Plângere contravenţională. Sentința nr. 9324/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9324/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 13-10-2015 în dosarul nr. 9324/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr. 3185
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
JUDEȚUL CLUJ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9324/2015
Ședința publică din data de 13.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. O.-M.
GREFIER: Z. R.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER – I. Teritorial 4, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în sedinta publica, la prima si a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, după care:
Verificându-și competența, în temeiul art. 131alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, date fiind prev. art. 94 pct. 4 codul de procedură civilă raportat la art. 32 alin. 1 și 2 din OG nr. 2/2001.
În probațiune, raportandu-se la disp. art. 250, art. 255 și art. 265 din Codul de procedură civilă, instanta încuviințează proba cu înscrisuri, apreciind că acest mijloc de probă este admisibil potrivit legii și de natură a conduce la solutionarea procesului.
Avand in vedere mijloacele de proba ce au fost incuviintate pentru solutionarea plangerii, instanța arata că nu mai este necesară estimarea duratei cercetarii procesului, dupa cum impune art. 238 alin. 1 din Codul de procedură civilă, deoarece actiunea poate fi solutionata chiar la termenul de judecată de astăzi, pe baza probelor existente la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau exceptii de solutionat, instanta se considera lamurita, declară încheiată cercetarea procesului și, intrucat părțile nu sunt prezente pentru a le fi acordat cuvantul in dezbateri, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată:
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Judecatoriei Cluj-N. la data de 03.07.2015, sub nr._, petenta . a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier- I. Teritorial 4: inlocuirea amenzii contraventionale aplicata prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 03.06.2015, cu sanctiunea avertismentului. In subsidiar, s-a solicitat stabilirea amenzii contraventionale la minimul prevazut de lege.
În esenta, in motivarea plângerii, petenta a aratat ca nu a fost intentia societatii de a circula cu documente expirate, insa a fost in eroare cu privire la expirarea valabilitatii inspectiei. S-a sustinut ca petenta recunoaste si regreta fapta si a efectuat demersuri pentru diminuarea consecintelor faptei, efectuand inspectia tehnica chiar in ziua urmatoare controlului, inspectie ce a fost admisa, intrucat autoutilitara corespundea din punct de vedere tehnic pentru a circula pe drumurile publice si nu indica un grad de pericol social.
Cat priveste contractul de inchiriere al autoutilitarei_, s-a precizat ca actul nu a putut fi prezentat organelor de control la momentul opririi in trafic, insa exista, in fapt, la sediul societatii, fiind prezentat la ARR atunci cand s-a eliberat Copia Conforma a Licentei de Transport pentru autovehiculul in cauza si inregistrat la Administratia Finantelor Publice A.. S-a mai aratat ca proprietarul autoutilitarei este si administratorul societatii ., precum si ca denumirea societatii s-a schimbat in luna noiembrie 2011, din .-D in ., iar administratorul societatii din B. A. C. in B. C., toate celelalte date ramanand neschimbate.
A sustinut petenta ca fapta nu a fost savarsita printr-un mod sau mijloc deosebit de periculos pentru siguranta traficului si nu s-au produs niciun fel de urmari, simpla sanctionare contraventionala constituind un avertisment pentru societate pentru a se conforma regulilor de circulatie, sens in care este posibila aplicarea prev. art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 si restituirea amenzii achitate, cu atat mai mult cu cat societatea se afla la prima abatere cu privire la regimul circulatiei pe drumurile publice, avand documente expirate sau lipsind de la bordul masinii.
În drept, au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001.
Actiunii i-au fost atasate inscrisuri in probatiune (filele 5-20, filele 23-26).
Plangerea a fost legal timbrata (fila 3).
La data de 29.07.2015, prin serviciul registratură al instanței, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii petentei ca netemeinică și nelegală și menținerea în totalitate a procesului-verbal de contravenție, cu obligarea petentei de a achita amenda contravențională.
A precizat intimatul că agentul constatator a retinut, in mod temeinic si legal, faptele contraventionale, intrucat, la data controlului- 03.06.2015, petenta utiliza pentru efectuarea transportului rutier semiremorca cu nr. de inmatriculare_, care avea inspectia tehnica periodica expirata din data de 15.05.2015. A apreciat intimatul ca eroarea de fapt alegata de petenta nu este de natura a inlatura raspunderea contraventionala, deoarece perioada de valabilitate inscrisa pe anexa la talonul semiremorcii era evidenta, trebuia si putea fi cunoscuta de petenta, societatea neputandu-se prevala de turpitudine in sustinerea neregularitatii propriului fapt. Prin urmare, s-a aratat ca fapta contraventionala a fost delimitata corect, a existat, a fost constatata si sanctionata, fiind individualizata, in mod clar, de art. 3 pct. 24 din HG nr. 69/2012, ca prezentand grad ridicat de pericol social, sens in care nu se justifica aplicarea sanctiunii avertismentului.
Cat priveste cea de-a doua fapta contraventionala retinuta in sarcina petentei, intimatul a invocat prev. art. 4 pct. 57.3 din HG nr. 69/2012 si a precizat ca scopul prezentarii contractului de inchiriere in momentul controlului in trafic este acela de a demonstra agentului constatator temeiul juridic al utilizarii vehiculului. Prin urmare, s-a aratat ca fapta contraventionala a fost delimitata corect, a existat, a fost constatata si sanctionata, fiind individualizata, in mod clar, de art. 4 pct. 57.3 din HG nr. 69/2012. Raportat la gradul de pericol social concret al faptei, intimatul a arătat că modul de redactare al actului normativ în care se realizează descrierea contravenței nu permite o evaluare a gradului de pericol social care să justifice eventuala înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În consecință, intimatul a apreciat că nu se impune sancțiunea avertismentului pentru a sancționa faptele contravenționale săvârșite de petentă, iar petitul subsidiar este lipsit de obiect, deoarece sanctiunile aplicate de agentul constatator au fost individualizate la minimul prevazut de actul normativ. Ca atare, in conditiile in care nu s-a dovedit o stare de fapt distincta de cea retinuta de agentul constatator, intimatul a solicitat instantei să se constate netemeinicia plângerii și să mențină, ca temeinic și legal, procesul-verbal de contravenție, respingand, ca fiind inadmisibila, cererea petentului de obligare a organului constatator la restituirea amenzii achitate.
În drept, au fost invocate prevederile HG nr. 69/2012, OMTI nr. 980/2011, OG nr. 26/2011, HG nr. 995/2011, OG nr. 2/2001 și art. 411 alin. 1 teza finala din Codul de Procedură Civilă.
Au fost depuse inscrisuri si planșe fotografice efectuate în sustinerea intampinarii (filele 38-48).
In cuprinsul răspunsului la întâmpinare inregistrat de petenta la dosarul cauzei in data de 24.08.2015, au fost reiterate sustinerile din actiunea introductiva cu privire la posibilitatea reindividualizarii sanctiunii prin raportate la situatia de fapt si s-a solicitat restituirea amenzii achitate: suma de 4.550 lei de la bugetul de stat si suma de 1.950 lei de la ISCTR.
Pentru solutionarea cererii, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._, incheiat la data de 03.06.2015 (fila 38), inspectorul de control in transport rutier, aflat in exercitiul legal al atributiilor de serviciu, a retinut ca, la data de 03.06.2015, ora 14:29, în urma unui control realizat în trafic, de I. Teritorial 4 din cadrul Inspectoratului de S. pentru Controlul în Transportul Rutier, pe raza localitatii Valcele, jud. Cluj, a fost oprit si verificat în trafic ansamblul de vehicule format din autovehiculul tip N3 cu nr. de inmatriculare_ si semiremorca O4 cu nr. de inmatriculare_, utilizat de societatea petenta, ce efectua transport rutier contracost de marfuri in trafic national, conform CMR F. Nr./03.06.2015.
A precizat inspectorul de control in transport rutier ca, in urma verificărilor efectuate, s-a constatat faptul ca, la momentul controlului, autoutilitara tip N3 cu nr. de inmatriculare_ nu avea inspectie tehnica periodica valabila, inspectie ce, conform certificatului de inmatriculare nr. A00213916B, expirase din data de 15.05.2015, precum si faptul ca nu s-a putut prezenta, la momentul controlului, contractul de inchiriere pentru autoutilitara tip N3 cu nr. de inmatriculare_, aflata in proprietarea B. C., conform certificatului de inmatriculare nr. A00213916B, dar utilizata de ..
In considerarea starii de fapt inserată în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, ce a fost detaliata prin intampinare si justificata prin documentele depuse la dosar de organul constatator, nefiind, de altfel, contestata de contravenienta, s-a procedat la aplicarea sanctiunilor contraventionale. Astfel, societatea petentă a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 9.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 3 pct. 24 din HG nr. 69/2012, fapta ce se sanctioneaza conform art. 6 alin. 1 din HG nr. 69/2012, precum si cu amenda in cuantum de 4.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 4 pct. 57 din HG nr. 69/2012, fapta ce se sanctioneaza conform art. 7 alin. 1 din HG nr. 69/2012.
Procesul-verbal de contraventie a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal al societății contraveniente și i-a fost comunicat, ulterior, petentei, conform dovezii depusa de intimat la fila 39 din dosar. Apreciind că procesul-verbal de contravenție este legal si temeinic, insa realizeaza o individualizare gresita a sanctiunilor aplicate, societatea contravenienta a promovat prezenta plângere contravențională, solicitând instantei reindividualizarea amenzii.
În drept, instanta va decide cu privire la temeinicia pretentiilor deduse judecatii prin raportare la prev. art. 3 pct. 24 din Hotărârea de Guvern nr. 69/2012, pe baza carora reprezintă o încălcare foarte grava a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenție: nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a utiliza la efectuarea transporturilor rutiere numai vehicule rutiere a căror stare tehnică corespunde reglementărilor naționale de siguranță rutieră și de protecția mediului înconjurător, cu inspecția tehnică periodică valabilă și certificate/clasificate/încadrate corespunzător, conform prevederilor legale în vigoare. In conformitate cu prev. art. 6 alin. 1 din acelasi act normativ, acest tip de contraventie se sancționează cu amendă de la 9.000 lei la 12.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier.
Totodata, instanta retine ca, in conformitate cu prev. art. 4 pct. 57.3 din Hotărârea de Guvern nr. 69/2012, reprezintă o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenție: nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a contractului de închiriere, după caz, în original ori copie conformă cu originalul, în cazul în care vehiculul rutier este deținut cu contract de închiriere. In conformitate cu prev. art. 7 alin. 1 din acelasi act normativ, acest tip de contraventie se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport rutier.
Contravențiilor instituite prin HG nr. 69/2012 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, dupa cum rezulta din prev. art. 59 ale HG nr. 69/2012 si, in acord cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, după ce efectuează demersurile procedurale care se impun, procedează la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii aplicate petentului.
Sub aspectul legalității, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare a contravențiilor contestat îndeplinește exigențele de legalitate prevăzute în cuprinsul art. 16 din OG nr. 2/2001, neputându-se identifica, în speță, niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de lege. De altfel, petenta nici nu invoca motive de intocmire nelegala a actului, recunoaste legalitatea si, chiar temeinicia procesului-verbal de contraventie, contesta doar modalitatea de individualizare a sanctiunilor ce au fost aplicate.
Ori, in conditiile in care nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută sau relativă a procesului-verbal contestat, se va constata că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, actul de sancționare bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa, având în vedere că întocmirea procesului-verbal de constatare a contravenției s-a bazat pe o faptă constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța are în vedere că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.
Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, având în vedere natura faptei imputate, a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauzele „Öztürk împotriva Germaniei”, „Huseyin Turan împotriva Turciei”) sau a scopului punitiv al sancțiunii amenzii și caracterul general al normei de drept încălcate, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza N. G.”. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare.
Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A. împotriva României”.
Totodată, instanța va da eficiență considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza „N. G. împotriva României”, mai sus menționată, în care s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției.
Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, instanța reține că petentei i-a fost oferita posibilitatea dovedirii unei întocmiri nelegale și netemeinice a procesului-verbal de contravenție, fiindu-i încuviințate în probațiune înscrisurile depuse la dosarul cauzei, dar administrarea acestui mijloc de probă nu a fost în măsură să ilustreze sancționarea nelegală sau prea drastica. Dimpotriva, probele administrate in cauza sustin pe deplin fapta contraventionala pentru care a fost aplicata sanctiunea, precum si modalitatea de individualizare aplicata de agentul constatator.
F. de elementele constitutive ale contraventiilor retinute in sarcina petentei, nu prezinta relevanta imprejurarea ca, la momentul controlului, autoutilitara ar fi corespuns din punct de vedere tehnic pentru a circula pe drumurile publice si nu ar fi indicat un grad de pericol social, ci faptul ca s-a pus in circulatie un vehicul care nu avea inspectie tehnica periodica valabila, iar operatorul de transport nu avea abilitare legala pentru a stabili daca autoutilitara corespundea tehnic sau nu la momentul cand a autorizat deplasarea pentru transportul de marfa. In aceeasi ordine de idei, instanta arata ca nu prezinta relevanta existenta unui contract de inchiriere pentru autoutilitara_, ce ar fi oferit operatorului de transport rutier . dreptul de a folosi vehiculul la data controlului, ci, in contextul prev. art. 4 pct. 57.3 din HG nr. 69/2012, se impunea ca actul juridic prin care s-a convenit inchirierea sa poata fi dovedit, prezentat inspectorului de control in transport rutier ce l-a solicitat, sa existe bordul vehiculului ce efectueaza transportul rutier de marfa documentul care sa justifice temeiul legal al utilizarii autoutilitarei.
Avand in vedere consemnarile instantei, expuse in cele ce preced, in acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si, in temeiul art. 270 din Codul de Procedura Civila, dandu-se eficienta prezumtiei de autenticitate a procesului-verbal de contraventie, instanta considera ca s-a realizat, in mod corect, incadrarea juridica a faptei petentei, ce a fost sanctionata de un functionar public, investit cu exercitiul autoritatii de stat si aflat in exercitarea atributiilor de serviciu.
In conditiile in care situația faptică reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este una reală, impotriva careia nu s-a facut dovada contrară, dovadă de natură să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat si, mai mult, nici nu este contestata de contravenienta, data fiind maniera de redactare a textului de lege ce instituie contravențiile reținute în sarcina petentei, instanta considera ca nu este fondata plangerea contraventionala de fata.
. ce priveste sanctionarea contravenientei, instanta are in vedere faptul ca insusi legiuitorul a făcut o delimitare a gradului de pericol social ce rezidă din săvârșirea faptelor ce i se imputa operatorului de transport rutier si pe care societatea le recunoaste, cat timp HG nr. 69/2012 individualizeaza aceste contraventii ca fiind încălcari foarte grave, respectiv grave a prevederilor regulamentelor europene adoptate în domeniu. Ca atare, cele doua amenzi aplicate petentei în cuantumul minim prevăzut de lege, de 9.000 lei, respectiv 4.000 lei, au fost corect individualizate prin prisma disp. art. 5 alin. 5 si art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, data fiind legislatia speciala instituita prin art. 6 alin. 1 si art. 7 alin. 1 din HG nr. 69/2012.
Pentru a justifica imposibilitatea de aplicare a prev. art. 7 din OG nr. 2/2001, dupa cum solicita petenta, instanța urmeaza a efectua analiza principiului proporționalității sancțiunii, ce trebuie efectuat în aplicarea oricărei sancțiuni contravenționale, retinand ca dispozițiile HG nr. 69/2012 au drept scop asigurarea respectării normelor europene în ceea ce privește transportul rutier și, implicit, ralierea legislației naționale la reglementarea europeană în domeniu.
Raportandu-se la dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite și ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, ce impun ca, la stabilirea sancțiunii să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit și de circumstanțele personale ale contravenientului, instanța apreciază că sancțiunile aplicate petentei sunt legale și temeinice, fiind corect individualizate față de gradul de pericol social ridicat ce a rezidat, în mod concret, din comportamentul operatorului de transport rutier.
Prin faptele sale, operatorul de transport a savarsit doua contravenții de pericol, ce reprezinta incalcari majore ale dispozitiilor care reglementeaza transportul rutier de marfuri contracost in trafic national, fiind fara relevanta lipsa unor urmari concrete ale comportamentului contraventional. Ceea ce trebuie retinut este gradul de pericol social ridicat al faptei operatorului de transport rutier de a autoriza, in exercitarea activitatii profesionale, deplasarea, pe drumurile publice, a unui vehicul care nu avea inspectia tehnica periodica valabila. Gravitatea pericolui cauzat siguranței celorlalți participanți la trafic este evidenta in conditiil in care petenta nu putea aviza starea tehnica a autoutilitarei care nu fusese verificata de un atelier specializat in domeniu, dupa cum nu poate fi contestat nici pericolul ce rezida din imposibilitatea justificarii calitatii in care operatorul de transport foloseste bunul utilizat in desfasurarea activitatii aducatoare de profit.
Instanța consideră că, fata de importanța obiectivelor ocrotite de HG nr. 69/2012, din faptele săvârșite în concret de societatea petentă, a rezultat un grad de pericol social ridicat, întrucât au fost puse în pericol valorile atât de importante protejate de legiuitor prin adoptarea actului normativ care instituie si sanctioneaza contraventiile retinute in sarcina operatorului de transport rutier, valori constând în respectarea unor izvoare primare de drept unional: regulamentele europene ce stabilesc modalitatea de efectuare a transportului rutier de marfa.
Totodată, circumstanțele personale ale contravenientei justifică aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii, comportamentul contraventional ilustrând un grad de pericol social ridicat și prin raportare la obiectul de activitate al societății, întrucât, în calitatea sa de “profesionist”, în sensul prevederilor Codului Civil, trebuia să cunoască și să respecte întocmai exigențele legale stipulate în domeniul transporturilor de marfa. Neglijenta manifestata cu privire la necesitatea respectarii obligatiei de a verifica data inspectiei tehnice periodice si de a asigura realizarea acestei inspectii in perioada de valabilitate sau a obligatiei de a asigura toate documentele pentru legala efectuare a transportului rutier de marfa nu poate justifica exonerarea de raspunderea contraventionala prevazuta de lege, prin aplicarea unor amenzi. Un simplu avertisment nu ar fi de natura a indeplini scopul raspunderii contraventionale, nici cel sanctionator si nici cel preventiv.
In sfarsit, referitor la solicitarea subsidiara, de aplicare a amenzii la cuantumul minim prevazut de lege, instanta arata ca nu are obiect, nu se justifica o asemenea reindividualizare a sanctiunii, in conditiile in care, deja, s-a precizat ca agentul constatator a aplicat cuantumul minim al sanctiunii prevazuta de art. 6 alin. 1 si art. 7 alin. 1 din HG nr. 69/2012, pentru sanctionarea fiecareia dintre cele doua fapte retinute in sarcina petentei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța urmează a respinge, ca fiind neîntemeiată, plângerea contravențională și a menține în totalitate procesul-verbal de constatare a contravențiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca fiind neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta ., având cod de identificare fiscală RO30685097, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, cu sediul social in localitatea A. I., ., . în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier- ISCTR, cod fiscal_, cu sediul în București, .. 38, sector 1 și sediul procesual ales în localitatea Cluj-N., ., nr. 63, jud. Cluj și, în consecință:
Menține in totalitate procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._, astfel cum a fost întocmit la data de 03.06.2015 de către I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier- I. Teritorial 4.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii. Cererea si motivele de apel se vor depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2015.
Președinte, Grefier,
D. O.-M. Z. R.
Red.D./Dact.D.
4 ex./13.10.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9325/2015.... → |
|---|
