Pretenţii. Sentința nr. 5173/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5173/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 32886/325/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
Operator date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5173/2015
Ședința publică din 22 mai 2015
Instanța constituită din:
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: L.-M. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile înaintate de reclamanta E. I. SPEDITION S.A în contradictoriu cu pârâta L. E V. WIJK, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța reține că reclamanta a depus în scris răspunsul la interogatoriul administrat de către pârâtă, cât și la interogatoriul dispus din oficiu. De asemenea, reține că în data de 21.05.2015 pârâta a depus dovada achitării către reclamantă a sumei de 689 lei.
Nemaifiind alte probe de administrat sau incidente de soluționat, în temeiul art. 244 alin. 1 C. pr. civ., instanța constată încheiată etapa cercetării procesului, iar, în temeiul art. 394 C. pr. civ., considerându-se lămurită, declară închisă etapa dezbaterilor asupra fondului și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 27.10.2014, sub nr._, reclamanta S.C. E. I. Spedition S.A., prin administrator judiciar Rovingo S.P.R.L., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. L. E V. Wijk S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 689 lei compusă din 668 lei reprezentând contravaloare transporturi și 21 de lei reprezentând dobândă legală calculată de la scadență și până la data de 07.10.2014. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu data de 07.10.2014 și până la data achitării debitului.
În motivare, reclamanta a arătat că a efectuat pentru pârâtă transport internațional de mărfuri, emițând în acest sens factura nr. ATI_ pentru suma de 668 lei. Transportul a fost confirmat prin scrisoarea internațională de transport. A mai susținut reclamanta că deși și-a îndeplinit obligațiile contractuale, pârâta nu a înțeles să achite contravaloarea transportului, scrisoarea de transport, semnată fără obiecțiuni, făcând dovada acceptării condițiilor contractului și a primirii mărfurilor.
Reclamanta a precizat că solicită și obligarea debitoarei la plata dobânzii legale începând cu data de 07.10.2014 și până la data achitării efective a debitului.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 194, art. 1080 alin. 1 pct. 2 din C.pr.civ., art. 25 lit. g, art. 77 din Legea nr. 85/2006, art. 1516, art. 1530, art. 1531 C.civ.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu interogatoriul pârâtei.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru, conform art. 77 din Legea nr. 85/2006. (filele 14-20)
La cererea de chemare în judecată au fost anexate copii de pe următoarele înscrisuri: fișă client (fila 6), factura ATI nr._/31.02.2014 (fila 7), scrisoare de transport internațional (filele 8-12), calcul penalități (fila 13), Încheierea nr. 1314/F/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr._ . (filele 14-22)
Prin întâmpinarea formulată la data de 26.11.2014, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara, solicitând admiterea acesteia și trimiterea dosarului către instanța competentă. În susținerea excepției s-a arătat că potrivit penultimului alineat din comanda de transport nr. 1/25.03.2014, asumată de reclamantă prin semnătură și ștampilă, litigiile dintre părți se vor soluționa de către instanțele judecătorești competente din Cluj-N.. Astfel, fiind în prezența unei clauze atributive de competență, conform art. 126 alin. 1 raportat la art. 129 din C.pr.civ., se impune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-N..
Cu privire la fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. Pârâta a precizat că între părți au intervenit raporturi contractuale în baza cărora reclamanta a efectuat, la comandă, mai multe transporturi de marfă, printre care și cel facturat potrivit facturii . nr._/31.03.2014. Această factură a fost achitată de către pârâtă la data de 18.06.2014. La data menționată, pârâta a achitat către reclamantă sumă totală de 3.175,8 lei rezultată din cumularea următoarelor facturi: factura_ pentru suma de 992 lei, factura_ pentru suma de 633,8 lei și factura_ pentru suma de 1.550 lei.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
În probațiune, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a probei cu interogatoriul reclamantei.
La întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri: extras de cont nr. 148 pentru perioada 18.06._14 (fila 35), ordin de plată (fila 37) și situația contabilă cu facturile achitate. (fila 36)
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 18.12.2014, reclamanta a solicitat admiterea excepției de necompetență teritorială și declinarea soluționării cauzei către Judecătoria Cluj-N..
În ceea ce privește achitarea de către pârâtă a debitului restant, reclamanta a arătat că la data de 18.06.2014 a fost efectuată o plată în cuantum de 3.175,8 lei, pârâta înțelegând să stingă obligațiile patrimoniale corespunzătoare facturilor nr. ATI_/31.03.2014, ATI_/22.04.2014 și ATI_/29.04.2014. Valoarea totală a facturilor respective este de 3.844 astfel încât a rămas un debit restant de 668,2 lei. În raport de prevederile art. 1509 C.civ., având în vedere că legiuitorul nu a tratat distinct, printr-o normă specială, ipoteza imputației făcută de debitor în cazul tuturor creanțelor exigibile, ordinea în care operează imputația plății este cea prevăzută de lit. c.
La răspunsul la întâmpinare au fost anexate copii de pe facturile ATI_/22.04.2014 și ATI_/29.04.2014. (filele 56-57)
Prin notele de ședințe formulate la data de 03.03.2015, pârâta a susținut că reclamanta a aplicat în mod eronat dispozițiile art. 1509 C.civ. Astfel, după cum rezultă din partea introductivă a art. 1509 alin. 1 C.civ., imputația legală prevăzută de acest text de lege se aplică doar în ipoteza în care niciuna dintre părți nu face imputația plății. Or, pârâta a realizat imputația plății, în calitate de debitor, conform art. 1507 C.civ., indicând în ordinul de plată facturile pe care înțelege să le achite. Facturile nr. ATI_/31.03.2014 și nr. ATI_/22.04.2014 au fost achitate integral iar factura nr. ATI_/29.04.2014 a rămas parțial neachitată în condițiile în care pârâta are în sold o factură scadentă comunicată reclamantei în cuantum de 668,2 lei, față de care a invocat compensarea.
Au fost anexate copii de pe factura nr. LGC_/31.12.2013 și dovada comunicării acesteia (filele 65-68) precum și situație facturi scadente. (filele 69-70)
Prin Sentința civilă nr. 2421/02.03.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-N..
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.03.2014.
La termenul din ședința publică din data de 10.04.2015, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri. De asemenea, instanța a încuviințat pentru pârâtă și din oficiu proba cu interogatoriul reclamantei.
La data de 15.04.2015, pârâta a depus la dosarul cauzei dovada comunicării facturii LGC_/31.12.2013 (fila 8)
La data de 06.05.2015, reclamanta a depus răspunsul la interogatoriile administrate la solicitarea pârâtei, respectiv din oficiu. (filele 13-14) De asemenea, au fost anexate înscrisuri reprezentând corespondența purtată între părți privind refuzul la plată al facturilor emise de către pârâtă. (filele 15-34)
Prin cererea formulată la data de 21.05.2015, pârâta a solicitat instanței să constate că litigiul a rămas fără obiect în condițiile în care pretențiile reclamantei au fost plătite integral.
A fost anexată o copie de ordinul de plată care face dovadă plății.(fila 39)
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Între părți au existat raporturi contractuale în baza cărora reclamanta S.C. E. I. Spedition S.A. a prestat servicii de transport în beneficiul pârâtei S.C. L. E V. Wijk S.R.L.. Ca urmare a executării obligațiilor sale, reclamanta a emis următoarele facturi: factura ./31.03.2014 (fila 7) pentru suma de 992 lei, factura ._/22.04.2014 (fila 57) pentru suma de 1.550 lei, factura nr. ATI192726/29.04.2014 (fila 56) pentru suma de 1.302 lei.
La data de 18.06.2014, pârâta a achitat reclamantei suma de 3.175,8 lei, astfel cum reiese din ordinul de plată nr. 26/18.06.2014. Pârâta S.C. L. E V. Wijk S.R.L. a inserat în cuprinsul ordinului de plată mențiunea potrivit căreia achită facturile_,398,726.
La data de 31.12.2013, pârâta a emis pentru reclamantă factura nr. LGC_ pentru suma de 668,2 lei reprezentând daune survenite în urma unui transport efectuat defectuos. (fila 68)
În cursul procesului, la data de 20.05.2015, pârâta a achitat reclamantei suma de 689 lei compusă din 668 lei reprezentând contravaloarea transporturi și 21 de lei reprezentând dobândă legală calculată de la scadență și până la data de 07.10.2014, astfel cum reiese din ordinul de plată nr. 67. (fila 39)
Referitor la legea aplicabilă raporturilor contractuale desfășurate între părți, instanța reține că fiecare factură fiscală constată un alt raport juridic între părți și deci un alt contract în formă simplificată. Astfel, având în vedere că factura a cărei contravaloare este solicitată în prezenta cauză a fost emisă în data de 31.03.2014 și raportat la prevederile art. 3 din Legea nr. 71/2011, instanța reține că sunt incidente prevederile Noului Cod Civil.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 668 lei, reprezentând rest de plată din contravaloarea facturii ./31.03.2014, instanța o apreciază a fi întemeiată.
Astfel cum s-a reținut în cele ce preced, reclamanta S.C. E. I. Spedition S.A. a emis factura ./31.03.2014 (fila 7) pentru suma de 992 lei, factura ._/22.04.2014 (fila 57) pentru suma de 1.550 lei și factura nr. ATI192726/29.04.2014 (fila 56) pentru suma de 1.302 lei. Pârâta a recunoscut că aceste facturi au fost emise ca urmare a prestării unor servicii de transport de către reclamantă însă a solicitat instanței să rețină că obligația sa plată a sumei de 668 lei solicitată de către reclamantă s-a stins ca urmare a plății efectuate și în subsidiar, că s-a stins ca urmare a incidenței compensației legale.
Referitor la susținerea pârâtei potrivit căreia obligația de plată a sumei de 668 lei s-a stins prin plată, instanța constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, contravaloarea cumulată a celor trei facturi emise de către reclamantă în perioada 31.03._14 este de 3844 lei iar pârâta a achitat în data de 18.06.2014 suma de 3.175,8 lei.
În consecință, prin plata efectuată, pârâta nu a stins în întregime obligația de plată a contravalorii celor trei facturi. Pârâta a arătat că, având în vedere mențiunile inserate în cuprinsul ordinului de plată din data de 24.11.2014, imputația plății s-a realizat în integralitate asupra contravalorii facturilor ./31.03.2014 și ._/22.04.2014 și doar parțial asupra contravalorii facturii nr. ATI192726/29.04.2014.
Instanța constată că regulile instituite de prevederile art. 1509 C.civ. privind imputația legală se aplică cu condiția ca nici una dintre părți să nu stabilit care datorie se consideră stinsă ca urmare a plății. Persoana care are cel din dintâi dreptul de a alege datoriile ce urmează a fi stinse prin plată este debitorul. Potrivit art. 1507 alin.3 C.civ., în cazul plății efectuate prin virament bancar, debitorul face imputația prin mențiunile corespunzătoare consemnate de el pe ordinul de plată.
În speță, pârâta a menționat în cuprinsul ordinului de plată nr. 26/24.11.2014 că înțelege să achite contravaloarea facturilor ./31.03.2014, ._/22.04.2014 și ./29.04.2014. Cu toate acestea, din moment ce plata efectuată, în cuantum de 3.175,8 lei, nu acoperea contravaloarea tuturor celor trei facturi indicate, nu se poate reține că debitorul a ales ce datorii urmează să fie stinse.
Ca urmare, având în vedere că pârâta nu a înțeles să aleagă care dintre datoriile pe care le avea față reclamantă dorește să le stingă, pentru a stabili care din facturi a fost achitată prin plata din data de 18.06.2014, urmează a fi aplicate regulile privind imputația legală a plății.
Primele două criterii, instituite de art. 1509 alin. 1 lit. a și b C.civ, nu diferențiază cele trei datorii, toate cele trei datorii fiind scadente și negarantate. Raportat la alin. 1 lit. c al aceluiași text legal, se impune concluzia potrivit căreia prin plata din data de 18.06.2014, pârâta a achitat contravaloarea facturilor ._/22.04.2014 și ./29.04.2014, acestea fiind cele mai oneroase. De asemenea, s-a achitat parțial contravaloarea facturii ./31.03.2014, rămânând un rest de plată de 668 lei.
Pentru toate aceste motive, instanța reține că datoria de 668 lei nu a fost stinsă prin plată.
A mai susținut pârâta că datoria de 668 lei s-a stins prin compensație cu datoria reclamantei constând în contravaloarea facturii . nr._/31.12.2013.
Compensația reprezintă mijlocul de stingere a două obligații reciproce și de aceiași natură existente între două persoane astfel încât fiecare este debitor și creditor al celeilalte. Conform art. 1617 alin. 1 C.civ., compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor și care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile.
Prin urmare, pentru a opera compensația legală se impune ca datoriile reciproce să fie certe, lichide și exigibile. Această condiție este îndeplinită în ceea ce privește obligația pârâtei de a achita suma de 668 lei însă nu se poate reține că obligația reclamantei de a achita contravaloarea sumei de 668, 2 lei este certă.
Pârâta a emis factura . nr._/31.12.2013, pentru suma de 668, 2 lei, ca urmare a unor daune survenite în timpul transporturilor efectuate defectuos de către reclamantă. Această factura nu a fost însă acceptată de către reclamantă.
Factura nu prezintă nici semnătura și nici ștampila de primire a reclamantei. Prin răspunsurile oferite la întrebările formulate în cuprinsul interogatoriilor administrate reiese că reclamanta nu a acceptat factura emisă de către pârâtă, părțile purtând discuții extinse cu privire la motivele refuzului. Poziția procesuală a reclamantei este confirmată de corespondența electronică purtată între părți. (filele 15-33)
În consecință, obligația reclamantei de a achita pârâtei suma de 668, 2 lei nu este una certă, motiv pentru instanța constată că nu a operat compensația legală.
Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced, instanța reține că pretenția formulată de către reclamantă privind obligarea pârâtei la plata sumei de 668 lei este întemeiată, obligația de plată nefiind stinsă prin plată sau ca urmare a compensării datoriilor.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 21 lei reprezentând dobândă legală cuantizată până la data de 07.10.2014 precum și în continuare până la data plății efective, instanța constată că și acesta este întemeiat.
Potrivit art. 1535 al. 1 C.civ., în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență și până la momentul plății.
Potrivit art. 2 din OG nr. 13/2011, „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.”
Astfel cum s-a stabilit în cele ce preced, pârâta nu și-a executat la termen obligația de plată a sumei de 668 lei, reclamanta fiind astfel îndreptățită să obțină și dobânda legală aferentă debitului de 668 lei, de la scadență și până la plata efectivă a debitului.
Cu toate acestea, cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 689 lei reprezentând contravaloare factură și dobândă legală aferentă cuantizată până la data de 07.10.2014 urmează să fie respinsă ca rămasă fără obiect, pârâta achitând acest debit la data de 20.05.2015.
În consecință, pârâta va fi obligată doar la plata dobânzii legale aferente sumei de 668 lei începând cu data de 07.10.2014 și până la data de 20.05.2015 (data plății).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de către reclamanta S.C. E. I. SPEDITION S.A., J_, C. RO_, cu sediul în B., ., jud. Hunedoara, prin lichidator judiciar Rovigo S.P.R.L., și sediul procesual ales în București, ., nr. 2, Sector 1, în contradictoriu cu pârâta S.C. L. E V. WIJK S.R.L., J_, CUI RO_, cu sediul în sat Sânnicoară, ., ..
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 689 lei reprezentând contravaloare factură și dobândă legală aferentă cuantizată până la data de 07.10.2014.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 668 lei începând cu data de 07.10.2014 și până la data de 20.05.2015 (data plății).
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea pentru exercitarea căii de atac se va depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, data de 22.05.2015.
JUDECĂTOR GREFIER
I. V. V. L.-M. M.
Red. I.V.V. 2 ex/08.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4747/2015.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 4679/2015.... → |
|---|
