Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 5533/211/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. /2015
Ședința din Camera de Consiliu din data de 08 iunie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta E. K. ROMANIA S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul P. G., având ca obiect cerere cu valoare redusă.
Soluționarea cererii s-a făcut în Camera de Consiliu, fără citarea părților, potrivit art. 1.029 alin. 1 C.pr.civ.
În temeiul art. 131 alin 1 C.pr.civ. instanța este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză potrivit art. 1027 C.pr.civ. și art. 107 alin. 1 C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pârâtul nu a depus formularul de răspuns ori întâmpinare, conform dispozițiilor art. 1029 alin. 4 C.pr.civ., termenul împlinindu-se la data de 07.05.2015.
În temeiul art. 1030 C.pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față având ca obiect cerere cu valoare redusă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, la data de 23.03.2015, reclamanta E. K. ROMANIA S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul P. G. a solicitat obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 359,59 lei cu titlu de debit restant, a sumei de 359,59 lei cu titlu de penalități de întârziere, a sumei de 47,59 lei cu titlu de dobândă legală, calculată în continuare până la plata efectivă și a sumei de 1.293,16 lei cu titlu de taxă de reziliere. Totodată a solicitat plata cheltuielilor de judecată în valoare de 200 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în temeiul contractului încheiat cu pârâtul a prestat acestuia servicii conform facturilor fiscale de la dosar, însă acesta nu a achitat integral contravaloarea acestora, datorând și penalități de întârziere conform art. 1.9 alin. 4 din condițiile generale ale contractului în cuantum de 0,5% pe fiecare zi, precum și taxa de reziliere conform art. 1.16 din termenii și condițiile generale ale contractului. În puls, în temeiul O.G. nr. 13/2011 au fost calculate și dobânzi legale, de la data stopării perceperii penalităților.
În drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 1025 – art. 1032 C.pr.civ., art. 1578, 1579, C.civ., O.G. nr. 13/2011, precizând că nu solicită dezbaterea orală a cauzei.
În probațiune au fost anexate copii după următoarele înscrisuri: facturi fiscale (f. 15-29), contracte cu clauze contractuale de bază și termeni și condiții generale (f. 30-59, 61-62), act de identitate pârât (f. 60), dovada cesiunii (f. 63, 64).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei taxă judiciară de timbru (f. 2).
Pârâtul, deși legal citat, nu a depus formularul de răspuns ori întâmpinare, conform dispozițiilor art. 1029 alin. 4 C.pr.civ.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, între S.C. Orange România S.A., în calitate de furnizor și pârâtul P. G., în calitate de client s-a încheiat contractul nr._/14.02.2012 de telecomunicații integrate.
În temeiul acestui contract au fost emise facturi fiscale JAF nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_ din care a rămas un rest de plată de 359,59 lei.
Conform avizului din Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare creanța împotriva debitoarei a fost cesionată creditoarei E. K. ROMANIA S.R.L. (f. 63, 64).
Sub aspectul dreptului material, instanța arată că, în speță sunt aplicabile dispozițiile Noului cod civil (anul 2009), raportat la data derulării raporturilor contractuale, în temeiul art. 6 alin. 1 și 2 Noul Cod civil și art. 3 Legea nr. 71/2011.
Având în vedere, data introducerii prezentei, instanța constată că, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 1025 – 1032 C.pr.civ. (Legea nr. 134/2010), conform art. I pct. 1 O.U.G. nr. 4/2013.
Astfel, potrivit art. 1025 alin. 1 C.pr.civ. procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței, iar conform art. 1026 alin. 1 C.pr.civ., reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.
Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate impuse de textul de lege anterior menționat referitor la creanța invocată de către reclamantă, prin prisma informațiilor furnizate de reclamantă conform art. 1028 C.pr.civ., instanța reține că, aceasta îndeplinește toate condițiile de admisibilitate.
Astfel, în temeiul art. 1350 alin. 1 și 2 C.civ., orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii. În situația în care una dintre părțile unui contract nu-și execută obligația, cealaltă parte are mai multe posibilități, printre care și aceea de a solicita instanței obligarea celeilalte părți la executarea obligației asumate, conform art. 1516 C.civ.
Instanța reține că, reclamanta a făcut dovada existenței unei creanțe certe - existența ei rezultă din contractul însoțit de clauze contractuale de bază însușite prin semnătură și facturile fiscale depuse la dosarul, lichide - cuantumul ei este determinat prin facturile fiscale, și exigibilă - fiind împlinit termenul de plată al facturilor fiscale - împotriva pârâtului, aceasta însă nu a făcut proba plății.
Instanța arată că în materia răspunderii civile contractuale debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii propriilor obligații, întrucât potrivit art. 1548 C.civ., culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării, iar pârâtul în speță nu a făcut nicio probă din care să rezulte că acesta și-a respectat obligațiile contractuale. Astfel, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a achita contravaloarea serviciilor furnizate de reclamantă, obligație asumată valabil, în temeiul raporturilor contractuale stabilite între părți conform contractului și a facturilor fiscale de mai sus.
Relativ la penalitățile de întârziere pretinse de către reclamantă prin acțiunea introductivă, instanța observă că potrivit clauzei 1.9 alin. 4 din termenii și condițiile generale ale contractului (f. 28), pârâtul ar datora penalități în cuantum de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere în cazul depășirii termenelor de plată convenite.
Cu toate aceste instanța constată că beneficiarul este persoana fizică și că în raporturile încheiate de o societate cu o persoana fizică cuantumul dobânzii penalizatoare stabilit prin contract nu poate depăși cu mai mult de jumătate dobânda penalizatoare legală. Având în vedere momentul la care s-a încheiat contractul între părți, respectiv la care pârâtul în calitate de beneficiar și-ar fi asumat obligația de a plăti 0,5% pe zi de întârziere în cazul neexecutării la timp la obligației de plată a facturilor, instanța constată că sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 13/2011 privind nivelul dobânzii legale.
Potrivit art. 5 din O.G. nr. 13/2011 -(1) În raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, in sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an (2) Orice clauza prin care se încalcă dispozițiile alin. (1) este nulă de drept. În acest caz, creditorul este decăzut din dreptul de a pretinde dobânda legală. Iar valabilitatea nivelului dobânzii convenționale se determină prin raportare la dobânda legală în vigoare la data stipulării potrivit alin.3 al art.5 O.G. nr. 13/2011. Având în vedere aceste repere precum și premisă acestei discuții raportat la calitatea de consumator-persoana fizică a pârâtului, instanța constată că dobânda stabilită prin clauza de mai sus depășește dobânda maxim admisă prin art. 5 din O.G. nr. 13/2011.
În aceste condiții, în temeiul art. 5 alin 2 din O.G. nr. 13/2011 instanța din oficiu va constata nulitatea absolută a clauzei prin care s-au stabilit penalitățile de întârziere și în consecința va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat, însă va proceda la acordarea dobânzii legale calculate asupra debitului restant din fiecare factură fiscală de la data scadenței și până la plata efectivă.
În legătură cu suma pretinsă cu titlu de taxă de reziliere, instanța consideră că nu sunt întrunite condițiile pentru obligarea pârâtului la plata ei, de vreme ce, reclamanta nu a depus la dosar dovada notificării scrise de reziliere către pârât, pentru a putea reține incidența primei condiții stipulată în art. 1.16 din termenii și condițiile generale ale contractului, referitor la obligația de plată a taxei de reziliere, motiv pentru care, acest capăt de cerere va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 1025 alin. 1, art. 1030 alin. 2 C.pr.civ., instanța va admite în parte cererea cu valoare redusă și va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 359,59 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale JAF nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_ și dobânda legală aferentă facturilor fiscale de la data scadenței și până la plata efectivă.
Potrivit dispozițiilor art. 1031 alin. 1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere, acest temei juridic, precum și împrejurarea că, reclamanta pentru a promova prezenta cerere a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 200 lei (f. 2), însă luând în considerare că pentru valoarea pretențiilor principale de 359,59 lei datora doar suma de 50 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de valoare redusă formulată de reclamanta E. K. ROMANIA S.R.L. cu sediul București, Bld. D. P., nr. 10A, Sector 2 în contradictoriu cu pârâtul P. G. CNP_ cu domiciliul în Cluj-N., ., nr. 34, ., și în consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 359,59 lei reprezentând contravaloarea facturilor fiscale JAF nr._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_ și dobânda legală aferentă facturilor fiscale de la data scadenței și până la plata efectivă.
Respinge, ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtului la plata penalităților de întârziere și a taxei de reziliere.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 iunie 2015.
JUDECĂTOR,GREFIER, ȘOIMIȚA-B. T. C. O.
Red.Dact/S.B.T./4 ex./08.06.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 5723/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Somaţie de plată. Hotărâre din 18-06-2015, Judecătoria... → |
|---|
