Pretenţii. Sentința nr. 709/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 709/2014 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 22731/211/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 709/2014
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE în contradictoriu cu pârâta S.C. N. T. S.R.L., având ca obiect cerere cu valoare redusă.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 21.01.2014, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 28.01.2014.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 394, art. 395 C.pr.civ. instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.09.2013, reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei S.C. N. T. S.R.L. la plata sumei de 537,78 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune în cuantum de 457,92 lei aferentă perioadei noiembrie 2010 – iunie 2012 și penalități de întârziere în cuantum de 79,86 lei, stabilite la data de 02.09.2013, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență că, pârâta datorează taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, conform prevederilor art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 și că în temeiul art. 5 alin. 1 din H.G. nr. 977/2003, această taxă este încasată de S.C. ELECTRICA S.A. o dată cu plata energiei electrice.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 41/1994, H.G. nr. 977/2003, art. 194 C-pr-civ, art. 1025 alin. 1 C.pr.civ.
În dovedirea cererii au fost depuse copii după următoarele înscrisuri: facturi fiscale emise de S.C. ELECTRICA FURNIZARE S.A. (f. 6-22).
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru.
Pârâta a depus întâmpinare la data de 25.10.2013 prin care a invocat excepția inadmisibilității, raportat la art. 2 alin. 1 Legea nr. 192/2006, excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarilor cererii, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate.
În motivarea s-a arătat, în esență că, aceasta își desfășoară activitatea specifică obiectului de activitate având sediul stabilit în Cluj-N., .. 27, ., iar potrivit acestui obiect principal de activitate, transporturi cu taxiuri, nu desfășoară activitate la sediul societății și nici nu deține aparate radio sau tv, prin urmare nu beneficiază de serviciul de radiodifuziune.
Totodată, s-a invocat lipsa acestei de beneficiar ai acestui serviciu raportat la Decizia C.C. nr. 297/2004 și Decizia Î.C.C.J. nr. 2102/09.04.2009.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 15.11.2013, reclamata a menționat că, susținerile pârâtei privind calitatea de beneficiar sunt nefondate, că din cererea de chemare în judecată rezultă că cererea a fost întemeiată pe procedura prevăzută de art. 1025 – 1032 C.pr.civ., care nu impune medierea.
În probațiune a depus copie Ordin nr. 859/23.10.2013, copie Dispoziție nr. 688/15.07.2013 (f. 42, 43).
La data de 16.12.2013 reclamanta a depus o precizare prin care a arătat că depune formularul ce reprezintă o modificare a acțiunii, în fapt cerere de chemare în judecată întemeiată pe art. 1028 și urm. C.pr.civ.
În ședința publică din data de 21.01.2014 instanța a respins excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității de reprezentant invocate de pârâtă.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de către reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Având în vedere, temeiul de drept indicat de reclamantă prin acțiunea introductivă, și anume 1025 alin. 1, art. 1026 C.pr.civ. (f. 3), instanța constată că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1025 – 1032 C.pr.civ. (Legea nr. 134/2010).
În fapt, din facturi fiscale emise de S.C. ELECTRICA FURNIZARE S.A. și aflate la filele nr. 6-22 din dosar reiese că valoarea aferentă taxei pentru serviciul public de radiodifuziune pentru perioada noiembrie 2010 – iunie 2012 este de 457,92 lei, pentru locul de consum al pârâtei situat în Cluj-N., .., jud. Cluj.
Potrivit art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, „persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii”.
De asemenea, în conformitate cu prevederile alineatului următor, „cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului”. În executarea acestei legi a fost emisă H.G. nr. 977/2003, care stabilește printre altele cuantumurile lunare ale taxei pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata, modalitatea calculului penalităților de întârziere.
Prin Decizia nr. 607/2011 a Î.C.C.J.- Secția C. Administrativ și Fiscal, a fost anulat art. 3 alin. 2 din HG nr. 977/2003, potrivit căruia, „persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația sa plătească o taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune”, reținându-se că potrivit art. 40 alin. 3, sunt obligate la plata taxei doar persoanele beneficiare ale celor două servicii publice, noțiunea de “beneficiar” fiind atribuită atât în interpretarea oficială, cât și în interpretarea gramaticală, numai subiectelor care sunt în mod direct destinatarii acestor servicii.
Într-adevăr, din interpretarea art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, rezultă că obligația de a plăti taxa pentru cele două servicii publice revine persoanelor juridice și celorlalte entități enumerate de art. 40 alin. 3, în calitate de beneficiari ai acestor servicii. Nu există niciun text în Legea nr. 41/1994 care să definească noțiunea de “beneficiar”, astfel că sensul acestei noțiuni nu poate fi decât acela de drept comun, ceea ce presupune ca persoana beneficiară să se folosească în concret de serviciul pus la dispoziție în mod direct. În altă ordine de idei, instanța reține că respingându-se excepția de neconstituționalitate a art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1991, prin Decizia nr. 297/2004 a C.C.R., s-a reținut că obligația prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective.
Astfel, problema esențială în speță, așa cum a observat și pârâta este dovedirea calității de beneficiar, iar sub acest aspect, instanța observă că, legea a instituit o prezumție în sensul că, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine sunt în principiu beneficiare ale serviciului public de radiodifuziune, motiv pentru care, sarcina probei contrare revine pârâtei.
Această prezumție nu este absolută, dovadă fiind inclusiv prevederile alin 1¹ al art. 3 din HG nr.799/2003 care instituie un caz de stabilire a scutirii de la plata taxei, dar și ale art. 40 alin.6 și 7 din Legea nr.41/1994 care prevăd situații în care există scutiri de la plata taxei serviciului public.
În mod tradițional, în materia dreptului civil, proba o face reclamantul în baza principiului actio incumbit probatio, în acest sens fiind și prevederile art. 249 C.pr.civ potrivit căruia cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.
Cu toate că, Legea nr. 41/1994 nu prevede cum se stabilește calitatea de beneficiar al serviciului, din ansamblul prevederilor acestei legi, instanța apreciază că legiuitorul a stabilit că în principiu toate persoanele juridice cu sediul în România sunt beneficiare ale acestui serviciu public, de unde reiese că într-o atare situație revine persoanei juridice să răstoarne această prezumție și să facă dovada contrară. Pârâta, însă, nu a făcut dovada contrară, dimpotrivă aceasta s-a referit în întâmpinare doar la adresa de pe . în speță este vorba de locul de consum al acesteia de pe .-N..
Întrucât pârâta în calitate de beneficiar nu și-a îndeplinit obligațiile, instanța constatată acțiunea reclamantei admisibilă, motiv pentru care în temeiul art. 1025 alin.1 C.pr.civ, 1030 alin.2 C.pr.civ instanța va admite cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâta și o va obliga la plata către reclamantă a sumei de de 457,92 lei cu titlu de taxă pentru serviciul public de radiodifuziune pentru perioada noiembrie 2010 – iunie 2012 și suma de 79,86 lei cu titlu de penalități calculate până la data de 02.09.2013.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 9 alin. 2 coroborat cu art. 453 și art. 1031 alin. 1 C.pr.civ instanța va respinge cererea ca neîntemeiată, având în vedere că, reclamanta nu a avut obligația de a achita taxa de timbru și nici nu a achitat-o.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de valoare redusă formulată și precizată de reclamanta S. ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE cu sediul în București, .. 60-64, Sector 1 în contradictoriu cu pârâta S.C. N. T. S.R.L. cu sediul în Cluj-N., .. 27, ., și în consecință:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 457,92 lei cu titlu de taxă pentru serviciul public de radiodifuziune pentru perioada noiembrie 2010 – iunie 2012 și suma de 79,86 lei cu titlu de penalități calculate până la data de 02.09.2013.
Respinge ca neîntemeiată cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2014.
JUDECĂTOR,GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. TRIFANCARMEN O.
Red.Dact/S.B.T./4 ex/24.02.2014
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2014/2014.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
