Plângere contravenţională. Sentința nr. 2856/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Sentința nr. 2856/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 25847/211/2014

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CLUJ-N.

SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal 3185

Dosar nr._

SENTINTA CIVILA NR. 2856/2015

Ședința publică din data de 18 martie 2015

Instanța constituită din:

JUDECĂTOR: N. F. B.

GREFIER: A. ȘEROMOV

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul VITCA I. in contradictoriu cu intimatul I. T. DE munca CLUJ, având ca obiect plângere contravenționala.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima si la a doua strigare, se constata lipsa parților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care se constata că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 04.03.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, instanța, pentru a da posibilitate parților sa depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi 18.03.2015.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 02.12.2014, formulată de petentul VITCA I. în contradictoriu cu intimatul I. T. DE MUNCA CLUJ, s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ încheiat la data de 14.11.2014 cu consecința exonerării de plata amenzii contravenționale si obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea plângerii sale, petentul susține ca procesul verbal este nelegal si netemeinic întrucât nu au fost respectate dispozițiile art. 16 alin.7 din OG nr.2/2001 iar starea de fapt reținuta nu corespunde realității si nu este supusa reglementarii reținute, L.53/2003. Astfel, el nu a fost întrebat daca are obiecțiuni si in consecința procesul verbal este lovit de nulitate absoluta. De asemenea, la încheierea procesului verbal nu a fost menționat un martor care sa confirme refuzul sau. Considera ca in mod greșit agentul constatator a apreciat ca in calitate de persoana fizica avea obligația de a încheia contracte de munca persoanelor care lucrau efectiv la hidroizolatia acoperișului construcției proprietatea sa iar Legea nr. 53/2003 reglementează raporturile de munca cu caracter permanent, dintre angajator si salariat in schimbul unui salariu, or in cauza, persoanele identificate îl ajutau la lucrarea de hidroizolatie la acoperiș, activitate desfășurata in mod izolat, fara a fi plătite in acest sens, astfel incat el nu are calitatea de angajator. In fine, considera ca sancțiunea aplicata nu este proporționala gradului de pericol social al faptei savarsite, motiv pentru care solicita înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu cea a avertismentului.

În probațiune petentul, în conformitate cu art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor a anexat o copie a procesului-verbal de constatare și sancționarea a contravenției și a procesului verbal de control.

Plângerea a fost legal introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.

Intimatul a formulat întâmpinare, înregistrata la data de 16.12.2014 (f.17-18) prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiata a plângerii întrucât in cadrul controlului desfășurat la Ferma 6 Gilau au fost depistate 3 persoane care executau operațiuni de hidroizolatie pe clădirea situata la aceasta adresa. Numiții M. G. si Salagean I. au declarat pe proprie răspundere ca lucrează pentru . si nu au semnate contracte de munca. In fapt, conform declarației susținute in scris in fata inspectorilor de munca de către numitul Vitca I., administratorul ., lucrătorii desfășurau activitate pentru el, in calitate de angajator persoana fizica si nu pentru persoana juridica a cărui administrator este.

Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 14.11.2014 de I. T. DE MUNCĂ CLUJ, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum total de 20.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 16 alin.1 și respectiv art. 260alin.1 lit. e din Legea nr. 53/2003 rep., reținându-se în sarcina acestuia că a primit la munca in data de 13.10.2014 pe M. G. si Salagean I. fara a încheia in forma scrisa contract individual de munca, in limba romana.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, încheiat de către intimat la data de 14.11.2014, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Invocarea de către petent a faptului ca nu a fost întrebat daca are obiecțiuni nu este de natura a atrage nulitatea absoluta a procesului verbal, astfel cum susține acesta, nefiind caz de nulitate absoluta ci relativa, cu condiția dovedirii unei vatamari. Dar, pe de o parte petentul nu a dovedit vreo vătămare iar pe de alta parte nu se poate considera ca a suferit vreo vătămare atâta timp cat toate posibilele obiecțiuni si le-a expus in prezenta plângere. De asemenea, lipsa martorului la semnarea procesului verbal nu atrage sancțiunea nulității acestuia, procesul verbal fiind încheiat la sediul intimatului, unde nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator iar in alta ordine de idei nu s-a contestat de către petent faptul ca ar fi refuzat semnarea procesului verbal astfel cum s-a menționat.

Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Instanța apreciază ca apararile petentului privitoare la faptul ca in calitate de persoana fizica nu trebuia sa încheie contracte de munca, nefiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr. 53/2003, sunt neîntemeiate întrucât potrivit art. ART. 14 din Legea nr. 53/2003

(1) În sensul prezentului cod, prin angajator se înțelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă.

(2) Persoana juridică poate încheia contracte individuale de muncă, în calitate de angajator, din momentul dobândirii personalității juridice.

(3) Persoana fizică dobândește capacitatea de a încheia contracte individuale de muncă în calitate de angajator, din momentul dobândirii capacității depline de exercițiu.

Rezulta așadar, ca legiuitorul recunoaște calitatea de angajator si persoanei fizice nu numai persoanelor juridice iar regulile/obligațiile aplicabile persoanei juridice ii sunt aplicabile si persoanei fizice. Este normal sa fie așa întrucât se urmărește protejarea persoanelor care desfasoara munca, de a fi remunerați si de a fi protejați sub aspectul accidentelor de munca precum si sub aspect social. Susținerea petentului potrivit căreia aproape toate lucrările se desfasoara cu persoane fizice pentru persoane fizice si este absurd sa se considere ca trebuie încheiate contracte de munca, instanța arata ca varianta legala pentru a beneficia de aceste servicii persoanele fizice ( care au nevoie doar sporadic) este cea prin care se încheie contract de prestări servicii cu o persoana juridica specializata, care are angajați ce pot presta munca având si contracte de munca încheiate in mod legal. Este nereala susținerea petentului potrivit căreia a fost sancționat in calitate de persoana fizica pentru faptul ca cele doua persoane nu aveau încheiate contracte de munca cu firma sa, sancționarea sa având la baza tocmai declarația sa (f.19-20) prin care a susținut ca persoanele au desfășurat munca pentru el, in calitate de persoana fizica si nu pentru firma sa, deși din declarațiile persoanelor rezulta convingerea lor ca lucrează pentru firma petentului ( de unde reiese ca, cel mai probabil, înțelegerea a fost alta) iar petentul având convingerea ca daca declara ca persoanele prestau munca pentru el ca si persoana fizica si nu pentru societatea sa, nu va fi sancționat. Instanța menționează ca declarațiile depuse de către petent după închiderea dezbaterilor nu au nici o relevanta juridica si nu sunt luate in considerare, cu atât mai mult cu cat instanța s-a pronunțat asupra cererilor in probațiune formulate. De asemenea, faptul ca petentul nu a fost sancționat si pentru numitul M. ( chiar daca ar fi trebuit) este un aspect care ii profita si nicidecum un element care sa determine anularea procesului verbal contravențional.

In ceea ce privește solicitarea de înlocuire a sancțiunii aplicate cu cea a avertismentului pe considerentul gradului redus de pericol social al faptelor, instanța apreciază ca este neîntemeiata, arătând ca gradul de pericol social este dat de către legiuitor, acesta apreciind ca aceste contravenții reprezintă un grad ridicat de pericol social si in consecința trebui sancționate ca atare. Permiterea unor persoane fizice sa desfășoare munca pe acoperișul unei construcții, fara a se realiza protecția muncii, reprezintă un grad de pericol extrem de mare pentru aceștia de a cădea si a fi vatamati, poate chiar iremediabil.

In consecința, instanța apreciază ca este înlăturata prezumția de nevinovatie a petentului, motiv pentru care in temeiul art. 34 din OG nr.2/2001 va respinge ca neîntemeiata plângerea formulata de către acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea formulata de petentul VITCA I. domiciliat in com. Florești, . B, . jud. Cluj împotriva procesului verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 14.11.2014 de către I. T. DE MUNCA AL JUDETULUI CLUJ cu sediul in Cluj-N., .. 2.

Cu drept de apel in termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțata in ședința publica din 18.03.2015.

JUDECATOR:GREFIER:

N.-F. B. A. S.

Red./dact:N.F.B.

24.04.2015/4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 2856/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA