din Codul Civil noțiunea de pază „în întelesul dispozițiilor art. 1375,1376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, în temeiul unei dispoziții legale sau al unui contract, ori chiar numai în fapt, exercită în mod independent controlul și supravegherea asupra animalului sau a lucrului și se servește de acesta în interes propriu.” Aceste dispoziții legale se completează în acest caz special, cu art. 5 alin.6 din OUG 195/2002 R care explicitează cine va fi ținut să răspundă în cazul evenimentelor produse pe drumurile publice.
Asadar, trebuie să reținem că prejudiciul cauzat pentru lucrul aflat sub paza sa, respectiv pentru starea drumului de interes local pe care exista amplasat un indicator într-un mod necorespunzător printre câteva pietre care în fapt reprezentau obstacole pentru participanții la trafic, va răspunde cel care are paza acestuia. După cum se indică în art. 1377 din Codul civil la care am făcut trimitere mai sus, paza lucrului poate să aibe la bază o dispoziție legală, un contract sau chiar și un control de facto asupra lucrului. În aceste condiții, suntem în situația de a verifica cine avea paza bunului în perioada în care s-a produs evenimentul rutier.
Astfel, în primul rând trebuie amintit că potrivit regulii generale stabilite de art. 22 din OG 43/1997, administratorul drumului de interes local așa cum am arătat mai sus este consiliul local în raza căruia este localizată porțiunea de drum, în speța C. L. al Municipiului C. N..
C. L., prin întâmpinarea formulată a invocat faptul că nu îi revine responsabilitatea acestui incident deoarece, în opinia sa obligația semnalizării oricărei denivelări pe tronsonul indicat de reclamant ca fiind în preajma liniilor de tramvai, revine Regiei Autonome, ca titular a acestor obligații, neindicând în acest sens un temei anume.
În același context, trebuie să menționăm și faptul că la data de 15.06.2011 între M. C. N. si A. s-a încheiat contractul de execuție lucrări nr._ care are drept obiect executarea lucrării de „Modernizare a liniei de tramvai pe tronsonul P-ța Gării-. drum care are integrat și locul producerii incidentului analizat în prezenta cauză.
Potrivit ordinului de începere a lucrărilor, începând cu data de 2.09.2011, A. trebuia să înceapă lucrările aferente tronsonului P-ta Gării-. potrivit art.14.1 din contractul încheiat, executantul are obligația de a începe lucrările la data predării amplasamentului. Prin procesul verbal nr._ din 31.08.2011 s-a predat amplasamentul aferent tronsonului Cpt. G. I. –. care se află situată si portiunea de drum unde s-a petrecut accidentul rutier.
Prin actul adițional încheiat la data de 22.03.2012 s-a modificat graficul de începere a lucrărilor, prin urmare ulterior predării amplasamnetului, în sensul că tronsonul aferent indicat mai sus intra în modernizare începând cu septembrie 2012.
Instanța va reține ca relevant din răspunsul oferit de R. Autonomă (f.170) faptul că circulația tramvaielor a fost suspendată după predarea amplasamentului, aceștia nemaiavând competența pentru reabilitarea tronsonului respectiv.
Mai mult decât atât, se impune a fi reținut demersul efectuat de R. Autonomă( f.113) la data de 23.01.2012 prin care aceasta a solicitat Primăriei Mun. C. N. să notifice executantul despre lucrările obligatorii care se impun a fi realizate în două zone ale municipiului C. N., printre care și zona aferentă . data de 2.02.2012 a solicitat Asocierii prin adresa nr._/02.02.2012 să intervină cu semnalizare rutieră până la momentul începerii lucrării, dat fiind faptul că amplasamentul a fost predat către aceasta, tocmai pentru a evita producerea de incidente rutiere. În acest context este relevant a se reține susținerile realizate de către R. Autonomă prin întâmpinare, potrivit cărora în luna februarie 2012, în urma unei solicitări telefonice a unei persoane din conducerea Asocierii, R. a predat domnului M. M. o . indicatoare rutiere printre care se aflau si indicatoare de ocolire, ca cel pe care l-a acroșat reclamantul. Mai mult decât atât, audiat în fața instanței martorul M. M.(f.194) a arătat că a preluat de la R. Autonomă acele indicatoare și le-a predat unor muncitori în zona Bulevardului Muncii. În ciuda faptului că A. contestă orice legătură cu martorul M. M., aceasta apărare nu poate fi reținută de către instanța atâta vreme cât la dosarul cauzei există o împuternicire dată de către Asociere domnului M. pentru a ridica în numele Asocierii diferite produse. Astfel, reprezentanții Asocierii nu pot nega faptul că îl cunosc pe domnul M., afirmație care în contextul dat nu poate fi reținută drept credibilă de către instanță. Mai mult se impune a fi reținut că indicatoarele rutiere au fost returnate Regiei, în luna august 2012, respectiv imediat după obtinerea avizului din partea Inspectoratului de Poliție al Județului C. pentru amplasarea semnalizării rutiere în vederea executării lucrărilor de modernizare.
Susținerea pârâtei de rang III, potrivit căreia aceasta nu și-a asumat obligația mentenanței de la momentul predării amplasamentului până la momentului începerii efective a lucrărilor de modernizare a liniei de tramvai, este adevărată, dar lipsită de importanța, atâta timp cât prin notificarea realizată de Primăria Municipiului C. N., nu i s-a solicitat executarea unor lucrări de mentenanță ci în fapt realizarea unor lucrări de semnalizare temporară datorită faptului că amplasamentul i-a fost deja predat prin urmare controlul îi aparține acesteia. Din răspunsul IPJ(f.176) este evident că indicatoarele montate la sfârșitul lunii februarie 2012 nu au avut avizul acestuia, așa cum impun normele legale în materie, dar acest lucru nu înseamnă că ele nu au fost montate, asa cum sustine A..
Revenind la contractul încheiat între Asociere și M. C. N., trebuie să observam că potrivit art.14.2 din contract, graficul revizuit (ceea ce s-a întâmplat în speță prin actul aditional la care am făcut trimitere mai sus) „nu îl scutește pe executant de nici una dintre îndatoririle asumate prin contract.” Aceasta prevedere contractuală se impune a fi coroborată cu art. 12.6 din același contract(f.131) potrivit căreia „executantul este responsabil pentru menținerea în bună stare a lucrărilor, materialelor, echipamentelor și instalațiilor care urmează să fie puse în operă de la data primirii ordinului de începere a lucrării până la data semnării procesului verbal de recepție al acesteia. Mai mult decât atât, instanța reține că potrivit art. 12.5 lit. b din același contract, executantul are „obligația de a procura și de a întreține pe cheltuiala sa toata dispozitivele de iluminare, protectie, îngradire, alarma si paza, în cazul în care acestea sunt necesare sau au fost solicitate de către achizitor sau de către alte autorități, în scopul protejării lucrărilor sau al asigurării confortului riveranilor.” Având în vedere solicitarea scrisă a achizitorului, respectiv a Municipiului C. N. este rezonabil a se presupune date fiind și celălalte aspecte reținute mai sus că A. în calitate de executant a amplasat respectivele indicatoare rutiere.
Având în vedere, toate aspectele reținute mai sus, instanța va reține că obligația de semnalizare corespunzătoare a tronsonului de drum unde a avut loc incidentul revine executantului lucrării, respectiv Asocierii, motiv pentru care urmează să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. al mun. C. N. și să respingă acțiunea față de acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Asocierii, instanța având în vedere prevederile contractuale precum și situația de fapt conturată, urmează să o respingă conchizând că acesteia îi revenea obligația de semnalizare corespunzătoare a tronsonului respectiv de drum.
Odată stabilit autorul faptei ilicite, în persoana celui care avea în paza tronsonul de drum, instanța va trece la analizarea celorlalte condiții ale răspunderii civile delictuale.
Astfel, în ce privește prejudiciul cauzat prin fapta ilicită reținută mai sus, instanța constată că pârâții nu au formulat apărări în ceea ce privește existența și cuantumul acestuia. Apărarea Consiliului L. potrivit căreia prejudiciul nu există pentru că fapta nu poate fi probată, nu poate fi reținută de către instanța drept întemeiată. Potrivit declarației martorului N., mașina condusă de către reclamant a fost avariată în zona stângă față destul de grav deoarece aceasta după momentul impactului nu a mai funcționat. Declarația martorului se coroborează cu planșa foto precum și cu nota de calcul efectuată de către service-ul autorizat .(f.10-15) care atestă dauna produsă mașinii și estimează că costul pieselor necesare a fi înlocuite la suma de 6721,14 fără TVA. Instanța constată că prin factura (f.18) reclamantul a achiziționat piesele indicate în nota de calcul menționată mai sus de la . SRL, achitând suma de 5785,2 lei( chitanța fila 17) suma de bani solicitată în cadrul prezentului litigiu. Instanța reține de asemenea că pârâții nu au înteles să conteste întinderea prejudiciului.
Instanța reține că potrivit art. 1381 din Codul Civil „ orice prejudiciu dă dreptul la reparație” iar potrivit art.1385 alin.1 „ prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel” prejudiciul produs trebuind a fi reparat, cu precădere în natura.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate, aceasta reiese din modalitatea de producere a evenimentului rutier, iar situația de fapt reținută a fost probată prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei precum și din declarațiilor martorilor audiați.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța constată îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, motiv pentru care va obliga pârâta de rang III, respectiv A. la plata sumei de 5785,2 lei cu titlu de prejudiciu cauzat.
Având în vedere faptul că pârâta de rang III a căzut în pretenții, instanța în temeiul art. 274 alin.1 din codul de procedură civilă 1865 o va obliga la plata sumei de 963,08 lei constând în 463,08 taxa judiciara de timbru si timbru judiciar si onorariu avocatial în cuantum de 500 lei către reclamant.
În ceea ce o privește pe pârâta de rang IV, respectiv R. Autonomă de Transport Public U. C. N., față de probatoriul administrat reiese că aceasta nu poate fi tinută la repararea prejudiciului atâta timp cât nu îi revenea obligația de semnalizare a tronsonului respectiv, prin urmare instanța urmează să respingă prezenta acțiune față de aceasta ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
1. Admite excepția lipsei calitătii procesuale pasive a Municipiului C. N. prin Primar, invocată de către pârâtul de rang I prin întâmpinare
2. Admite excepția lipsei calitătii procesuale pasive a Consiliului L. C. N., invocată de către părâtul de rang II prin întâmpinare si
3. Respinge actiunea formulată de către F. I. C., cu domiciliul în Reghin, . jud. M., cu sediul procesual ales la cab. Avocațial O. C. A. în contradictoriu cu M. C. N. prin Primar, C. L. C. N. prin Primar, ambii cu sediul în C. N., .-5, față de pârâtii de rang I și II ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
4. Respinge excepția lipsei calitatii procesuale pasive a A. Swietelesky Baugesellschaft MBH Astalrom SA-EURO Construct Trading 98-Transferoviar G. SA, invocată de către pârâta de rang III prin întâmpinare.
5. Admite actiunea formulată de către F. I. C., cu domiciliul în Reghin, . jud. M., cu sediul procesual ales la cab. Avocațial O. C. A. în contradictoriu, A. Swietelesky Baugesellschaft MBH Astalrom SA-EURO Construct Trading 98-Transferoviar G. SA, prin Liderul Asocierii cu sediul procesual ales în România, București .. 14 sect.1
6. Obliga pârâta de rang III respectiv, A. Swietelesky Baugesellschaft MBH Astalrom SA-EURO Construct Trading 98-Transferoviar G. SA, prin Liderul Asocierii cu sediul procesual ales în România, București .. 14 sect.1, la plata sumei de 5785 lei cu titlu de prejudiciu cauzat.
7. Obliga pârâta de rang III la plata cheltuielilor de judecata, în cuantum de 963,08 lei constând în 463,08 taxa judiciara de timbru si timbru judiciar si onorariu avocatial în cuantum de 500 lei.
8. Respinge ca neîntemeiată actiunea formulata de către F. I. C., cu domiciliul în Reghin, . jud. M., cu sediul procesual ales la cab. Avocațial O. C. A. în contradictoriu cu R. A. de Transport Public C. N., cu sediul în C. N., ..93 ..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea prezentei hotarari.
Pronunțata în sedinta publică din 12.03.2014.
Jud. R. D. Gref. A. M.
Red/RD. 7 ex, 24.03.2014
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 17-09-2014, Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2030/2014. Judecătoria... → |
|---|
