Pretenţii. Sentința nr. 422/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 422/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 5610/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL - 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 422/2014
Ședința publică din data de 20.01.2014
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: I. A. B.
GREFIER: Ș. N.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta ., prin lichidator judiciar Cabinet individual de insolvență C. C., în contradictoriu cu pârâta . SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal facut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtei, avocat Pușcas B. A. M., cu împuternicire avocațială depusă la fila 112 din dosar, lipsă fiind reclamanta și martorul P. I. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța constată că, la data de 27.11.2013 și 16.12.2013, prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosar procesul verbal de executare a mandatului de aducere privind martorul P. I. N.. Apoi, aduce la cunoștința reprezentantului pârâtei cuprinsul procesului verbal, respectiv faptul că martorul locuiește cu familia în Anglia, fără a se cunoaște alte date de contact.
Reprezentantul pârâtei arată că nu are cunoștință de alte date de contact ale martorului, sens în care ne afăm în imposibilitatea administrării probei testimoniale.
Instanța, raportat la mențiunile din procesul verbal de executare a mandatului de aducere, apreciază ca fiind aplicabile dispozițiile art. 313 alin 3 C.pr.civ., și constată imposibilitatea audierii martorului P. I. N. și procedează la judecata cauzei.
La interpelarea instanței, reprezentantul pârâtei arată nu mai are alte probe de propus și solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat ori probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea cererii, fără cheltuieli de judecată. Pe fond, învederează că, din înscrisurile existente la dosar, precum și din depoziția martorului P. C. I. s-a dovedit faptul că numitul P. I. N., în calitate de administrator, a folosit hala, obligația de achitare a chiriei revenindu-i acestuia.
În temeiul art. 394 alin. 1 C.pr.civ., instanța, socotindu-se lămurită, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 01.03.2013, reclamanta ., prin lichidator judiciar Cabinet individual de insolvență C. C., a solicitat în contradictoriu cu pârâta . SRL, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care pârâta să fie obligată la plata sumei de 4.960 lei reprezentând debit principal, a dobânzii legale aferente debitului de la data scadenței facturilor și până la data introducerii prezentei acțiuni – 01.03.2003, în valoare de 553,7 lei și în continuare, până la data achitării integrale a debitului datorat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat, în esență, că a încheiat cu pârâta contractul de închiriere nr. 354/21.10.2011, în baza căruia a emis pe numele pârâtei facturile atașate cererii de chemare în judecată, pentru care pârâta are de achitat suma de 4.960 lei.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 25 din Legea nr. 85/2006, art. 82, art. 112 C.pr.civ., art. 969, art. 970, art. 1204, art. 1294, art. 1361, art. 1362 din C.civ., art. 43 și art. 46 C..>În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri (filele 3 – 21, 29 – 55, 77 – 78).
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 77 din Legea nr. 85/2006.
Legal citată, pârâta . SRL, la data de 20.06.2013, prin Serviciul Registratură,a depus întâmpinare – filele 71 – 72, prin care a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
În motivare, a susținut că în perioada noiembrie 2011 – februarie 2012, d-l P. I. N., în calitate de administrator special al ., și-a desfășurat activitatea în hala din localitatea J. de Mijloc nr. 15B, ., acesta obligându-se să achite chiria și cheltuielile pentru utilități, însă d-l P. a adus o altă companie care a folosit hala, reprezentanții pârâtei nemaiavând acces la hală.
A mai arătat că din discuțiile purtate cu administratorul judiciar C. C., cât și cu reprezentanții noului chiriaș, urmau să se storneze cele două facturi a căror contravaloare se solicită prin prezenta cerere, sume ce trebuiau facturate societății care a folosit spațiul din octombrie și probabil în continuare.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.pr.civ.
La data de 15.07.2013, prin Serviciul Registratură, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare – filele 80 – 82.
În dovedire, a depus înscrisuri (filele 83 – 93).
În cauză, instanța a administrat și a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorul P. C. I. (fila 119).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
În fapt, prin contractul de locațiune din data de 21.10.2011 – filele 32 – 34 din dosar, reclamanta ., prin lichidator judiciar Cabinet individual de insolvență C. C., în calitate de locator, a închiriat pârâtei . SRL, în calitate de locatar, imobilul situat în . nr. 24, . utilajele și materialele prezentate în listele anexate contractului, durata locațiunii fiind de la data încheierii contractului și până la vânzarea bunurilor ce fac obiectul locațiunii, dar nu mai puțin de 6 luni de la semnarea contractului (art. 3.1.), prețul locațiunii fiind de 1.000 lei/lună (exclusiv TVA) – art. 4.1. contract. Potrivit art. 5.1. din contract, locatorul s-a obligat să predea bunul în locațiune la data semnării contractului și la locul unde acesta se afla la momentul încheierii contarctului – . nr. 24, ., iar conform art. 5.2. locatarul s-a obligat să plătească chiria la termenle și în condițiile stabilite în contract.
În baza acestui contract, reclamanta a emis pe numele pârâtei facturile depuse la filele 38 – 39 din dosar în valoare de 4.960 lei, care reprezintă contravaloarea chiriei aferentă lunilor noiembrie – decembrie 2011, ianuarie – februarie 2012, facturi care nu au fost achitate.
În drept, prin raportare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți și la prevederile art. 5 alin. 5 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, instanța constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod civil, Legea nr. 287/2009, iar față de data introducerii cererii de chemare în judecată 01.03.2013, în speță, sunt aplicabile prevederile Noului Cod de procedură civilă, Legea nr. 134/2010.
Astfel, instanța reține că în materia răspunderii civile contractuale, condițiile pentru obligarea pârâtei la acoperirea prejudiciului sunt următoarele: existența unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui care săvârșește fapta ilicită, precum și punerea în întârziere.
Cu privire la prima condiție, aceea a nerespectării unei obligații contractuale, instanța reține că în cazul obligațiilor de a face, cum este cea din speță, de a asigura locatarului folosința lucrului pe toată durata contractului, creditoarea trebuie să dovedească existența creanței. Dacă face această dovadă, neexecutarea din partea debitoarei se prezumă, în mod relativ, până la proba contrarie.
Astfel, instanța apreciază că reclamanta, în calitate de creditoare, a făcut dovada existenței creanței sale asupra pârâtei, așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, contractul de locațiune din data de 21.10.2011 – filele 32 – 34 din dosar, semnat și ștampilat de pârâtă, și facturile de la filele 38 și 39 din dosar, care, de asemenea, au fost semnate și ștampilate de către pârâtă.
Cu privire la condiția existenței prejudiciului, instanța reține că fapta ilicită constă în neexecutarea obligației pârâtei de a plăti prețul facturilor emise, deci o obligație de a da o sumă de bani, prejudiciul fiind prezumat prin lipsa de folosință a banilor suferită de către reclamantă.
Între neîndeplinirea obligației pârâtei de a plăti prețul convenit prin contractul de locațiune încheiat și facturile emise în baza contractului și lipsirea reclamantei de folosința sumei de bani există o legătură de cauzalitate directă.
În ceea ce privește condiția vinovăției, instanța reține că în materie contractuală există o prezumție relativă de vină în sarcina debitorului prin simpla neîndeplinire a obligației contractuale, iar în cauză, pârâta nu a făcut dovada incidenței uneia dintre cauzele care i-ar înlătura vinovăția.
Din procesul verbal de predare – preluare nr. 112/05.03.2012 din data de 05.03.2012 încheiat între reclamantă, în calitate de locator, și pârâtă, în calitate de locatar, rezultă că părțile au procedat la preluarea, respectiv predarea bunurilor imobile și mobile proprietatea . aflate la adresa din . nr. 24, ., care au făcut obiectul contractului de locațiune nr. 354/21.10.2011, indicate în tabelul din procesul verbal întocmit de părți, constatându-se că utilajele erau în stare bună de funcționare, locatarul nefăcând nicio cheltuială pentru reparațiile și întreținerea imobilelor. În cuprinsul aceluiași proces verbal s-a făcut referire la faptul că delegatul pârâtei a declarat că nu a fost achitată factura nr. 1/1.11.2011 reprezentând contravaloarea chiriei conform contractului de locațiune nr. 354/21.10.2011 pentru lunile noiembrie – decembrie 2012 și ianuarie 2012 în valoare de 3.720 lei, același delegat preluând și factura nr. 2/2012 aferentă lunii februarie 2012 în valoare de 1.240 lei, procesul verbal fiind semnat și ștampilat de pârâtă, prin reprezentant.
Afirmațiile pârâtei din întâmpinarea depusă la dosar la filele 71 – 72 nu sunt confirmate de probele administrate în cauză, neputându-se reține faptul că deși pârâta a încheiat contractul de locațiune, a acceptat facturile pentru chirie, nu a folosit spațiul niciodată și nici nu și-a desfășurat acolo activitatea, deși ar fi făcut o . investiții pentru a-și începe activitatea de producție în spațiul închiriat. Chiar din înscrisul de la fila 77 din dosar, depus de pârâtă, reiese că societatea debitoare a închiriat spațiul – hala de producție și utilajele pentru executare tâmplărie termopan din localitatea J., jud. Cluj, proprietatea ., ocazie cu care l-a angajat și pe d-l P. I. N., iar din procesul verbal mai sus menționat rezultă că pârâta nu a făcut nicio cheltuială pentru reparațiile și întreținerea imobilelor închiriate. Apoi, din declarația martorului audiat în cauză P. C. I. (fila 119) reiese că pârâta ar fi făcut o . investiții la spațiul închiriat, dar martorul nu poate spune efectiv care au fost aceste investiții, precum și faptul că pârâta ar fi ocupat hala cca. 6 luni, de pe la sfârșitul anului 2011 hala fiind folosită de d-l P. N. căruia i-a făcut o . livrări. După cum rezultă din comunicarea de la fila 77 din dosar, d-l P. N. a fost angajatul societății debitoare, acesta fiind angajat cu ocazia încheierii contractului de închiriere cu reclamanta, iar după rezilierea contractului de închiriere s-a desfăcut și contractul de muncă a d-lui P. I. N.. Potrivit înscrisului de la fila 37 din dosar, pârâta a emis la data de 20.02.2012 cererea de reziliere a contractului de locațiune, iar la data de 05.03.2012, ca urmare a încheierii procesului verbal de predare – preluare a încetat contractul de locațiune. Astfel, ținând cont că d-l P. I. N. a fost angajatul pârâtei pe perioada derulării contractului de locațiune, susținerile martorului potrivit cărora spațiul închiriat ar fi folosit de către d-l P. I. N. și nu de către pârâtă, nu conduc la concluzia că pârâta nu a folosit spațiul închiriat în perioada în litigiu, d-l P. N. desfășurându-și activitatea pentru . SRL, în calitate de anagajt.
În consecință, instanța apreciază că susținerile pârâtei nu sunt întemeiate, motiv pentru care le va respinge.
În cele din urmă, condiția punerii în întârziere este îndeplinită odată cu introducerea cererii de chemare în judecată – art. 1522 alin. 1 și 5 Cod civil.
Astfel, apreciind că reclamanta a făcut dovada existenței creanței sale asupra pârâtei, că această creanță este certă (existența ei rezultând din contractul încheiat și din facturile emise în baza acestuia), lichidă (valoarea creanței rezultând din însumarea facturilor emise pe numele pârâtei) și exigibilă (termenul de plată fiind indicat în pct. 4.2. din contract), că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, făcând aplicarea principiului pacta sunt servanda prevăzut de art. 1270 Cod civil, instanța urmează să admită cererea reclamantei, așa cum a fost formulată, și să oblige pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei 4.960 lei reprezentând debit principal neachitat.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale aferente debitului principal, instanța, în baza OG nr. 13/2011, apreciază că se impune și admiterea acestui capăt de cerere.
Față de considerentele expuse, instanța va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4.960 lei reprezentând debit principal neachitat și a dobânzii legale aferente debitului de la data scadenței facturilor și până la data achitării integrale a debitului datorat.
Raportat la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța, în baza art. 453 alin. 1 C.pr.civ., deși pârâta este partea care a pierdut procesul, ținând cont de faptul că reclamanta nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată achitate pentru promovarea prezentei cereri, va respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantei formulată în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., prin lichidator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ C. C., cu sediul în Cluj-N., P-ța 1 Mai, nr. 3, jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâta . SRL, Cod fiscal RO21844541, J_, cu sediul în Cluj-N., .. 8, jud. Cluj.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4.960 lei reprezentând debit principal neachitat și a dobânzii legale aferente debitului de la data scadenței facturilor și până la data achitării integrale a debitului datorat.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel la tribunal în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea și motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, data de 20.01.2014.
Președinte, Grefier,
I. A. B. N. Ș.
Red./Dact. B.I.A. 04.02.2014/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 7876/2014.... | Somaţie de plată. Hotărâre din 30-01-2014, Judecătoria... → |
|---|
