Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 8042/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8042/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 8042/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3185
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8042/2015
Ședința camerei de consiliu din data de 09 septembrie 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: M. – C. F.
GREFIER: M. M.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulata de reclamanta . SOMES SA în contradictoriu cu pârâtul P. I., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în cauză, atât la prima cât și la a doua strigare, sunt lipsă părțile.
Instanța nu a apreciat necesară prezența părților și nu a dispus citarea lor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Verificându-și competența, în temeiul art. 131alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material si teritorial să soluționeze cererea, raportat la dispozițiile art. 1028 si art. 107 din Codul de Procedură Civilă.
În probațiune, conform prev. art. 1030 alin. 9 raportat la art. 250, 255 și 265 din Codul de Procedura Civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, considerând că este admisibilă potrivit legii și poate duce la soluționarea procesului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța se considera lămurita, declara încheiata cercetarea procesului si, întrucât părțile nu sunt prezente pentru a le fi acordat cuvantul in dezbateri, în temeiul art. 1031 din Codul de procedura Civilă, reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
In temeiul cererii înregistrată pe rolul acestei instante la data de 20.07.2015, sub nr. de mai sus, reclamanta . SOMES SA, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. I., conform prevederilor art. 1028 alin. 2 din Codul de Procedura Civilă, pronunțarea unei hotărâri prin care paratul să fie obligat la plata sumei de 422, 11 lei,reprezentând debit restant, anume contravaloarea serviciului public de alimentare cu apa si canalizare furnizat in perioada septembrie 2013 - mai 2015 si a sumei de 25, 30 lei, reprezentand penalitati de intarziere;cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, intre parti, s-a incheiat contractul de furnizare/prestare a serviciului public de alimentare cu apa si canalizare nr._/18.10.2011, in baza caruia reclamanta a prestat acest tip servicii in favoarea paratului si, pentru incasarea pretului, in perioada septembrie 2013 - mai 2015, au fost emise o . facturi, ce nu au fost contestate, dar nici nu au fost achitate pana in prezent, desi termenul de scadenta stipulat prin contract a expirat.
A apreciat reclamanta ca detine o creanta certa, lichida si exigibila, rezultand din contractul de furnizare/prestare a serviciului public de alimentare cu apa si canalizare nr._/18.10.2011 si a mai invederat instantei ca penalitatile de intarziere au fost calculate in temeiul art. 120 din OG nr. 92/2003.
In drept, au fost invocate prev. art. 1270 Cod Civil.
Cererea a fost legal timbrata.
Actiunii i-a fost anexata somatia transmisa paratului in vederea achitarii debitului.
In probațiune, au fost depuse inscrisuri la dosarul cauzei.
In conformitate cu prev. art. 1030 alin. 3 din Codul de Procedura Civila, instanta a comunicat paratului formularul de cerere, insa acesta nu a formulat nici un fel de raspuns la cererea reclamantei.
Pentru solutionarea cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că, între parti, s-au desfășurat relații civile de natura profesionala in temeiul contractului de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apa și de canalizare nr._/18.10.2011, act juridic ce a fost insusit de ambele parti pe baza de semnatura, fiind garantata, astfel, respectarea obligatiilor asumate.
Conform prevederilor contractuale, reclamanta a furnizat paratului servicii de alimentare cu apa potabila și de canalizare si, pentru serviciile prestate in perioada septembrie 2013 - mai 2015, a emis facturile atasate cererii de chemare in judecata.
Paratul nu si-a indeplinit, insa, obligatia de a achita pretul serviciilor de care a beneficiat in termenul de scadenta prevazut de lege, dupa cum s-a stabilit in cuprinsul art. 15 din contract si, la data de 20.07.2015, înregistra in evidentele furnizorului serviciului public de alimentare cu apa si canalizare o restanta in suma de 422, 11 lei, acumulata ca urmare a neplatii facturilor aferente perioadei septembrie 2013 - mai 2015.
Ca atare, nu a fost respectat termenul de scadenta al facturilor emise pentru incasarea contravalorii serviciului public de alimentare cu apa si canalizare, astfel cum este reglementat in cuprinsul art. 31 alin. 6 si 7 din Legea serviciului de alimentare cu apa si de canalizare nr. 241/2006, prevederi legale pe baza carora: „Factura pentru furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art. 42 alin. 9 din Legea nr. 51/2006, cu modificările și completările ulterioare, utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură. Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, după cum urmează: a) penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare; b) penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; c) valoarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului și se constituie venit al operatorului.”
Pentru recuperarea sumelor restante, reclamanta a procedat la emiterea somatiei nr. 456/09.06.2015, dar paratul nu a inteles sa-si plateasca datoria, astfel ca s-a promovat prezenta actiune in justitie, menita sa asigure recuperarea creantei in patrimoniul furnizorului serviciului public de alimentare cu apa si canalizare prin recurgerea la forta coercitiva a statului.
În drept, instanța va decide cu privire la temeinicia pretentiilor deduse judecatii prin raportare la prevederile art. 969 din Codul Civil de la 1864- act normativ aplicabil spetei in considerarea momentului la care a intervenit actul juridic incheiat intre parti, retinand că, intre părți, s-a incheiat o convenție având ca obiect vânzarea de servicii constand in furnizarea serviciilor de alimentare cu apa si canalizare. Aceste dispozitii legale reglementeaza principiul fortei obligatorii a actului juridic, in sensul ca orice convenție a parților este obligatorie, are putere de lege intre partile contractante și trebuie respectată ca atare. Principiul fortei obligatorii a contractului se impune atat partilor, cat si instantei de judecata cu privire la toate clauzele contractuale, inclusiv cu privire la daunele interese moratorii stipulate in cuprinsul art. 15 din contract.
Aplicand spetei, prin analogie, conform disp. art. 5 alin. 3 din Codul de Procedura Civila, prev. art. 1294 din Codul Civil de la 1864, ce arata ca: „Vinderea este o convenție prin care doua părți se obliga între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și aceasta a plati celei dintâi prețul lui”, instanta retine caracterul sinalagmatic, cu titlu oneros si comutativ al contractului de vanzare-cumparare de servicii, din moment ce părțile se obliga reciproc una către alta si oneros, fiecare parte voind a-și procura un avantaj, iar obligația unei părți este echivalentul obligației celeilalte.
Din moment ce reclamanta și-a respectat obligația prevazuta in contract si a furnizat serviciile solicitate de parat prin contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apa și de canalizare nr._/18.10.2011, trebuia ca și paratul să-și îndeplinească ca atare prestația la care s-a obligat, de a achita, integral si in termen de scadenta, contravaloarea facturilor emise, lunar, de catre furnizor, in acest sens fiind conventia partilor exprimata in cuprinsul art. 14-art. 15 din contract.
Data fiind natura bilaterala, cu titlu oneros si comutativ a conventiei de vanzare servicii, prestatia fiecarei parti isi are izvorul in contraprestatia celeilalte parti, astfel ca, in temeiul art. 1073 din Codul Civil, reclamanta creditoare este indreptatita la incasarea creantei pe care o invoca in speta ca urmare a neexecutarii de catre paratul debitor a obligatiei de plata a facturilor emise pentru incasarea contravalorii serviciilor de apa potabila si canalizare, ce i-au fost furnizate in perioada septembrie 2013 - mai 2015.
. avea dreptul de a dobândi îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației de plata ce incumba paratului debitor si, cat timp acesta nu a inteles sa realizeze prestatia asumata prin contract, reclamanta are dreptul la dezdăunare, putand pretinde paratului, care nu si-a executat, in mod corespunzator, obligatiile asumate, plata de daune-interese, intrucat creanta ce face obiectul cererii de chemare in judecata, reprezentand serviciile de alimentare cu apa si canalizare prestate paratului in perioada septembrie 2013 - mai 2015, in cuantum de 422, 11 lei este una certă, lichidă și exigibilă. In acest sens, instanta are in vedere prev. art. 663 din Codul de Procedura Civila, pe baza carora: „Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.”
In speta, certitudinea, lichiditatea si exigibilitatea creantei in cuantum de 422, 11 lei nu poate fi contestata, rezultand fara putinta de tagada din conventia partilor, ce se completeaza cu prevederile legale instituite in materia furnizarii serviciului public de apa si canalizare. Reclamanta creditoare și-a dovedit pretențiile conform prevederilor art. 249 din Codul de Procedură Civilă, prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisurilor relevante, mijloace de probă de natură a proba pretențiile deduse judecății raportat la prevederile art. 265 și art. 272 din același act normativ.
S-a făcut dovada certitudinii, lichidității și exigibilității creanței pretinse, creanță constatată prin contractul de furnizare intervenit intre parti si asumat de parat pe baza de semnatura, in temeiul caruia au fost emise facturile aferente serviciilor de apa si canalizare prestate utilizatorului in perioada septembrie 2013 - mai 2015, anexate cererii de chemare in judecata. Facturile nu au fost achitate de parat, dupa cum s-a stabilit prin art. 14 din contract, astfel ca reclamanta solicita obligarea partii la plata sumei de 422, 11 lei, reprezentand contravaloarea serviciilor ce au fost prestate utilizatorului contractant al conventiei de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apa și de canalizare nr._/18.10.2011, in vederea recuperarii prejudiciului cauzat furnizorului prin neexecutarea obligatiilor asumate de utilizator. Ori, facturile sunt, în fapt, înscrisuri sub semnătură privată raportat la valoarea probatorie conferită de art. 273 coroborat cu art. 277 din Codul de Procedură Civilă, fiind recunoscute si acceptate la plata de parat, prin asumarea contractului in temeiul caruia au fost emise si beneficiul efectiv de serviciile a caror contravaloare nu a fost achitata in termenul de scadenta prevazut de lege.
Dand eficienta prezumtiei de responsabilitate ce guverneaza materia raspunderii contractuale, instanta va avea in vedere ca reclamanta-creditoare a făcut dovada existenței creanței în patrimoniul său, după cum s-a reținut deja, motiv pentru care se impunea ca pârâtul-debitor să facă dovada faptului efectuării plății, insă, nu s-a făcut această dovadă.
Reținând ca obligația de plată a sumei reprezentând contravaloarea facturilor depuse la dosar este exigibila, instanța apreciază că se justifică pretențiile reclamantei cu privire la acordarea penalitatilor de intarziere stipulate contractual, fata de prev. art. 1523 alin. 2 lit. c din Codul Civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, aplicabil spetei in temeiul art. 114 din Legea nr. 71/2011, paratul fiind de drept in intarziere pentru executarea obligatiei cu caracter succesiv.
Cu privire la cuantumul penalitatilor de intarziere datorate de parat, instanta va avea in vedere prevederile contractuale, conventia partilor fiind obligatorie si in aceasta privinta, cat timp clauza inserata in cuprinsul art. 15 alin. 2 din contract este pe deplin valabila in conditiile OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești.
Raportandu-se la prev. art. 15 din contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apa și de canalizare nr._/18.10.2011, instanta va acorda reclamantei penalitati de intarziere conform legislatiei ce reglementeaza nivelul dobanzii datorata pentru neplata la termen a obligatiilor bugetare, in vigoare la data emiterii fiecarei facturi dintre cele care fac obiectul pretentiilor deduse judecatii. Astfel, fata de prev. art. 1082 din Codul Civil de la 1864, „Debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate ca nu este rea-credința din parte-i”, iar partile au convenit, prin art. 15 din contract, ca aceste penalitati de intarziere sa fie cele reglementate de lege in domeniul serviciului de utilitate publica al furnizarii de apa si canalizare.
În consecință, in conformitate cu disp. art. 31 alin. 7 din Legea nr. 241/2006 si art. 120 alin. 7 din Codul de Procedura Fiscala, instanta va obliga paratul sa plateasca reclamantei penalitatile de intarziere datorate pentru neplata la termen a obligatiilor bugetare de la data scadentei fiecarei facturi, astfel cum a fost inscrisa in cuprinsul documentelor de plata, pe baza disp. art. 15 alin. 1 din contract, si pana la achitarea integrala si efectiva a debitului, in cuantum de 0,04 % pentru fiecare zi de intarziere, pana la data de 28.02.2014, respectiv 0,03 % pe zi, cu incepere de la data de 01.03.2014, cand a fost modificat nivelul dobanzii legale datorata pentru intarzierea in executarea obligatiilor de plata bugetare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 1073 si art. 1082 raportat la art. 969 din Codul Civil, instanța urmează a admite doar, in parte, cererea de chemare in judecata, intrucat nu poate acorda penalitatile de intarziere solicitate de reclamanta, in cuantum de 0,04 % pe fiecare zi de intarziere, imputate pentru intreaga perioada in care paratul nu si-a executat obligatia de plata a serviciului de alimentare cu apa si canalizare, cat timp disp. art. 120 alin. 7 din Codul de Procedura Fiscala au fost supuse unei modificari legislative privind nivelul dobanzii legale datorata pentru intarzierea in executarea obligatiilor de plata bugetare, incepand cu data de 01.03.2014, in temeiul pct. 14 al art. III din OUG nr. 8/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 151 din 28 februarie 2014,
text de lege aplicabil incepand cu data de 1 martie 2014.
Totusi, raportandu-se la cuantumul pretentiilor ce au fost admise, instanta considera ca este justificata cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecata, constand in taxa judiciara de timbru achitata pentru legala investire a instantei cu solutionarea cererii de valoare redusa, respectiv suma de 50 lei, ce a fost probata, conform prev. art. 452 din Codul de Procedura Civila, prin chitanta existenta la dosar. Ca atare, în temeiul art. 451 alin. 1 coroborat cu art. 453 alin. 1 din Codul de Procedura Civilă, deoarece paratul este “partea care pierde procesul”, instanta il va obliga sa plătească reclamantei cheltuieli de judecata in cuantum de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite in parte cererea de chemare in judecata formulată de reclamanta . SOMES SA, CUI RO201217, J_, cu sediul în localitatea Cluj-N., ., nr. 79, jud. Cluj în contradictoriu cu pârâtul P. I., avand CNP_, cu domiciliul in Cluj-N., .. 8, jud. Cluj și, în consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 422, 11 lei, reprezentând contravaloare servicii de alimentare cu apa si canalizare, precum si penalitățile de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, de la data scadentei fiecărei facturi si pana la achitarea integrala si efectiva a debitului, in cuantum de 0,04 % pentru fiecare zi de întârziere, pana la data de 28.02.2014, respectiv 0,03 % pe zi, cu începere de la data de 01.03.2014.
Obliga paratul sa plătească reclamantei cheltuieli de judecata in cuantum de 50 lei.
Executorie de drept.
Cu drept de apel in termen de 30 zile de la comunicare, calea de atac exercitata urmând a fi înregistrata la Judecătoria Cluj-N..
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată in ședința publică din 09.09.2015.
JUDECĂTOR,GREFIER,
M. C. FINTOCMARIA M.
Red.Dact/MCF/4 ex/09.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6628/2015.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1265/2015.... → |
|---|
