Plângere contravenţională. Sentința nr. 1544/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1544/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 15157/211/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr.1544/2015
Ședința publică de la 12 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. R. C.
Grefier: E. N. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent M. C. S. și pe intimat I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul personal, identificat cu CI, ., nr._ și asistat de av. V. G. și martorul D. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier.
Instanța procedează la audierea martorului D. S., a cărui declarație a fost consemnată de către grefierul de ședință și atașată la dosarul cauzei după citire și semnare.
În temeiul art.258 alin.1 Cod procedură civilă, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, având în vedere că acestea întrunesc cerințele prevăzute de art. 255 Cod procedură civilă.
În temeiul art.244 Cod procedură civilă, instanța declară cercetarea procesului încheiată și in temeiul art.392 Cod procedură civilă, deschide dezbaterile asupra fondului.
Reprezentantul petentului solicită admiterea plângerii pentru motivele arătate în cuprinsul acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Instanța apreciază cauza în stare de soluționare, declară închisă faza dezbaterilor, în temeiul art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă și reține cauza pentru deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 08.07.2014 în dosar nr._, petenta a solicitat în principal anularea procesului verbal . nr._/_, emis de intimat.
În motivare, se arată, în esență, că a efectuat manevra propriu-zisă de depășire după ce în prealabil s-a asigurat, iar linia de pe carosabil era discontinuă. Totodată, afară era vreme ploioasă, avea însă vizibilitate rezonabilă, iar de pe contrasens nu venea nici o mașină.
Au fost anexate în susținerea plângerii înscrisuri (f.5-8).
Cererea a fost legal timbrată.
Intimatul formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale formulată de petent.
În motivare, intimatul arată, în esență, că procesul verbal atacat a fost legal și temeinic întocmit, plângerea contravențională este neîntemeiată, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art.16 și art.17 din O.G. nr. 2/2001, iar agentul constatator a respectat dispozițiile art.21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001 aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului. Intimatul a mai arătat că procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate, făcând dovada până la proba contrară, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 197/2003 și nr. 259/2007.
În drept, au fost invocate prev.art.205-206, 249, 223 alin.3, 315 alin.1 din NCPC, OG nr.2/2001.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar și proba testimonială, fiind audiat martorul D. S..
Din probatoriul administrat, instanța reține:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/_ s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prev.de art.120/1/e din ROUG nr.195/2002 și sancționată de art.100/3/e din OUG nr.195/2002, reținându-se că la data de 26.06.2014, a condus auto Ford cu nr. de înmatriculare_ pe DN1 E60, iar la km 494+800 m, a efectuat manevra de depășire neregulamentară pe trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată corespunzător.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, acesta declarând la rubrica obiecțiuni că a făcut depășirea unde nu era linie continuă, era bandă dreaptă și nu s-a expus pericolelor.
Potrivit art.100 alin.3 lit.e din OUG nr.195/2002, „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea;”.
Instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada deplină asupra situației de fapt reținute, precum și asupra încadrării juridice date acesteia, până la proba contrară ce incumbă petentului.
Instanța procedează, cu precădere, la analiza legalității procesului-verbal de contravenție contestat, observând respectarea cerințelor legale, a căror nesocotire se sancționează cu nulitatea absolută, ce poate fi invocată și din oficiu, de instanța de judecată.
Astfel, instanța reține că înscrisul întocmit trebuie să se conformeze, în ceea ce privește condițiile de fond și formă ale încheierii sale riguroase, prevederilor O.G. nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, exigențe care reprezintă tot atâtea garanții menite să asigure legalitatea și temeinicia celor reținute în cuprinsul procesului-verbal.
În conformitate cu dispozițiile art.17 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie cuprindă, în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, care poate fi invocată și, din oficiu, de instanța de judecată, mențiuni referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea/numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia. Totodată, procesul-verbal va trebui să poarte și semnătura agentului constatator.
Observând procesul-verbal de contravenție, instanța constată că agentul constatator a făcut mențiunile cuvenite, în sensul mai-sus arătat, astfel că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile de nulitate absolută, prevăzute de art.17 din O.G. nr. 2/2001.
Mențiunile prevăzute de textul art.16 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, altele decât cele la care face referire art. 17 din O.G. nr. 2/2001, trebuie să fie cuprinse, în mod obligatoriu, în cuprinsul înscrisului contravenției, însă sancțiunea care intervine, în caz de neconformare, este nulitatea relativă și implicită, condiționată de o vătămare a cărei existență trebuie dovedită de către petent.
În același sens a statuat și Î.C.C.J. – Secții Unite prin Decizia nr. XXII din 19.03.2007, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., decizie publicată în M.OF. al României, Partea I, nr. 833 din 05.12.2007.
Instanța reține, totodată, că fapta contravențională, astfel cum a fost conturată și reținută de agentul de poliție, a fost în mod corespunzător încadrată, în drept, în dispozițiile OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice și sancționată conform aceluiași act normativ.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Instanța reține că petentul a contestat starea de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal, arătând că nu a efectuat manevra de depășire neregulamentară conform celor reținute de agentul constatator.
Martorul audiat în cauză a relatat instanței că nu corespunde realității împrejurarea consemnată de agentul constatator, petentul efectuând manevra de depășire în mod regulamentar, după ce s-a asigurat în prealabil, după apariția indicatorului cu terminarea restricției de depășire, fără a perturba traficul și fără a traversa vreo trecere de pietoni. Mai mult, martorul a relatat că drumul era marcat cu linie discontinuă.
Ca urmare, instanța apreciază că s-a făcut dovada contrară stării de fapt reținute de agentul constatator, în sensul că petentul a efectuat manevra de depășire în mod regulamentar.
Față de considerentele ce preced, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petent, cu consecința anulării procesului verbal de contravenție atacat și a exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei și a anulării sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Ca urmare, se va dispune restituirea către petent a sumei de 170 lei, achitată conform chitanței SRMC nr.2472/27.06.2014.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul M. C. S., cu domiciliul procesual ales la cab. av.G. V., situat în Cluj-N., Calea Dorobanților, nr.1, jud.Cluj, în contradictoriu cu intimatul I. DE P. JUDETEAN CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., jud.Cluj.
Dispune anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/26.06.2014, încheiat de intimat, cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei și a anulării sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Dispune restituirea către petent a sumei de 170 lei, achitată conform chitanței SRMC nr.2472/27.06.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. D. R. N. E. N.
Red./Dact.CD/4ex./23.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1047/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1545/2015.... → |
|---|
