Plângere contravenţională. Sentința nr. 8897/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8897/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 8897/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
Operator de date cu caracter personal nr. 3185
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 8897/2015
Ședința publică de la 02.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-M. P.
GREFIER: I. M. S.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petent S. M. F. și pe intimat I. J. DE POLITIE CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă petentul, personal, identificat prin CI . nr._ CNP_, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Verificându-și din oficiu competența în baza art. 131 alin. (1) C.proc.civ., instanța apreciază că este competentă să soluționeze prezenta cauză în temeiul art. 94 pct. 3 C.proc.civ. coroborat cu art. 32 alin. (1) din OG nr. 2/2001.
Petentul arată că se deplasa, în coloană, pe . agent de poliție care dirija circulația i-a făcut semn să se deplaseze mai repede, dar a păstrat un ritm normal pentru a nu-și distruge mașina, având în vedere că . și de asemenea, a respectat toate indicațiile agentului de poliție.
La interpelarea instanței dacă există solicitări în probațiune, petentul solicită încuviințarea probei cu înregistrarea video.
Instanța pune în vedere petentului că dacă nu a făcut cerere de stocare a înregistrării, o astfel de solicitare nu mai este utilă în condițiile în care înregistrările sunt stocate doar 15 zile.
La interpelarea instanței, petentul precizează că persoanele cu care se afla în mașină sunt plecate în străinătate și nu pot depune mărturie.
În temeiul cu art. 255 și art. 260 C.proc.civ., apreciind ca fiind legală, pertinentă și concludentă în vederea justei soluționări a prezentei cauze, instanța încuviințează proba cu înscrisurile de la dosar.
Nemaifiind alte probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. (1) C.proc.civ., instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fondul cauzei, în temeiul art. 392 C.proc.civ.
Pe fondul cauzei, petentul solicită admiterea plângerii formulate, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul art. 394 C.proc.civ., declară dezbaterile în fond închise și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ în data de 22.04.2015 (fila 1), petentul S. M. F. a solicitat în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.04.2015.
În motivare, petentul arată, în esență, că fapta reținută în cuprinsul procesului verbal nu corespunde realității, că a respectat indicațiile agentului constatator, că . afla la momentul controlului era în lucru și se deplasa cu viteza maximă pe care i-o permitea starea suprafeței de rulare.
Cererea este întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002.
În dovedire, s-au depus înscrisuri (filele 3-5).
Cererea a fost legal timbrată (fila 2).
Intimata a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 02.06.2015, întâmpinare (filele 12-13), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulată de către petent ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției menționat ca fiind legal și temeinic încheiat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. (3), art. 315 alin. (1) C.proc.civ., OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002. S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 223 alin. (3) C.proc.civ.
Instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 16.04.2015 a fost întocmit de către un agent din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Cluj procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.04.2015 (fila 3), prin care i s-a aplicat petentului sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 390 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 100 alin. (3) lit. f) din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că în data de 16.04.2015, în jurul orei 18.54, conducând autoturismul marca Skoda, în Cluj-N., pe . respectat semnalele regulamentare de a se pune în mișcare efectuate de polițistul rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, reducând viteza până la momentul opririi.
Petentul a semnat procesul verbal cu obiecțiuni.
Examinând sub aspectul legalității întocmirea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din perspectiva cauzelor de nulitate absolută prevăzute de către art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv lipsa mențiunilor referitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, instanța reține că nu este incidentă niciuna dintre ele.
Din punct de vedere al temeiniciei înscrisului, se reține că forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, instanța având obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În cauza N. G. împotriva României, Curtea a reținut că este pentru prima oară când trebuie să analizeze aplicabilitatea art. 6 din Convenție, sub aspect penal, în cadrul unei proceduri contravenționale în materia tulburării ordinii publice, aceasta după modificarea legislației și practicii naționale, pe care anterior le considerase contrare articolului 6, din lipsa unor garanții suficiente, în special cu privire la respectarea prezumției de nevinovăție, pentru a proteja individul împotriva unor eventuale abuzuri din partea autorităților.
S-a reținut în acord cu jurisprudența anterioară a Curții, că determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție – latura penală - în cadrul procedurii litigioase nu se limitează la dispozițiile din legislația națională, care nu oferă explicit caracter penal procedurii în discuție și care nu au decât o valoare relativă, fără rol decisiv. Curtea a reținut că pentru a se stabili incidența art. 6 din Convenția în latura sa penală, trebuie să se ia în considerare sfera persoanelor vizate de norma care stabilește contravenția, pe de o parte, iar pe de altă parte caracterul punitiv al sancțiunii, care caracterizează de obicei sancțiunile penale.
Curtea a considerat că imposibilitatea aplicării unei sancțiuni privative de libertate nu este în sine un element determinant cu privire la stabilirea aplicării art. 6 – latura penală, întrucât modicitatea unei sancțiuni nu ar putea să înlăture caracterul penal intrinsec al unei infracțiuni. Curtea a apreciat că alături de caracterul general al dispoziției legale încălcate în cauză de reclamantă, scopul disuasiv și cel punitiv al sancțiunii aplicate sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în cauză are un caracter penal în sensul art. 6 din Convenție, care este aplicabil.
Instanța apreciază, prin raportare la aceleași motive, că prezentei cauze îi sunt aplicabile garanțiile oferite de art. 6 din Convenție în latura sa penală.
În aceeași cauză amintită, Curtea a reținut că orice sistem de drept cunoaște prezumții de fapt sau de drept, iar Convenția nu se opune în principiu acestora, însă obligă statele membre, în materie penală, să nu depășească o anumită graniță. În particular, art. 6 paragraf 2 din Convenție impune statelor să încadreze aceste prezumții în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării.
Astfel, cu privire la miza speței în prezenta cauză, instanța reține că petentului i-a fost aplicată o amendă, care nu ar putea fi transformată, în caz de neexecutare, într-o sancțiune privativă de libertate (per a contrario, a se vedea cauza A.).
Referitor la respectarea drepturilor apărării, instanța reține că petentul s-a limitat să depună la dosar înscrisuri.
Prin urmare, instanța reține argumentele Curții în cauza N. G. împotriva României, conform cu care nici interpretarea literală, nici cea teleologică a art. 6 din Convenție, nu conduc la ideea că acesta ar împiedica o persoană să renunțe, din proprie voință, la garanțiile oferite de acest articol, cu condiția ca această renunțare să aibă un caracter neechivoc și să nu vizeze un interes public important. Prin atitudinea procesuală pe care a manifestat-o, instanța apreciază că petentul s-a expus în mod conștient riscului ca plângerea să fie soluționată doar în baza elementelor de la dosar.
În consecință, instanța constată că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal, deși acestuia îi incumba sarcina probei în temeiul prezumției relative de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în mai multe rânduri, prin deciziile nr. 197/2003, nr. 259/2007.
Susținerile petentului în sensul că starea drumului public nu i-a permis să ruleze cu o viteză mai mare pentru a respecta semnalele agentului de poliție nu au fost dovedite și nu pot fi opuse cu temeinicie constatărilor ex propriis sensibus ale agentului constatator.
În aprecierea sa asupra sancțiunii contravenționale, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (5) din OG nr. 2/2001, conform cărora „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, ale art. 21 alin. (3) din același act normativ, potrivit cărora la aplicarea sancțiunii se va ține seama de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.
Instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale este aplicată nu proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a forma convingerea instanței că petentul va respecta pe viitor dispozițiile legale încălcate, motiv pentru care se justifică o reindividualizare a sancțiunii contravenționale principale aplicate, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001.
În consecință, urmează a admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul S. M. F. în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.04.2015, va modifica procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.04.2015 în sensul că va înlocui sancțiunea principală a amenzii cu sancțiunea principală a avertismentului, va menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.04.2015 pentru rest – cu privire la sancțiunea complementară și va respinge plângerea contravențională pentru rest ca neîntemeiată.
Față de prevederile art. 453 alin. (1) C.proc.civ. și în respectarea principiului disponibilității, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul S. M. F., CNP_, cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., ., ., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CLUJ, cu sediul în Cluj-N., ., județul Cluj, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.04.2015.
Modifică procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.04.2015 în sensul că înlocuiește sancțiunea principală a amenzii cu sancțiunea principală a avertismentului.
Menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/16.04.2015 pentru rest.
Respinge plângerea contravențională pentru rest ca neîntemeiată.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică azi, 02 octombrie 2015.
PREȘEDINTEGREFIER
R.-M. PAVELIOANA M. S.
Red. R.M.P./ dact. I.M.S./2 ex./28.10.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2456/2015. Judecătoria... | Suspendare provizorie. Sentința nr. 8890/2015. Judecătoria... → |
|---|
