Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2387/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2387/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 18739/211/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator Date cu Caracter Personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2387/2015
Ședința camerei de consiliu din 5 martie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile înaintate de reclamanta S.C. R. S. PRINT S.R.L. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. E. S.R.L., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința camerei de consiliu din data de 27.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.08.2014 sub nr._, reclamanta S.C. R. S. Print S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. E. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 3.133,44 lei reprezentând contravaloare factură precum și la plata dobânzii legale aferente debitului principal începând cu data de 06.12.2011 și până la plata efectivă.
În fapt, reclamanta a arătat că a emis factura fiscală nr._/06.10.2011 pentru marfa comandată de către pârâtă. Valoarea facturii este de 3.133,44 lei, pârâta refuzând plata sumei datorate.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1270 C.civ., art. 1025 și urm. C.pr.civ.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 OUG nr. 80/2013, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. (fila 7)
La cererea de chemare în judecată au fost atașate următoarele înscrisuri: factura (fila 8) și corespondența electronică (fila 9).
Prin formularul de răspuns depus la dosarul cauzei la data de 20.10.2014, pârâta a arătat că nu a comandat produsele evidențiate în factură și nici nu le-a primit. A mai susținut pârâta că nu cunoaște motivul pentru care a fost emisă factura.
La termenul din data de 19.12.2014, instanța a încuviințat, pentru reclamantă, proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul C. U.. Din oficiu, instanța a încuviințat proba cu interogatoriul pârâtei. Proba testimonială a fost administrată la termenul din data de 27.02.2015, declarația sa fiind anexată la dosar la fila 42.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
La data de 06.10.2011, reclamanta S.C. R. S. Print S.R.L. a emis factura nr._ pentru suma de 3.133,4471 lei. Conform mențiunilor inserate în cuprinsul acestei facturi, pârâta S.C. A. E. S.R.L. a comandat o . produse de la reclamantă, astfel cum au fost acestea individualizate în cuprinsul facturii.
În drept, instanța reține că potrivit art. 102 al. 1 Legea 71/2011, contractul este supus legii în vigoare la momentul încheierii sale, în ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa astfel încât raporturile contractuale dintre părți sunt reglementate prin dispozițiile Noului Cod civil.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 3.133,44 lei, reprezentând contravaloarea facturii BPK nr._/06.10.2011, instanța o apreciază a fi neîntemeiată.
Conform art. 1270 alin. 1 C. civ., Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante iar potrivit art. 249 C.pr.civ., sarcina probei incumbă celui ce face o susținere în fața instanței.
În cauza dedusă judecății, instanța constată că reclamanta a emis pe numele pârâtei factura fiscală pretinzând că între părți s-au stabilit raporturi juridice între profesioniști specifice contractului de vânzare în forma ofertei (comenzii prin intermediul email-ului) urmată de executare. În consecință, urmează să aprecieze, prin prisma probatoriului administrat dacă reclamanta a făcut dovada încheierii actelor juridice și a executării propriilor obligații, incumbându-i în calitatea de vânzător, de natură să justifice plata de către pârâtă a sumelor pretinse cu titlu de preț al produselor.
Potrivit art. 1182 C.civ., contractul se formează prin negocierea lui de către părți sau prin acceptarea fără rezerve a unei oferte de a contracta.
Instanța apreciază că reclamanta nu a probat existența unui acord de voințe al părților privind perfectarea unui contract de vânzare în ceea ce privește produsele identificate în cuprinsul facturii nr._/06.11.2011, nefiind administrate probe ce demonstrează o ofertă de a contracta formulată de către pârâtă.
Singurele înscrisuri depuse în probațiune de către societatea reclamantă sunt factura a cărei contravaloare o solicită și un email trimis de către un fost angajat privind emiterea unei comenzi de către societatea pârâtă. Pe de altă parte, nu s-a făcut proba acceptării la plată a facturii. Factura nu prezintă semnătura unui reprezentant al pârâtei și nici ștampila acesteia. Mai mult, nu există nici dovada comunicării acesteia.
Astfel cum reiese din declarația martorului C. U., acesta era angajat al societății reclamante la data emiterii facturii nr._, fiind reprezentant zonal. Martorul a declarat că, în perioada în care a fost angajat al reclamantei, primea comenzile de la clienți prin mail pentru ca mai apoi să le transmită mai departe la Serviciul comenzi. De asemenea, martorul a arătat că produsele erau livrate prin curier, însoțite de certificat de conformitate și aviz de însoțire a mărfii.
Martorul a afirmat că cunoaște că între reclamantă și pârâtă s-au desfășurat raporturi contractuale însă nu își amintește cu exactitate emiterii comenzii în baza căreia s-a emis factura nr._/06.11.2011. Prin proba cu înscrisuri reclamanta a reușit să probeze doar comanda făcută de propriul reprezentant, susținerea martorului potrivit căreia ar fi existat un email din partea societății pârâte prin care a solicitat livrarea unor produse nefiind susținută de nici un mijloc de probă.
În plus, instanța constată că reclamanta nu a depus la dosarul cauzei avizul de însoțire al mărfii, document relevant în ceea ce privește livrarea mărfii.
În concluzie, la dosarul cauzei există o factură emisă de către reclamantă, neacceptată de către pârâtă și declarația martorului, fost angajat al societatății reclamante, ce a arătat că între părți s-au derulat relații contractuale. Din aceste probe nu rezultă manifestarea de voință a pârâtei în sensul formulării unei ofertei de a contracta și nici confirmarea de către aceasta a livrării bunurilor, confirmare prin care și-ar fi asumat și obligația de a achita contravaloarea mărfii livrate.
Pentru considerentele expuse în cele de mai sus, instanța apreciază că nu s-a făcut dovada perfectării de către părți a unui contract de vânzare motiv pentru care solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata contravalorii facturii nr._/06.10.2011 nu se justifică, cererea urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
Raportat la soluția ce urmează să fie pronunțată cu privire la petitul principal, instanța constată că și cererea reclamantei de obligare a societății pârâte la plata dobânzii legale aferente debitului principal este neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, conform art. 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Constatând culpa procesuală a reclamantei, acțiunea urmând a fi respinsă în întregime ca neîntemeiată, instanța va respinge ca neîntemeiat și petitul referitor la cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de valoare redusă formulată de către S.C. R. S. PRINT S.R.L., CUI RO_, J_, cu sediul procesual ales la SCPA B., P., Csalai, Nut în Cluj-N., .. 1, . în contradictoriu cu pârâta S.C. A. E. S.R.L., CUI RO_, J_, cu sediul în Timișoara, ., nr. 15, camera 2, jud. T..
Cu drept de apel care se depune la Judecătoria Cluj-N. în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.03.2015.
JUDECĂTOR GREFIER
I. V. V. L.-M. M.
Red. I.V.V. 2 ex/27.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2373/2015.... | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 2842/2015.... → |
|---|
