Plângere contravenţională. Sentința nr. 946/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 946/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 946/2015
ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3185
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 946/2015
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I.
Grefier C. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta M. C. și pe intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, se prezintă petenta personal, care se legitimează cu C.I. . nr._, CNP_, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, verificându-și competența, în temeiul articolului 131 alineatul 1 din Codul de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, conform art.118 alin.1 din OUG nr.195/2002.
În temeiul art. 34 alin.1 din O.G.2/2001, instanța constatǎ că plângerea este formulată în termenul prevăzut de lege.
În temeiul art. 34 alin.1 din O.G.2/2001, instanța acordă cuvântul personal petentei asupra împrejurărilor legate de încheierea procesului-verbal.
Petenta învederează că, la data de 16.11.2014, circula cu autoturismul proprietate personală pe ., fiind nevoită să depășească autoturismul care se afla în fața sa, întrucât acesta semnaliza dreapta. Menționează că în momentul efectuării depășirii autoturismului din fața sa marcajul longitudinal era discontinuu. În acest sens a depus la dosar și fotografii.
În temeiul art.255 alin.1 C.pr.civ., instanța acordă cuvântul petentei în probațiune.
Petenta învederează instanței că nu are alte cereri în probațiune de formulat, cu excepția înscrisurilor și planșelor foto depuse la dosar, a căror încuviințare o solicită.
În temeiul art.258 alin.1 C., instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciindu-le utile soluționării cauzei.
În temeiul art. 244 alin.1 C.P.C. și văzând acordul expres al petentei, instanța declară cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art. 392 C.P.C., instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Petenta solicită admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată, în sensul anulării procesului-verbal contestat și exonerarea de la plata amenzii aplicate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 alin.1 C.P.C., instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj N. la data de 17.11.2014 sub nr._, petenta M. C., CNP_, cu dom. în Cluj N., . - 7, ., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, CUI_, să dispună anularea procesului verbal . nr._, încheiat la data de 16.11.2014, respectiv repunerea sa în termenul de 48 de ore pentru achitarea a jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege.
În motivarea plângerii sale, petenta a indicat, în esență, că aflându-se în ziua de 16.11.2014 la volanul autoturismului înmatriculat sub nr._, a fost nevoită să depășească vehiculul aflat în fața sa, pe ., întrucât semnaliza oprire pe partea dreaptă, însă a subliniat că . avea banda întreruptă. Totodată, s-a relevat că nu s-a produs nicio pagubă materială, iar limbajul folosit a fost unul decent.
În drept, s-au invocat prevederile O. G. nr. 2/2001.
În probațiune, petenta a anexat plângerii, în copie, un set de înscrisuri ( f. 3 - 4 și 14 - 18 ).
Plângerea formulatǎ a fost legal timbratǎ, fiind anexatǎ chitanța ce atestǎ plata taxei judiciare de timbru în sumǎ de 20 lei ( f. 2 ), potrivit art. 19 din O. U. G. nr. 80/2013.
Intimatul a formulat la 11.12.2014 întâmpinare ( f. 24 ), solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate și menținerea în întregime a procesului verbal contestat.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a învederat cǎ actul de constatare conține toate elementele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 16 și 17 din O. G. nr. 2/2001, iar raportat la amenda aplicată, s-a considerat că aceasta reflectă gradul de pericol social al contravenției, prin prisma criteriilor stabilite de art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001. Totodată, intimatul a reliefat că procesul verbal contestat se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând așadar dovada până la proba contrară, ce revine petentei potrivit art. 249 din C. proc. civ.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205 - 206, 249, 223 alin. (3) și 315 alin. (1) din C. proc. civ., prevederile O. G. nr. 2/2001 și ale O. U. G. nr. 195/2002.
În probațiune, intimatul a anexat istoricul contravențional al petentei ( f. 24 verso ).
Deși petentei i-a fost comunicată întâmpinarea formulată ( f. 26 - 28 ), totuși aceasta nu a depus răspuns la întâmpinare.
În temeiul art. 255 alin. (1) raportat la art. 258 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal . nr._, încheiat la data de 16.11.2014 de către intimat ( f. 3 ), petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 100 alin. (3) lit. e) din O. U. G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina acesteia că, în ziua de 16.11.2014, ora 08.56, a condus auto marca VW B. cu nr. de înmatriculare_ pe . din Cluj N., jud. Cluj, din direcția Piața Engels înspre . manevra de depășire a auto marca Opel cu nr. de înmatriculare_, condus de Z. Marton, astfel încălcând marcajul longitudinal continuu ce separă sensurile de mers.
Potrivit art. 16 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost sǎvârșitǎ, precum și arǎtarea tuturor împrejurǎrilor ce pot servi la aprecierea gravitǎții faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea. Pe de altă parte, conform art. 17 din același act normativ, Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Procedând, în prealabil, la examinarea procesului verbal contestat din prisma prevederilor art. 17 din O. G. nr. 2/2001, ce consacrǎ în mod limitativ cazurile de nulitate necondiționatǎ ale actului de constatare și sancționare contravenționalǎ, care pot fi invocate și din oficiu, instanța observǎ cǎ acesta cuprinde toate mențiunile obligatorii stabilite prin dispozițiile legale anterior evidențiate.
În ce privește temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că starea de fapt, astfel cum a fost consemnată în actul de constatare, este în deplină concordanță cu cea reală.
Mai întâi, trebuie reliefat că, potrivit art. 100 alin. (3) lit. e) din O. U. G. nr. 195/2002, Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: [ ... ] e) nerespectarea regulilor privind depășirea, în același context fiind de relevat aspectul că, potrivit art. 120 alin. (1) lit. i) din H. G. nr. 1391/2006, Se interzice depășirea vehiculelor: [ ... ] i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
În al doilea rând, ținând seama de dispozițiile legale evidențiate mai sus și având în vedere proba cu înscrisuri administrată, instanța reține că nu există dubii legate de întrunirea elementelor constitutive ale contravenției reproșate petentei. Din această perspectivă, instanța observă, mai întâi, că susținerile sale, conform cărora marcajul longitudinal era întrerupt, respectiv că atât începerea, cât și finalizarea manevrei de depășire s-au realizat în condițiile în care linia ce desparte sensurile de circulație era discontinuă, nu au fost confirmate prin probele administrate în litigiul contravențional de față, neputând fi primite simplele alegații în acest sens ale petentei, care avea obligația de a face dovada celor susținute, după cum reiese din reglementarea art. 249 din C. proc. civ. În al doilea rând, aspectul că la dosarul cauzei s-au anexat de către petentă anumite planșe foto ( f. 16 ) nu poate fi de natură a contura o altă concluzie decât cea anterior învederată, câtă vreme, pe de o parte, nu este cert dacă fotografiile au fost într-adevăr efectuate chiar în locul în care contravenția a fost săvârșită și, pe de altă parte, nici dacă au fost executate la data constatării sau ulterior, astfel că nu pot fi în măsură a reflecta clar situația marcajului longitudinal de pe . din momentul comiterii faptei. În al treilea rând, elementul că vehiculul care se deplasa înaintea celui condus de petentă ar fi semnalizat dreapta, urmând a opri, nu ar putea induce ideea că ar putea fi demarată, în condițiile date, o manevră de depășire, atâta timp cât procedându-se într-o asemenea modalitate s-ar ajunge la încălcarea dispozițiilor art. 120 alin. (1) lit. i) din H. G. nr. 1391/2006. În fine, împrejurarea că . nu s-a produs vreo pagubă materială și că a fost utilizat un limbaj decent de către cei implicați nu constituie argumente care să susțină caracterul netemeinic al actului contestat, circumstanțele astfel evidențiate nefiind nicidecum legate de aspectele ce privesc condițiile de tipicitate ale contravenției imputate.
În context, este totuși de reținut că în cauza de față fapta reproșată este susceptibilă de a primi calificarea de acuzație în materie penală, potrivit art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ( CEDO ), în lumina criteriilor consacrate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg ( spre exemplu, cauza A. c. România, Hotărârea din 4 octombrie 2007, cererea nr._/03, par. 51 - 52 ). În consecință, toate garanțiile stabilite de art. 6 din Convenție ar urma sǎ primeascǎ aplicare și în prezentul litigiu, însă, cu toate acestea, nu s-ar putea considera că prin recunoașterea calității de mijloc de probă procesului verbal s-ar prejudicia dreptul la apărare al petentei ori s-ar impieta asupra prezumției sale de nevinovăție, astfel cum este consacrată de art. 6 par. 2 din CEDO, câtǎ vreme instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale este chematǎ a examina legalitatea și temeinicia actului contestat, urmând a hotǎrî și asupra sancțiunii, după cum se exprimă art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001 ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 11 ). În acest sens, Curtea de la Strasbourg a evidențiat cǎ, în materia delictelor rutiere, aplicarea art. 6 par. 2 din Convenție, ce privește prezumția de nevinovǎție, nu poate fi consideratǎ cǎ ar interzice instituirea unui mecanism intern în baza cǎruia s-ar consacra o prezumție relativǎ de conformitate a celor consemnate în procesul verbal cu cele petrecute în realitate, câtǎ vreme, în alte condiții, s-ar ajunge la situația în care delictele rutiere nu ar mai putea fi, în mod efectiv, sancționate ( cauza H. c. România, Decizia din 13 martie 2012, cererea 7034/07, par. 12 ). Pe de altǎ parte, nu poate fi negată împrejurarea că, odată declanșat controlul jurisdicțional, ca urmare a plângerii formulate, petenta a beneficiat de toate garanțiile procedurale inerente unui demers judiciar, chiar fațǎ de caracterul specific al procedurii contravenționale naționale. Mai mult decât atât, indiferent de împrejurarea cǎ actul de constatare servește drept mijloc de probǎ în prezenta cauzǎ, aceasta nu presupune cǎ, în mod iremediabil, ar fi prejudiciat dreptul la apǎrare al petentei ori cǎ aceasta s-ar fi aflat în imposibilitatea efectivǎ de a face dovada unei stǎri de fapt diferitǎ fațǎ de cea reținutǎ în procesul verbal contestat, câtă vreme în fața instanței petenta a avut posibilitatea de a propune și administra probe cu respectarea principiilor egalitǎții de arme, nemijlocirii și contradictorialitǎții, pentru a combate cele reținute în procesul verbal. Totodată, nu poate fi imputatǎ intimatului împrejurarea cǎ, odatǎ constatatǎ fapta, nu au fost încheiate și alte acte, în afara celui de sancționare contravențională sau cǎ nu există înregistrări video care să surprindă momentul săvârșirii contravenției, câtǎ vreme aceasta ar însemna ca de fiecare datǎ când fapta este perceputǎ nemijlocit de cǎtre agentul constatator, acesta din urmǎ sǎ nu poatǎ trece la încheierea procesului verbal dacǎ nu ar exista și alte probe care sǎ confirme cele nemijlocit observate. În fine, este de evidențiat că, potrivit art. 109 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României de către polițiștii de frontieră, iar conform alin. (2) din cadrul aceluiași articol, Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, așadar legiuitorul nu stabilește ca o condiție pentru constatarea faptei necesitatea surprinderii sale prin mijloace tehnice.
Concluzionând, față de aspectele anterior relevate, trebuie reținut că procesul verbal încheiat este temeinic și legal, criticile petentei fiind neîntemeiate.
Referitor la modalitatea concretă de individualizare a sancțiunii, instanța observă că potrivit art. 21 alin. (3) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal, iar conform art. 5 alin. (5) din O. G. nr. 2/2001, Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, revenind instanței sarcina de a hotărî asupra acesteia, după cum rezultă din cuprinsul art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001.
În ce privește particularitățile cauzei de față, instanța observă că sancțiunea principală a fost stabilită prin raportare la minimul punctelor amendă prevăzut de art. 98 alin. (4) lit. b) din O. U. G. nr. 195/2002, la care trimite art. 100 alin. (3) din același act normativ, iar relativ la sancțiunea complementară, aceasta prezintă caracter obligatoriu, decurgând în mod necesar din reglementarea textului care sancționează fapta. Pe de altă parte, ținând seama de aspectul că depășirea s-a efectuat pe . din Cluj N., adică în localitate, era cu atât mai mult necesară respectarea normelor privind condițiile în care se putea realiza manevra în discuție. În fine, având în vedere și consecințele care se pot produce în contextul în care este efectuată în mod neregulamentar o depășire, în condițiile de drum anterior redate, instanța apreciază că s-a realizat o justă individualizare a sancțiunii de către agentul constatator, neimpunându-se înlocuirea amenzii cu avertismentul.
Relativ la solicitarea petentei de repunere în termenul de 48 de ore pentru achitarea a jumătate din minimul amenzii prevăzut de lege, instanța constată, pe de o parte, că potrivit art. 109 alin. (5) din O. U. G. nr. 195/2002, Contravenientul, cu excepția persoanei juridice, poate achita, în termen de cel mult două zile lucrătoare de la data primirii procesului verbal de constatare a contravenției, jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege și, pe de altă parte, că în cuprinsul actului contestat, dresat la 16.11.2014, s-a făcut mențiune expresă cu privire la această posibilitate recunoscută petentei, care a și semnat procesul verbal ( f. 3 ), așadar a luat cunoștință că numai în termenul de două zile lucrătoare de la momentul înmânării actului de constatare și sancționare contravențională poate fi achitat jumătate din minimul amenzii la care se referă art. 100 alin. (3) din O. U. G. nr. 195/2002. Totodată, nu poate fi omisă împrejurarea că textul art. 109 alin. (5) din O. U. G. nr. 195/2002 reglementează nu un termen de natură procedurală, ci unul substanțial, de drept public, nesusceptibil așadar de aplicarea instituției repunerii în termen, potrivit art. 186 din C. proc. civ. În consecință, având în vedere și aspectul că petenta nu a justificat motive determinante, concrete și obiective pentru care nu a achitat jumătate din minimul amenzii în termenul stabilit de lege și cum a avut cunoștință despre această posibilitate la data constatării, când i-a fost înmânat procesul verbal, instanța apreciază că solicitarea sa privind repunerea în termenul reglementat de art. 109 alin. (5) din O. U. G. nr. 195/2002 este nefondată.
În consecință, ținând seama de ansamblul aspectelor anterior redate, potrivit art. 34 alin. (1) din O. G. nr. 2/2001, plângerea formulată urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca fiind neîntemeiată plângerea formulată de către petenta M. C., CNP_, cu dom. în Cluj N., . - 7, ., împotriva procesului verbal . nr._, încheiat la data de 16.11.2014 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN CLUJ, cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj, CUI_.
Menține în întregime procesul verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Judecătoria Cluj N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.01.2015.
JUDECĂTOR, GREFIER,
M. I. C. M.
Red. / Tehn. MI
03.02.2015 - 4 ex.
| ← Investire cu formulă executorie. Încheierea nr. 1110/2015.... | Succesiune. Sentința nr. 4559/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA → |
|---|
