Plângere contravenţională. Sentința nr. 9637/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9637/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 20-10-2015 în dosarul nr. 9637/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL 3185
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9637/2015
Ședința publică din data de 20 octombrie 2015
Instanța constituită din :
JUDECĂTOR: ȘOIMIȚA-B. T.
GREFIER: C. O.
S-a luat în examinare plângerea contravențională formulată de petentul F. E.-P. în contradictoriu cu intimata C. DE T. PUBLIC CLUJ-N. S.A.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 13.10.2015, fiind consemnate încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de mai mult timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 20.10.2015.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 394 și art. 395 C.pr.civ. instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, având ca obiect plângere contravențională, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N., la data de 09.06.2015, sub nr. de mai sus, formulată de petentul F. E.-P. în contradictoriu cu intimata C. DE T. PUBLIC CLUJ-N. S.A. s-a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 07.06.2015.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în ziua controlului se afla în desfășurare proiectul „Ai carte, ai parte!”, astfel că acesta s-a așezat în autobuz și a început să citească o carte, iar la un moment dat a închis cartea, lăsând însă un semn vizibil, pentru vizualiza un mesaj, pentru ca apoi să-și continue lectura. Conform petentului, agentul constatator în mod nelegal a întocmit procesul verbal de contravenție, deoarece acesta a făcut doar o pauză de citit.
În drept s-au invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001.
În probațiune s-au depus copii după următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare și sancționarea a contravenției (f. 3), cartea de identitate (f. 4).
Plângerea a fost legal timbrată și formulată în termenul legal (f. 2).
Deși legal citată, intimata nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și susține poziția procesuală.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de către părți.
Analizând actele și materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal nr._ încheiat la data de 07.06.2015 de C. DE T. PUBLIC CLUJ-N. S.A., petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 100 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 2 din H.C.L. nr. 767/26.10.2004, privind normele de conduită ale personalului R.A.T.U.C. și ale publicului călător în mijloacele de transport în comun, reținându-se în sarcina acestuia că la data de 07.06.2015 a călătorit fără bilet sau abonament, controlul fiind efectuat pe linia 35, între stațiile H. - Gară.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului care l-a semnat, consemnându-se la rubrica de obiecțiuni faptul că acesta a citit cartea.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că, situațiile în care lipsa anumitor mențiuni sau elemente din procesul verbal atrag nulitatea absolută a acestuia sunt expres și limitativ determinate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. De aceea, în celelalte cazuri, în care nu sunt îndeplinite anumite cerințe privind întocmirea procesului verbal, nulitatea procesului verbal nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea actului. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia R.I.L. nr. XXII/19.03.2007.
Astfel, instanța arată că, prin lipsa menționării organului emitent al cărții de identitate al petentului nu i se aduce acestuia din urmă nicio vătămare fiind complete restul datelor ce permit identificarea fără dubiu a petentului. Totodată, lipsa menționării unor date privind cele declarate de petent privind citirea cărții nu conduce la nulitatea procesului verbal, petentul având posibilitatea să prezinte toate elementele relevante în opinia sa pe calea plângerii contravenționale, neputând fi reținută nicio vătămare.
Instanța mai constată faptul că, în vădit nefundat petentul susține că în procesul verbal nu s-a indicat calea de atac, acesta fiind expres menționată în actul de sancționare, alături de instanța competentă (f. 3).
Întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, instanța constată că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța arată că, potrivit art. 2 din Normele de conduită ale personalului R.A.T.U.C. și ale publicului călător în mijloacele de transport în comun aprobate prin H.C.L. nr. 767/26.10.2004, călătorii sunt obligați să plătească costul călătoriei, să-și procure cu anticipație legitimația de călătorie, să-și perforeze legitimația de călătorie, precum și să prezinte legitimația de călătorie la solicitarea organului de control, fiind interzisă călătoria fără legitimație de călătorie valabilă, nerespectarea acestor obligații constituind contravenție conform art. 2 din H.C.L. nr. 767/26.10.2004, sancționată cu amendă de la 100 -150 lei.
Astfel, instanța subliniază mai înainte faptul că, susținerile petentului legate de derularea proiectului „Ai carte, ai parte!” în data de 07.06.2015 sunt reale, conform informațiile ce pot fi găsite inclusiv pe internet. Totuși, chiar pornind de la ipoteza avansată de petent, deși nedovedită, că avea o carte asupra sa, după cum însăși a arătat petentul, la momentul observării acestuia de către agentul constatator, petentul a lăsat cartea și a vizualizat telefonul, prin urmare în acel moment nu citea o carte, condiția esențială pentru a fi scutit de obligația de a achita biletul de călătorie.
De aceea, în mod temeinic a reținut de agentul constatator faptul că petentul a călătorit fără bilet ori abonament, cât timp în acel moment al observării sale de către agent, petentul nu citea, ci vizualiza un mesaj pe telefonul său, motiv pentru care, instanța apreciază că aceasta fost sancționat în mod legal, neimpunându-se anularea procesului verbal, ce reflectă realitatea de la momentul acela, nefiind răsturnată prezumția de temeinicie a lui.
Instanța va avea în vedere însă, dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și faptul că, potrivit art. 21 alin. 3 din același act normativ, la stabilirea acesteia trebuie să se țină seama și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea propusă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. Față de aceste criterii instanța reține că fapta contravențională reținută în sarcina petentului prin procesul verbal, în conținutul ei concret are un grad de pericol social scăzut, în cauză justificându-se incidența prevederilor art. 7 din O.G. nr. 2/2001.
Sancțiunea avertismentului se aplică, potrivit art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care fapta este gravitate redusă, iar conform art. 7 alin. 3 din același act normativ, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Față de aceste dispoziții legale și raportat la situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție, instanța apreciază că aplicarea unei sancțiuni pecuniare nu se impune în cauză. Astfel, raportat la faptul că petentul a recunoscut că la acel moment exact nu citea cartea, instanța apreciază că aplicarea sancțiunii avertismentului este suficientă pentru atenționarea acestuia asupra conduitei sale viitoare, și asupra necesității respectării normelor de conduită la circularea pe mijlocele de transport în comun.
Prin urmare, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională și va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 100 lei cu sancțiunea avertismentului.
Sub aspectului cererii de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța reținând culpa procesuală a petentului, ca urmare a reținerii vinovăției lui, care nu și-a respectat obligațiile legale, va respinge solicitarea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul F. E.-P. CNP_ cu reședința în Cluj-N., .. 18, ., . în contradictoriu cu intimata C. DE TRASNPORT PUBLIC CLUJ-N. S.A. cu sediul în Cluj-N., Bld. 21 Decembrie, nr. 1989, nr. 128-130, jud. Cluj, și în consecință:
Înlocuiește amenda contravențională în sumă de 100 lei aplicată prin procesul verbal de contravenție .._ încheiat la data de 07.06.2015 cu sancțiunea avertismentului.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea petentului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 octombrie 2015.
JUDECĂTOR,GREFIER,
ȘOIMIȚA-B. TRIFANCARMEN O.
Red.Dact/S.B.T./C.O./4 ex/02.12.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 28/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9142/2015. Judecătoria... → |
|---|
