Fond funciar. Sentința nr. 8904/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8904/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 8904/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8904/2015
Ședința publică de la 02.10.2015
Completul constituit din
PREȘEDINTE: M. I.
GREFIER: T. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanții M. B., M. J. și M. E. în contradictoriu cu pârâtele C. M. CLUJ - N., PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR și I. P. JUDETULUI CLUJ - C. JUDETEANA CLUJ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar.
Mersul dezbaterilor este consemnat în încheierea de sedință din data de 25.09.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronunțarea asupra cauzei pentru azi, 02.10.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fațǎ, constatǎ urmǎtoarele:
Prin cererea înregistratǎ pe rolul Judecǎtoriei Cluj N. la data de 01.04.2015 sub nr._, reclamanții M. B., CNP_, cu dom. în Luduș, .. 76, M. J., CNP_, cu dom. în Cluj N., .. 11, ., jud. Cluj și M. E., cu dom. în Cluj N., ., jud. Cluj, au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele C. LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 CLUJ N., cu sediul în Cluj N., . - 3, jud. Cluj și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CLUJ, cu sediul în Cluj N., . nr. 58, jud. Cluj, să dispună obligarea comisiei locale a stabili mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, a completa, în urma verificărilor efectuate, anexele, a întocmi situația definitivă, potrivit cu suprafețele și amplasamentele stabilite, respectiv a înainta și prezenta spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentația necesară, în vederea pronunțării unei hotărâri de stabilire a dreptului de proprietate cu privire la cererea formulată de către antecesorul M. Adalbert, la data de 31.08.2005, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului agricol de 3,82 ha Arător la Sopor și de 0,87 ha pădure, înscrise în CF_ și 722 Cluj N., respectiv cu privire la cererea formulată de către antecesorul M. Adalbert sub nr._/304/29.09.2005, referitor la terenul de 1976 mp ( 540 stj. p, din CF_, nr. top._/1, arător Dincolo de Becaș de 138 stj. p și_/2, arător Dincolo de Becaș de 354 stj. p ), precum și obligarea comisiei județene să verifice legalitatea propunerii înaintate de comisia municipală și să valideze propunerea comisiei municipale, prin emiterea unei hotărâri de aprobare a cererilor formulate de antecesorul M. Adalbert, la data de 31.08.2005, pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului agricol de 3,82 ha și de 0,87 ha pădure, înscrise în CF_ și 722 Cluj N., respectiv cu privire la cererea formulată de către antecesorul M. Adalbert sub nr._/304/29.09.2005, referitor la terenul de 1976 mp ( 540 stj. p, din CF_, nr. top._/1, arător Dincolo de Becaș de 138 stj. p și_/2, arător Dincolo de Becaș de 354 stj. p ), cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului.
În motivarea cererii formulate, reclamanții au indicat, în esență, că antecesorul lor a formulat două cereri de reconstituire, la datele de 31.08.2005 și 29.09.2005, cu privire la terenurile evidențiate anterior, care sunt libere, cele menționate în prima solicitare fiind pretinse de M. Adalbert în nume propriu și pentru moștenitorii proprietarilor tabulari, iar terenurile evidențiate în cea de-a doua cerere erau pretinse în nume propriu, fiind dobândite prin cumpărare și preluate direct de la M. Adalbert. Totodată, s-a învederat că, deși dosarele au fost completate, a trecut un interval de timp îndelungat fără a se comunica modalitatea de soluționare a cererilor, aceasta în pofida notificării transmise la 22.10.2014 și a faptului că unor rude le-a fost emis titlul de proprietate nr. 3264/4895 din 06.06.2005.
În drept, au fost invocate prevederile art. 9 și urm. și ale art. 51 - 59 din Legea nr. 18/1991, ale art. 1, 2 și 8 din Legea nr. 1/2000 și ale art. 5 și 6 din H. G. nr. 890/2005.
În susținerea pretențiilor lor, reclamanții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri ( f. 4 - 20 ) și au solicitat comunicarea dosarelor de fond funciar aferente celor două cereri, efectuarea de adrese către comisia locală pentru transmiterea unei copii de pe registrul agricol al defunctului M. Adalbert, precum și pentru comunicarea stadiului și modului de soluționare a cererilor, administrarea probei testimoniale constând în audierea martorilor B. A., S. I. și B. G. ( f. 89 ), interogatoriul pârâtelor ( f. 21 - 27 ) și expertiza topografică de identificare a terenurilor.
Instituția P. Județului Cluj a depus la 22.04.2015 întâmpinare ( f. 34 - 36 ), prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, învederând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din Legea nr. 340/2004 și ale art. 6 din H. G. nr. 460/2006, procedura de constituire și modul de funcționare a comisiilor, precum și modul de atribuire a titlurilor de proprietate fiind stabilite prin art. 5, respectiv 6 și urm. din H. G. nr. 890/2005, iar comisia județeană nu face parte din Instituția P. Județului Cluj și nu este subordonată acesteia, având atribuții precise, stabilite prin art. 12 și 52 din Legea nr. 18/1991, raportat la prevederile art. 6 și urm. din H. G. nr. 890/2005.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 și urm. din C. proc. civ., ale Legii nr. 18/1991, ale Legii nr. 340/2004, ale Legii nr. 247/2005, ale H. G. nr. 131/1991, ale H. G. nr. 1172/2001, ale H. G. nr. 890/2005, ale Legii nr. 165/2013, ale H. G. nr. 401/2013 și ale O. G. nr. 115/2013.
Pârâta C. județeană a depus la 22.04.2015 întâmpinare ( f. 37 - 41 ), prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind prematur formulată, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâta a reliefat că, raportat la prevederile art. 11 din Legea nr. 165/2013, se impune a fi invocată excepția prematurității, fiind instituit un termen până la care a fost stabilită obligația de soluționare a cererilor, de efectuare a demersurilor pentru punerea în posesie și de emitere a titlurilor de proprietate, aceste dispoziții fiind aplicabile cererilor depuse și nesoluționate până la . legii. Totodată, s-a considerat că solicitarea reclamanților se încadrează în procedura administrativă astfel reglementată, așa încât dreptul persoanelor de a se adresa instanței de judecată este condiționat de împlinirea termenului suspensiv prevăzut de art. 11 din Legea nr. 165/2013. În ce privește fondul litigiului, s-a subliniat că reprezintă atributul exclusiv al comisiei locale stabilirea amplasamentului, întocmirea procesului verbal de punere în posesie și înmânarea titlului de proprietate persoanelor îndreptățite, aceasta urmând a verifica și aspectul dacă există suprafețe disponibile, iar cererea antecesorului reclamanților nu a fost înaintată pentru a fi supusă procedurii de validare și emitere a titlului de proprietate, astfel că a existat o imposibilitate obiectivă de a trece la îndeplinirea atribuțiilor sale. Nu mai puțin, s-a reliefat că Legea nr. 165/2013 a stabilit modalitatea de soluționare a cererilor de restituire a terenurilor, fiind necesară parcurgerea etapelor reglementate de art. 6 și urm., iar activitatea de emitere a hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene a fost suspendată, or cererea formulată de antecesorul reclamanților nu a fost rezolvată de comisia locală.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 și urm., ale art. 451 și urm. din C. proc. civ., ale Legii nr. 18/1991, ale Legii nr. 169/1997, ale Legii nr. 1/2000, ale Legii nr. 247/2005, ale H. G. nr. 890/2005, ale Legii nr. 165/2013, ale H. G. nr. 401/2013 și ale O. G. nr. 115/2013.
În probațiune, au fost anexate înscrisuri ( f. 70 - 79 ).
Reclamanții au depus la 06.05.2015 răspuns la întâmpinare ( f. 51 - 53 ), prin care au relevat că nu au înțeles a chema în judecată Instituția P. în sine, ci C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, care se află în subordinea prefectului, funcționând în condițiile Legii nr. 18/1991 și ale H. G. nr. 890/2005, astfel că excepția invocată se impune a fi respinsă ca lipsită de obiect. În ce privește susținerile legate de prematuritatea introducerii acțiunii, s-a subliniat că se impun a fi luate în considerare prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, activitatea comisiei județene fiind suspendată numai până la finalizarea situației centralizatoare la nivelul municipiului, or în Cluj N. această operațiune a fost realizată și, totodată, s-a apreciat că niciun text legal nu interzice sau impune un termen în care să nu poată fi înaintată o cerere în justiție, în materia retrocedărilor. În fine, relativ la solicitarea de respingere a acțiunii ca nefondată, s-a apreciat că aceasta reprezintă o antepronunțare a comisiei cu privire la soluția ce urmează a o da, fiind reiterate, în parte, argumentele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Pârâta C. locală a depus la 12.06.2015 întâmpinare ( f. 60 - 62 ), prin care a solicitat respingerea acțiunii promovate.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâta a învederat că, în realitate, cererea formulată cu privire la terenul în suprafață de 3,82 ha, înscris în CF_, nu are nr. de înregistrare, fiind depusă de către M. Adalbert după socrul său, M. S., astfel că nu poate fi făcută dovada dreptului de proprietate, iar reclamanta M. E. nu a învestit comisia locală cu o cerere introdusă în baza legilor fondului funciar, nefiind posibilă sesizarea directă, în acest sens, a instanței de judecată, iar în cauză nu este aplicabilă prezumția de mandat tacit reciproc între soți. Referitor la terenurile înscrise în CF nr. 722 și nr._, s-a reliefat că acestea au aparținut socrului reclamantei, M. Adalbert senior, care a formulat el însuși cerere pentru imobilele deținute, fiind necesar a fi avute în vedere titlurile de proprietate deja emise în favoarea acestuia din urmă, respectiv mențiunile făcute pe fila din registrul agricol. Totodată, s-a evidențiat că, luând în seamă adeverința nr._/04.11.1991, precum și Sentința civilă nr. 1956/2007, reiese că averea numitului M. Adalbert era de 3,18 ha, conform cererilor de înscriere în CAP, iar titlurile au fost emise în favoarea moștenitorilor pentru o suprafață totală de 6,431 ha, mai mare decât cea figurând în registrul agricol și decât cea înscrisă în CAP. Ca atare, s-a considerat că toate cererile depuse în baza Legii nr. 18/1991 au fost soluționate, fiind necesară verificarea îndreptățirii reclamanților la reconstituire asupra terenurilor solicitate în Becaș, cât și asupra pădurii, iar relativ la imobilul înscris în CF nr._, nr. top._/1 și_/2, s-a apreciat că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate, suprafața menționată în antecontractul de vânzare nefiind identică cu cea indicată anterior, oricum convenția provizorie pe care se întemeiază reclamanții nefiind de natură a asigura transferul dreptului de proprietate. În fine, referitor la imobilul pădure, s-a arătat că socrii reclamantei dețineau cota de 2/56 parte, adică 0,56 ha, iar nu 0,87 ha, cât se solicită prin cererea de chemare în judecată, oricum în cauză fiind aplicabile prevederile art. 71 alin. (2) din H. G. nr. 890/2005.
Reclamanții au depus la 29.06.2015 răspuns la întâmpinare ( f. 81 - 85 ), prin care au pretins respingerea excepțiilor și apărărilor invocate.
În susținerea poziției procesuale, reclamanții au subliniat că, în realitate, cererea depusă la 31.08.2005 prezintă număr de înregistrare, iar referitor la împrejurarea că solicitarea nu putea fi adresată de către M. Adalbert, s-a învederat că cererea de reconstituire se circumscrie mandatului tacit între soți, în acest sens fiind și practica judiciară, menționându-se, totodată, situația terenului ce a aparținut anterior cooperativizării lui M. Adalbert și soției M. E., născută F., fiind primit de la F. A., tatăl reclamantei, atât în ce privește cuprinsul cărții funciare, cât și al registrului agricol. Referitor la cererea de la 29.09.2005, cu privire la terenul de 1976 mp, s-a învederat că această suprafață a fost cumpărată de către M. Adalbert junior, fiind utilizată până la preluarea în CAP și figurând în registrul agricol la antecesorul direct, iar nu la bunic, după cum susține pârâta, oricum acesta din urmă deținând o suprafață de aproximativ 9 ha, din care s-a împărțit anterior colectivizării și celor trei fii ai săi. În același context, s-a apreciat că există o confuzie raportat la terenurile pentru care s-au emis titluri de proprietate, dat fiind că suprafețele lui T. G. și S. G. au fost înscrise de aceștia în CAP, iar nu de către M. Adalbert sr., oricum terenul fiind liber și utilizat de M. Adalbert junior, iar apoi de reclamanți, încă din anul 1991, fără a avea probleme de natură juridică, iar opoziția față de înscrisul reprezentat de contractul de vânzare cumpărare interimar din data de 23.04.1951 este nejustificată, câtă vreme conținutul său se coroborează cu celelalte acte, urmând a fi confirmat și prin proba testimonială. În fine, legat de suprafața de 0,87 ha pădure, s-a evidențiat că întinderea acesteia va rezulta din registrul agricol și din celelalte înscrisuri, impunându-se a fi urmată procedura de aprobare a cererii, numai ulterior putându-se discuta despre punerea în posesie de către ocolul silvic și emiterea titlului de proprietate.
În probațiune, s-a solicitat administrarea probei testimoniale constând în audierea martorului B. A. și depunerea copiilor de pe registrele agricole privind pe F. S. ( A. ), M. Adalbert senior și M. Adalbert jr., T. G. și S. G., împreună cu cererile de înscriere în CAP ale acestora, fiind anexate înscrisuri ( f. 86 - 87 ).
La termenul de judecată din data de 25.09.2015, instanța a respins ca fiind lipsită de obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției P. Județului Cluj, pentru motivele arătate prin încheierea pronunțată la acea dată.
Analizând, prioritar, excepția prematurității cererii, invocată de pârâta C. județeană prin întâmpinare, instanța reține urmǎtoarele:
Astfel cum s-a învederat în cuprinsul acțiunii promovate, reclamanții pretind stabilirea dreptului de proprietate cu privire la terenul agricol în suprafață de 3,82 ha și asupra terenului de 0,87 ha pădure, solicitate de antecesorul acestora, M. Adalbert, prin cererea formulată la data de 31.08.2005, respectiv raportat la terenul de 1976 mp, solicitat de aceeași persoană anterior menționată, prin cererea de la 29.09.2005 ( f. 1 ), fiind anexate, totodată, înscrisurile care, în opinia reclamanților, atestă realizarea demersurilor necesare, pe lângă comisia locală, în vederea stabilirii dreptului pretins ( f. 6 - 8, 12 și 16 ). Pe de altă parte, se impune a constata că, după cum s-a relevat în cererea de chemare în judecată, deși s-ar fi pretins completarea dosarelor de către comisia locală, ulterior învestirii sale, totuși, până în prezent nu s-ar fi comunicat nicio soluție relativ la modalitatea de rezolvare a celor două cereri introduse de antecesorul M. Adalbert, cu toate că a trecut un interval de timp îndelungat atât de la momentul la care au fost depuse solicitările, cât și de la data completării dosarelor ( f. 2 - 3 ).
În ce privește cauza de față, este de observat, mai întâi, că potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi, textul stabilind trei categorii de cauze ce urmează a fi guvernate de reglementarea noii legi: cererile depuse la entitățile competente, care nu au fost încă soluționate până la data intrării în vigoare a actului normativ; litigiile în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, care se află pe rolul instanțelor; cauzele înregistrate la C. E. D. O., suspendate la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, conform Hotărârii din 12 octombrie 2010. În acest context, este însă necesar a fi avută în vedere și Decizia Curții Constituționale nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 281 din 16 aprilie 2014, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, constatându-se că acestea sunt constituționale, în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii, respectiv Decizia Curții Constituționale nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 513 din 9 iulie 2014, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, stabilindu-se că sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Așadar, luând în considerare statuările instanței de contencios constituțional, se impune a preciza că dispozițiile art. 4 teza a II a din Legea nr. 165/2013 sunt aplicabile litigiilor în materia restituirii imobilelor preluate de stat în timpul regimului politic anterior în situația în care, la data intrării în vigoare a actului normativ menționat, cauzele în discuție nu se aflau încă pe rolul instanțelor judecătorești, care au fost sesizate, fiind învestite cu soluționarea unor cereri în materie, numai după ce a devenit efectivă reglementarea Legii nr. 165/2013.
În al doilea rând, nu poate fi omis aspectul că, așa cum rezultă din dispozițiile art. 3 din Legea nr. 165/2013, s-a intenționat a fi conturat în mod precis conținutul unor termeni utilizați în cuprinsul actului normativ menționat, astfel că, la pct. 1, s-a definit noțiunea de cereri ca fiind notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cererile formulate în temeiul prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, cererile formulate potrivit Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, cererile de retrocedare formulate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, republicată, aflate în curs de soluționare la entitățile învestite de lege sau, după caz, la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar în baza pct. 2 din cadrul aceluiași articol, prin persoana care se consideră îndreptățită urmează a se înțelege persoana care a formulat și a depus, în termen legal, la entitățile învestite de lege cereri din categoria celor prevăzute la pct. 1, care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi. În fine, este de relevat că, așa cum stabilește art. 3 pct. 4 lit. c) și d) din Legea nr. 165/2013, printre entitățile învestite de lege cu soluționarea unor cereri în materia restituirii se numără și comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv comisia județeană de fond funciar sau, după caz, C. de Fond Funciar a Municipiului București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În asemenea circumstanțe, ținând seama de aspectele concrete învederate anterior, instanța apreciază că, în mod cert, prin cerere care nu a fost încă rezolvată până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în sensul art. 4 din acest act normativ, urmează a se înțelege inclusiv solicitarea formulată de persoana care se consideră îndreptățită, în temeiul reglementărilor din materia fondului funciar, care nu a fost încă tranșată în niciun fel de către comisia locală și cea județeană, până la momentul la care a devenit efectivă Legea nr. 165/2013, indiferent de intervalul de timp scurs între data la care a fost sesizată comisia locală și cea a intrării în vigoare a legii. Ca atare, referitor la cauza de față, instanța constată că, indeniabil, sunt incidente prevederile art. 4 teza I din Legea nr. 165/2013, chiar reclamanții învederând, în cuprinsul acțiunii promovate, că nu le-ar fi fost comunicată nicio soluție la cererile depuse de antecesorul lor, M. Adalbert ( f. 3 ). Pe de altă parte, trebuie considerat că, în prezentul litigiu, este oricum aplicabilă și reglementarea art. 4 teza a II a din Legea nr. 165/2013, de vreme ce data înregistrării cererii pe rolul instanței, anume 01.04.2015 ( f. 1 ), este, evident, posterioară momentului în care a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, fiind îndeplinite exigențele stabilite de Curtea Constituțională, din perspectiva discutată.
În al treilea rând, raportat la incidența Legii nr. 165/2013 în materia fondului funciar, trebuie apreciat că, neîndoielnic, aceasta nu poate fi negată, dat fiind că, după cum s-a învederat în precedent, prin cereri în sensul art. 3 pct. 1 din acest act normativ se înțeleg și solicitările formulate în baza legilor fondului funciar, adoptate de-a lungul timpului și, totodată, printre entitățile definite la art. 3 pct. 4 lit. c) și d) se numără comisia locală și comisia județeană. Mai mult decât atât, din întreaga reglementare a cap. II al legii, denumit Restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se deduce că au fost edictate dispoziții precise referitoare la atribuțiile celor două comisii de fond funciar, precum și la cererile formulate în baza actelor normative în materie și care nu au fost încă soluționate. Prin urmare, instanța conchide că pretențiile reclamanților, astfel cum acestea se desprind din cuprinsul acțiunii promovate ( f. 1 - 2 ), vor putea fi valorificate numai în condițiile Legii nr. 165/2013, urmând a fi rezolvate de cele două comisii potrivit reglementării recent intrate în vigoare.
În acest sens, trebuie observat că, în temeiul art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, C. de Fond Funciar a Municipiului București au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016, iar conform alin. (2) din cadrul aceluiași articol, În situația neîndeplinirii obligațiilor în termenul prevăzut la alin. (1), persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile. Hotărârea pronunțată de instanța judecătorească este supusă numai apelului. Plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru. Așadar, raportat la prevederile legale anterior redate, trebuie constatat că legiuitorul a instituit un termen limită până la care se impun a fi soluționate, de către comisiile locale și județene, toate cererile de restituire formulate în baza legilor fondului funciar, precum și operațiunile de punere în posesie și de eliberare a titlurilor de proprietate, anume 01.01.2016, numai în cazul în care îndatorirea astfel evidențiată nu va fi îndeplinită fiind posibilă sesizarea instanței de judecată, în condițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. În consecință, dat fiind că termenul recunoscut în favoarea comisiilor nu era împlinit la momentul în care acțiunea promovată de reclamanți a fost înregistrată pe rolul instanței, respectiv 01.04.2015 ( f. 1 ), trebuie concluzionat că excepția prematurității, invocată de pârâta comisia județeană, este întemeiată, așa încât va fi admisă, cererea formulată urmând a fi respinsă ca prematur introdusă. În acest context, ținând seama de împrejurarea că, așa cum dispune art. 50 lit. c) din Legea nr. 165/2013, la data intrării în vigoare a acestui act normativ se abrogă, printre altele, orice dispoziție contrară, este de apreciat că, în mod cert, în noul cadru legislativ persoanele interesate nu vor mai putea uza de calea plângerii prevăzute de art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 pentru a contesta refuzul comisiei locale de a soluționa cererea ce i-a fost adresată, altfel decât în condițiile stabilite de Legea nr. 165/2013, căci aceasta ar presupune că întreaga reglementare a actului normativ adoptat ar fi lipsită de orice efectivitate practică.
În fine, se cuvine a releva că, de vreme ce în litigiul de față s-a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, este lipsită de relevanță trimiterea făcută de reclamanți la dispozițiile art. 7 alin. (1) din același act normativ amintit, câtă vreme nu importă aspectul dacă, la nivelul municipiului Cluj N., a fost ori nu finalizată activitatea de inventariere a terenurilor ce pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, în circumstanțele în care, după cum s-a reliefat anterior, a fost instituit un termen precis până la care comisiile sunt ținute a-și îndeplini obligațiile de soluționare a cererilor, de punere în posesie și de eliberare a tilurilor de proprietate, conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. Pe de altă parte, nu se poate susține, în mod just, că excepția prematurității nu ar putea fi ridicată chiar și de pârâta comisia județeană, cât timp în discuție rămâne o excepție de fond absolută, potrivit art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., al cărei regim juridic este reglementat de art. 246 alin. (1) și 247 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că va putea fi ridicată de orice parte interesată, precum și de instanță, din oficiu. În același context, nu poate fi primită alegația în sensul că nu ar exista un text de lege care să impună un termen până la care să nu poată fi înaintată o cerere în justiție în materia retrocedărilor, dovada fiind reprezentată, neîndoielnic, de prevederile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, iar referitor la împrejurarea că ar fi trecut aproape 10 ani de la momentul la care a fost sesizată comisia locală, se cuvine a sublinia că nu este lipsită de rațiune instituirea unui termen până la care comisiile locale și județene vor trebui să își îndeplinească atribuțiile. Astfel, de vreme ce a agreat, în anumite condiții, posibilitatea recunoașterii dreptului de proprietate persoanelor private, în trecut, de anumite bunuri ce le-au aparținut, deși nu exista nicio obligație concretă în acest sens în sarcina legiuitorului, acesta din urmă este îndreptățit, în mod similar, a stabili chiar și ulterior proceduri concrete administrative de urmat ori termene limită de respectat în vederea asigurării dezideratului de a repara anumite greșeli ale unui regim anterior, prin unele preluări abuzive, aceasta mai ales în cazul în care s-a dovedit că, de fapt, cadrul reglementat în prealabil nu era sustenabil. Mai mult decât atât, chiar și în circumstanțele în care s-ar constata, la împlinirea termenului reglementat de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, că acesta nu a fost suficient sau că nu s-a reușit îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina comisiilor, o asemenea împrejurare nu poate presupune că ar fi posibilă acționarea în justiție la un moment anterior, dat fiind că numai legiuitorului îi revine atribuția de a examina dacă, pe de o parte, se impun a fi adoptate și alte măsuri concrete, de natură administrativă, aspect ce nu poate fi evaluat decât la împlinirea termenului de referință sau, dimpotrivă, că este necesară intervenția instanțelor de judecată, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, or a accepta sesizarea organului jurisdicțional anterior datei stabilite de art. 11 alin. (1) echivalează cu negarea întregii concepții a legiuitorului și a dezideratelor pe care acesta le-a urmărit prin adoptarea noului act normativ.
Conform art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, or, în litigiul de față, raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată, este cert că reclamanții nu sunt îndreptățiți a obține plata cheltuielilor de judecată solicitate ( f. 2 ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prematuritǎții cererii de chemare în judecatǎ, excepție invocatǎ de pârâta C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CLUJ, prin întâmpinare.
Respinge ca fiind prematur formulatǎ cererea de chemare în judecatǎ introdusǎ de cǎtre reclamanții M. B., CNP_, cu dom. în Luduș, .. 76, M. J., CNP_, cu dom. în Cluj N., .. 11, ., jud. Cluj și M. E., cu dom. în Cluj N., ., jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâtele C. LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 CLUJ N., cu sediul în Cluj N., . - 3, jud. Cluj și C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CLUJ, cu sediul în Cluj N., . nr. 58, jud. Cluj.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea cǎii de atac urmând a fi depusǎ la Judecǎtoria Cluj N..
Pronunțatǎ în ședințǎ publicǎ, azi, 02.10.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. T. A.
Red. / Tehn. MI
13.10.2015 - 7 ex.
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 6837/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8389/2015. Judecătoria... → |
|---|
