Plângere contravenţională. Sentința nr. 8722/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8722/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 8722/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
CIVIL
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8722/2015
Ședința publică din 28 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: A. M.
GREFIER: R. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul B. I. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Având în vedere prevederile art. 131 din Noul Cod de procedură civilă, instanța constată că potrivit art. 94 pct.4 din codul de procedură civilă este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.
Instanța analizând actele dosarului constată că sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub dosar nr._ petentul B. I. a solicitat instanței în contradictoriu cu intimatul IPJ Cluj, în principal, anularea procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 01.04.2015 de Poliția Municipiului Cluj-N. iar în subsidiar aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, ca aceea a avertismentului.
În motivarea plângerii contravenționale formulate petentul B. I. a arătat că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal nu corespunde realității, întrucât el nu a circulat cu viteza comunicată de agentul constatator pe de o parte iar pe de altă parte el apreciază că se afla în afara localității J., locul indicat în procesul verbal E576 având și porțiuni în afara localității.
Mai mult, agentul constatator a încălcat la întocmirea procesului verbal dispoz. art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, în sensul că nu a descris fapta contravențională și nu a stabilit cu exactitate locul săvârșirii acesteia. De asemenea, arată petentul, procesul-verbal nu a fost întocmit pe modelul prevăzut de anexa 1D iar înștiințarea de plată nu i-a fost comunicată, potrivit dispoz. art. 180 alin. 3 din și art. 181 alin. 1 din Regul. de aplic. a O.U.G. nr. 195/2002.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile O.G 2/2001.
La plângere a fost atașată copia procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 01.04.2015 de Poliția Municipiului Cluj-N..
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Intimatul IPJ Cluj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal, ca temeinic și legal.
În probațiune, a anexat înscrisurile solicitate de petent prin plângerea contravențională formulată – buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, tabel nominal cu polițiștii din cadrul I.P.J., care au calitatea de polițiști rutieri - precum și înregistrarea video, care surprinde fapta contravențională săvârșită de petent.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 01.04.2015 de Poliția Municipiului Cluj-N. a fost sancționat contravențional petentul B. I. pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 121, alin. 1 din Reg. de aplic. a O.U.G. nr. 195/2002.
În fapt, s-a reținut că la data de 01.04.2015, în jurul orei 19.16, petentul conducând auto marca Mecedes Benz cu nr. de înmatriculare_ către Cluj-N., prin localitatea J. pe DN1 C E 576 cu viteza de deplasare de 112 km./h, depășind cu 69 km./h limita de viteză admisă, viteza fiind măsurată cu aparatul radar mobil montat pe auto MAI_.
Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Öztürk c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei, Salabiaku c. Frantei, A. c. României, s.a.), materia contravențională a fost privita ca încadrându-se in noțiunea de “acuzație in materie penala”, in sensul art. 6 par. 1 din CEDO.
In consecința, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, in cadrul proceselor având ca obiect plângere contravenționala, întrucât contravenientul se vede pus in fata unei “acuzații de natura penala” in sensul art. 6 par. 1 din Convenție, acesta trebuie sa beneficieze de toate garanțiile prevăzute de art. 6 in ansamblul sau, cu referire speciala la dispozițiile paragrafului 2, privitor la prezumția de nevinovăție.
Instanța reține că în conformitate cu jurisprudența Curții, înțelesul noțiunii de „prezumție de nevinovăție” presupune că nu trebuie pornit de la ideea preconcepută că persoana în cauză a săvârșit fapta ce i se impută. În plus, sarcina probei revine celui care acuză.
În ceea ce privește sarcina probei, conform principiul statuat de art. 1169 C. civil, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească. Prin urmare, dacă petentul susține netemeinicia celor arătate în procesul-verbal, trebuie să o dovedească. Nu se poate spune că în acest mod s-ar încălca cerința referitoare la sarcina probei ce decurge din prezumția de nevinovăție, pe motiv că organul constatator este cel care trebuie să probeze contravenția reținută.
In realitate, fapta reținută este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a procesului-verbal de constatare a contravenției – actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond si de forma prevăzute de lege – și cu prezumția de veridicitate – actul reflecta in mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă – prezumții care, deși nu sunt consacrate expres de lege, sunt recunoscute atât de doctrină cât și de practica judiciară, putând fi considerate a fi prezumții legale, în sensul pe care instanța europeană îl dă acestei noțiuni.
In acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor în materie penală, instanța consideră ca una din limitele pana la care poate sa acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie sa fie data de constatarea personala a faptei de către agent. Astfel, în situația in care fapta este constatata personal, cum este și situația în cauza de față – fapta fiind constatată nemijlocit de către agentul constatator – procesul verbal, dacă este legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie astfel încât va reveni petentului sarcina de a proba netemeinicia.
Instanța apreciază că această soluție este în acord cu articolul 6 din Convenție, din moment ce instanța are oricum obligația de a verifica din oficiu, legalitatea procesului verbal, in raport cu mențiunile a căror lipsă atrage nulitatea absoluta a acestuia. Astfel, deși pornește de la prezumția de temeinicie a procesului verbal, soluția cauzei nu se va întemeia doar pe aceasta, fapt pe care constituie o limita rezonabila în aplicarea prezumției.
În cauză, instanța procedând potrivit art. 34 din OG nr. 2/2001 la verificarea legalității procesului-verbal de constatare a contravenției constată că, contrar susținerilor petentului, întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 16 din același act normativ și că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001.
Astfel, instanța reține fără echivoc, contrar susținerilor petentului, că locul săvârșirii contravenției a fost consemnat cu exactitate în cuprinsul procesului verbal, respectiv localitatea J. pe DN1 C E 576, fapta fiind corect și complet descrisă.
De asemenea, petentul invocă prin plângerea formulată faptul că, precesul-verbal de contravenție nu a fost întocmit pe anexa prevăzută de regulament.
Mai mult, atare ominisuni precum cele invocate de petent prin plângerea contravențională formulată nu ar putea sa atraga decat nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contraventiei ce a fost incheiat in astfel de conditii .
Or, fiind vorba de o nulitate relativă, pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei este necesar ca reclamantul-contravenient sa dovedeasca nu numai ca agentul constatator si-a incalcat obligatia de a insera în actul constator aceste mențiuni, ci si ca aceasta incalcare i-a produs o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea procesului-verbal de constatare a contraventiei, vătămare pe care petentul nu a dovedit-o în prezenta cauză.
Inutilă este analiza motivului de nulitate invocat de petent cu privire la amplasarea cinemometrului, textul legal care reglementa această situație fiind abrogat.
Pe cale de consecință, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției atacat este legal întocmit, bucurându-se astfel de prezumția de temeinicie astfel încât revine petentului sarcina de a dovedi netemeinicia acestuia.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține situația de fapt astfel cum a fost consemnată în procesul-verbal, dat fiind faptul că petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție.
Astfel, intimata a anexat la dosarul cauzei în susținerea stării de fapt reținute prin procesul-verbal atacat, înregistrarea video, care surprinde săvârșirea faptei contravenționale și buletinul de verificare metrological a apartului radar care a surpins contravenția și care era montat la data săvârșirii contravenției pe auto MAI.
Instanta apreciaza ca in cazul contraventiilor constatate cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau omologate si verificate metrologic, se consemneaza mijlocul de constatare a contraventiei in procesul verbal, conform art. 109 alin 2 OUG 195/2002.
Pe baza acestor dispozitii legale, instanta apreciaza ca înregistrarea video radar si dovada certificarii sau omologarii aparatului radar sunt principalele mijloace de proba pentru dovedirea contraventiilor constatate cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate sau omologate, cum sunt si contraventiile constand in depasirea limitei legale de viteza.
Instanta retine ca in cazul plangerilor impotriva proceselor verbale prin care s-a constatat acest tip de contraventii, desi aceste mijloace de proba nu sunt singurele care pot fi administrate, ele sunt mult mai relevante - dat fiind caracterul lor tehnic, si mai credibile decat alte mijloace de proba motiv pentru care instanța va înlătura susținerile petentului, ca nedovedite, susțineri, care, de altfel, în lipsa oricărui suport probator rămân la nivelul unor simple afirmații, ce nu pot produce nici un fel de consecințe juridice.
Față de cele expuse anterior, instanța în temeiul dispoz. art. 20 și 32 și urm. Din O.G. 2/2001 urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea petentului, apreciind că, sancțiunea aplicată este nu numai necesară dar și suficientă pentru realizarea scopului preventiv și reeducativ al sancțiunii contravenționale, nefiind necesar o reindividualizare a acesteia.
Fară cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B. I., cu domiciliul în ., nr. 118, jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în mun. Cluj N., ., jud. Cluj împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . J. pe DN1 C E 576 de Poliția Municipiului Cluj-N..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.09.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
A. MoșRaluca L.,
Dact./Red.Am.M.
5 ex./18.11.2015
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 16-12-2015,... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 6237/2015.... → |
|---|
