Plângere contravenţională. Sentința nr. 3377/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3377/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 07-04-2015 în dosarul nr. 14741/211/2014
ROMANIA
JUDECATORIA CLUJ N.
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
Operator Date cu Caracter Personal 3185
SENTINTA CIVILA NR. 3377/2015
Ședința publică din data de 7 aprilie 2015
Instanta constituita din:
JUDECATOR: R. V. T.
GREFIER: S. E.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind pe petent F. D. I. și pe intimat I. DE P. JUDETEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta petentul, lipsă fiind restul părților.
Procedura este legal indeplinita
S-a facut referatul cauzei de către grefierul de ședința dupa care:
Petentul arată că nu este de acord cu inregistrarea video comunicată de către intimat. Arată că nu mai are alte probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Petentul solicită instanței admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenției, arătând că nu intenționat a avut viteză la data menționată in procesul verbal ci datorită manevrei de depășire a tirului. Solicită instanței să aibă in vedere că decizia de suspendare a permisului de conducere are efecte negative asupra locului său de muncă si asupra familiei sale. Nu solicita cheltuieli de judecata.
Instanta retine cauza in pronuntare.
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 02.07.2014, sub nr. de mai sus, formulată de petentul F. D. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ incheiat la data de 26.06.2014 de către organul constatator I.P.J. Cluj.
În motivarea cererii, petentul a aratat ca rula cu o viteza de aproximativ 100 km/h pe DN1, intre Valcele si Martinesti, unde limitarea de viteza era 90 km/h, iar cand a vazut indicatorul de 60 km/h a inceput sa apese pedala de franare progresiv.
A sustinut ca agentul de politie a refuzat sa-i arate filmarea fiind sanctionat in necunostinta de cauza. A mai aratat ca considera ca agentul de politie a apreciat gresit tronsonul in care s-a depistat cu viteza mentionata in procesul verbal, nestiind ca in mare parte viteza se datora manevrei de depasire a masinii de mare tonaj aflata in fata sa, fiind posibil sa fi rulat cu viteza mentionata inainte de restrictie.
Petentul a mentionat ca solicita a se tine cont de marja legala de 10km/h care sa se considere atat incepand de la viteza maxima legala, cat si incepand de la cei 50 km/h peste limita legala deoarece marja aparatului radar exista la orice viteza. A mai aratat ca masina cu aparatul radar avea clima pornita, element ce ar putea face ca viteza depistata sa poata fi eronata cu mai mult de 10 %.
In subsidiar a solicitat anularea suspendarii permisului avand in vedere faptul ca se grabea la o intalnire importanta profesional si ca permisul este important pentru el, tinand cont si de marja de 10 % si ca cei 2 km/h nu reprezinta un pericol in conditiile in care datorita franarii viteza a scazut in limita normala de 60 km/h.
În drept plângerea nu a fost motivată.
În probațiune a depus înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 20 lei (f.4).
Intimatul, INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN CLUJ, a depus la data de 23.10.2014, întâmpinare care a fost comunicata petentului si prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal ca fiind temeinic și legal, arătând în motivare că plângerea contravențională este neîntemeiată, procesul verbal conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, iar agentul constatator a respectat dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 aplicând sancțiunea în limitele prevăzute de actul normativ, raportat la gradul de pericol social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului.
In fapt, intimatul a aratat ca fapta petentului a fost inregistrata cu aparatul radar montat pe autospeciala de politie cu nr. MAI_ si ca din istoricul contraventional al petentului rezulta ca a fost sanctionat in nenumarate randuri pentru depasirea limitei legale de viteza.
A susținut faptul că reglementările referitoare la erorile maxime admise nu reprezintă altceva decât cerinte metrologice pe care cinemometrul trebuie să le indeplinească pentru a putea fi omologat in vederea utilizării in masurările de interes public, și pentru a putea fi atestat pentru legalitate de Biroul Romând de Metrologie Legală.
În privința atestatului agentului constatator a arătat că prin Ordinul 187/2009 a fost abrogat pct. 4.2 din Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005.
Intimatul a mai arătat că procesul verbal se bucură de o prezumție de legalitate, făcând dovada până la proba contrară, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 197/2003 și nr. 259/2007.
În drept a invocat prev. art. 196, art. 205-206, art. 223 alin. 3, art. 249, art. 223 alin. 3 și art. 315 alin. 1 NCPC, OG 2/2001, OUG 195/2002.
In probatiune s-a depus înregistare video radar (f.21) și inscrisuri.
La data de 14.11.2014 petentul a depus raspuns la intampinare prin care a solicitat anulare procesului verbal de contraventie aratand ca nu rezulta din inregistrarea video ca aceasta se refera la autovehiculul sau si ca agentul de politie nu i-a prezentat faptul ca aparatul radar era omologat si verificat metrologic si nici nu exista dovada ca a fost efectuata autotestarea.
A sustinut ca in procesul verbal nu sunt mentionate datele de identificare ale aparatului radar folosit, conditiile in care s-a efectuat inregistrarea, identitatea operatorului si in general starea de fapt nu este descrisa corect si ca nu reiese cu certitudine ca ar fi circulat cu o viteza mai mare de 110 km/h din moment ce aparatele radar au o toleranta de +/- 3km/h in situatia sa. A mai aratat ca masuratorile si inregistrarile radar trebuie efectuate numai de operatori calificati conf. art. 4.2 din NML 021-05.
In drept a invocat prev. art. 16,17,19 si 31 din OG 2/2001, art. 3.1.1 din NML 021-05, art. 102 alin. 2, 3, art. 108 alin. 1 lit. d si art. 111 din OUG 195/2002 si art. 189 din RAOUG 195/2002.
La data de 29.01.2015, la solicitarea instantei intimatul a depus inregistrarea video radar cu privire la fapta retinuta in sarcina petentului (f.35).
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și înregistrarea video.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ incheiat la data de 26.06.2014 de către organul constatator I.P.J. Cluj, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 765 lei si masura complementara a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările ulterioare, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 26.06.2014, ora 13:41, pe DN1, km 461+850 m, a condus auto marca Skoda, cu nr. de înmatriculare_, cu viteza de 112 km/h, pe acest sector de dum limita fiind de 60 km/h, fiind inregistrată de aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. MAI_.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ incheiat la data de 26.06.2014 de către intimat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța arată că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
Instanta retine ca petentul a aratat ca nu s-a realizat o descriere suficienta a faptei in procesul verbal, deoarece nu s-au mentionat anumite elemente, insa nu a facut dovada ca a suferit vreo vatamare care sa nu poata fi inlaturata altfel decat prin anularea procesului verbal, desi avea sarcina acestei probe conf. art. 249 NCPC..
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Potrivit, art. 103 alin.3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu modificările ulterioare, „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevazută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.”
Fapta petentului a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. MAI_, iar din înregistrarea video depusă la dosar (f.35) se poate observa că fapta reținută in sarcina petentului prin procesul verbal contestat corespunde adevărului.
Instanța mai reține că agentul constatator nu avea nevoie de atestat de operator calificat pentru a utiliza aparatul radar deosrece prin Ordinul nr. 187/2009 a fost abrogat pct. 4.2 din Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/2005. In privinta datelor de identificare a aparatului radar instanta retine ca agentul constatator a mentionat in procesul verbal ca aparatul radar este montat pe autospeciala cu nr. MAI_ astfel ca instanta poate verifica metrologia acestui aparatului,
Referitor la erorile aparatului radar, instanta retine că intimatul a depus la dosar buletinul de verificare metrologică a aparatului radar montat pe autospeciala MAI_, care a fost folosit la constatarea faptei contraventionale a petentului, care era valabil la data constatării faptei. Astfel, nu se pot retine sustinerile petentului cu privire la marja de eroare deoarece posibilele erori au fost avute in vedere la momentul verificării metrologice a aparatului, reprezentând cerinte legale pentru a se elibera buletinul de verificare metrologică.
Petentul a sustinut că nu a circulat cu viteza de 112 km/h pe sectorul de drum unde limita era de 60 km/h, ci inainte unde limita era 90 km/h, insa nu a facut dovada acestui fapt desi avea sarcina probei conf. art. 249 NCPC.
Astfel, instanta retine ca petentul nu a reusit sa rastoarne prezumtia de temeinicie a procesului verbal desi la randul sau s-a bucurat de prezumtia de nevinovatie.
In privința individualizării sanctiunii, instanta retine ca art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, prevede ca sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar art. 21 alin. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea propusă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
Sancțiunea avertismentului se aplică, potrivit art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care fapta este gravitate redusă, iar conform art. 7 alin. 3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Instanta retine ca fapta petentului are un grad de pericol social ridicat, petentul punand in pericol atat siguranta sa cat si a celorlalti participanti la trafic, motiv pentru care nu se justifică aplicarea sancțiunii avertismentului.
In privinta solicitarii petentului cu privire la anularea masurii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile instanta considera ca raportat la gradul de pericol social ridicat al faptei petentului nu se justifica nici aceasta. Cand a stabilit sanctiunea pentru fapta prev. de art. 103 alin.3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 legiuitorul a avut in vedere gradul de pericol social al faptei, motiv pentru care a prevazut si sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 zile. Chiar daca aceasta sanctiune este una aspra si cu impact poate mai mare decat a amenzii, tocmai prin aceasta ii va atrage atentia petentului ca pe viitor sa se conformeze limitelor legale de viteza.
Față de situația de fapt și de drept expusă, constatand ca sancțiunea aplicată petentei a fost corect individualizată și că petentului i s-a aplicat minimul de amenda prevazut de lege, în temeiul art. 34 și următoarele din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge ca neintemeiata plângerea contravențională formulată de petentul F. D., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ incheiat la data de 26.06.2014 de către organul constatator INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, pe care îl va menține ca legal și temeinic.
In temeiul art. 453 C.p.c. instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plangerea formulată de petentul F. D. I., CNP_, cu domiciliul in Cluj-N., ., jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN CLUJ cu sediul in mun. Cluj-N., ., jud. Cluj, si in consecinta:
Mentine ca legal si temeinic procesul verbal de contravenție contravenție . nr._ incheiat la data de 26.06.2014.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.Cererea de apel se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.04.2015.
JUDECĂTOR GREFIER
T. R.-V. S. E.
Red./Dact/TRV/SE
4 ex./21.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3907/2015.... | Fond funciar. Sentința nr. 3579/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
