Rezoluţiune contract. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 11006/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CLUJ-N.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal 3185
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2015
Ședința publică din 24.11.2015
Completul constituit din:
JUDECĂTOR: I. G.
GREFIER: M. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantele C. M., M. C.-M. și M. A. în contradictoriu cu pârâta R. E., având ca obiect rezoluțiune contract de întreținere.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 24 noiembrie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-N. la data de 31 octombrie 2014 sub nr._, reclamanta R. M., în contradictoriu cu pârâta R. E., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 855/23.12.2013 de către BNP O. O. P. și cu privire la cealaltă parte de ½ din imobilul compus din construcții și teren, situat în Cluj-N., ., jud. Cluj, înscris în CF_ Cluj-N., provenită din CF vechi nr. 2859 Someșeni, serial A+1, cu nr. topo 92/2, 91/3/2/1/2 și cu nr. cadastral A1.1 cad: C1 top 92/2, 91/3/2/1/2-C1, pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor de către întreținătoarea R. E.. A mai solicitat reclamanta repunerea părților în situția anterioară și restabilirea situației anterioare din CF, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că împreună cu soțul ei, R. P., decedat la data formulării cererii de chemare în judecată, au încheiat un contract de întreținere cu pârâta R. E., fiica lor, prin care i-au transmis acesteia dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu, pârâta obligându-se la întreținerea lor completă, pe durata vieții, precum și la înmormântarea lor conform obiceiului locului.
A mai învederat reclamanta că imediat după semnarea contractului, atitudinea fiicei lor s-a schimbat, pârâta și-a ignorat în totalitate obligațiile contractuale de întreținere asumate față de ambii părinți, a început să aibă un comportament nerespectuos, iar în momentul decesului tatălui său, aceasta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de înmormântare.
Reclamanta a precizat că din cauza atitudinii pârâtei față de ea, ulterioară decesului soțului său, a introdus acțiune în rezoluțiunea contractului de întreținere pentru cota de ½ din imobil, acțiune ce a făcut obiectul dosarului civil nr._/211/2010, reclamanta fiind decăzută de către instanță din dreptul de a formula precizarea de acțiune, în sensul solicitării rezoluțiunii integrale a contractului de întreținere. Prin sentința civilă nr._/03.12.2012, definitivă prin respingerea apelurilor declarate de părți prin decizia civilă nr. 858/A/12.11.2013 și irevocabilă prin decizia civilă nr. 922/R/29.05.2014, prin care recursul reclamantei s-a respins ca nefondat, acțiunea reclamantei a fost admisă, s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere pentru cota de ½ din imobilul în discuție, repunerea părților în situația anterioară și restabilirea situației din CF.
A mai arătat reclamanta că obiectul prezentei cauze îl constituie rezoluțiunea în întregime a contractului de întreținere, respectiv și pentru cealaltă cotă de ½ din imobil, întrucât obligația de întreținere este indivizibilă, iar prin faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de întreținere față de ea îi dă dreptul să solicite rezoluțiunea integrală a contractului. A mai completat reclamanta că debitoarea nu s-a obligat prin contract la prestarea a două întrețineri distincte în contra a ceea ce a primit de la fiecare dintre creditori, ci la o singură obligație indivizibilă în beneficiul a doi creditori, imobilele casă și teren fiind transmise global, ca bunuri devălmașe, iar nu pe cotele fiecăruia dintre creditori.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 1020, art. 1058 și art. 1653 C.Civ.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a anexat cererii, în copie certificată pentru conformitate cu originalul următoarele: contractul de întreținere autentificat sub nr. 855/23.12.2013 de către BNP O. O. P. (f. 5-6), act de identitate a reclamantei (f. 7), certificat deces R. P. (f. 8), extras CF_ Cluj-N. și încheiere CF (f. 12-14), copia cărții funciare unde este înscris imobilul CF nr. 2859 Someșeni (f. 15-16), hotărârile pronunțate în dosarul civil nr._/211/2010 (f. 17-39), precum și în original cupon adeverință privind deținerea de bunuri impozabile de către reclamantă (f. 9), adeverință de venit pentru reclamantă pentru anul 2014 (f. 10), cupon pensie reclamantă (f. 11). Totodată, reclamanta a solicitat acvirarea dosarului civil nr._/211/2010, precum și încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtei, înregistrări audio-video, fotografii și audierea a patru martori.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. c) din OUG nr. 80/2013.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei de interes în ceea ce privește cererea de rezoluțiune a contractului de întreținere pentru cota parte de ½ care s-a aflat în proprietatea defunctului R. P..
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, pârâta a arătat că în vechiul Cod Civil, aplicabil prezentei cauze, contractul de întreținere nu era reglementat expres, doctrina și practica considerând că unul dintre caracterele acestui contract este cel intuitu personae, obligația de întreținere fiind personală și netransmisibilă, motiv pentru care singurul îndreptățit la introducerea acestei cereri era defunctul R. P., iar pe de altă parte reclamanta nu a făcut în niciun fel dovada acceptării moștenirii soțului său, simpla depunere a certificatului de deces al acestuia nefiind suficientă în acest sens.
Raportat la excepția prescripției dreptului material la acțiune, pârâta a precizat că acțiunea în rezoluțiunea contractului de întreținere este o acțiune cu caracter patrimonial, personală și prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani, conform art. 3 rap. la art. 12 din Decretul lege nr. 167/1958 aplicabil în cauză, termen care a început să curgă din data de 30 decembrie 2007, din ziua anterioară decesului lui R. P., iar dacă se apreciază că reclamanta are calitate procesuală activă, termenul de prescripție a început să curgă de la data decesului lui R. P., respectiv 31.12.2007, fiind prin urmare împlinit cu foarte mult timp în urmă.
Din punct de vedere al excepției lipsei de interes, pârâta a arătat că neexecutarea contractului de întreținere s-a ivit după decesul lui R. P., aspect reținut în sentința civilă nr._/03.12.2012, definitivă și irevocabilă, adăugând că obligația de întreținere a fost privită de părțile contractului ca fiind divizibilă, aspect demonstrat de reclamantă prin solicitarea rezoluțiunii, în dosarul civil nr._/211/2010, doar în ceea ce proivește cota parte de ½ din imobil.
În probațiune, pârâta a solicitat administrarea probei cu interogatoriul reclamantei și audierea a cinci martori.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepțiilor invocate de pârâtă ca nefondate.
A arătat că are calitate procesuală activă prin faptul că are calitatea de creditor al unei obligații de întreținere indivizibile cu mai mulți creditori (reclamanta și soțul ei) și că a acceptat tacit moștenirea soțului său prin efectuarea de acte de conservare și administrare a averii comune și implicit soțului.
Raportat la excepția prescripției dreptului material la acțiune, a arătat că poate solicita rezoluțiunea în întregime a contractului pentru neîndeplinirea obligației de întreținere oricând, întrucât obligația este una continuă, cu executare succesivă, este o obligație de a face, care subzistă pe toată durata vieții tuturor creditorilor. Apreciază că termenul de prescripție nici nu a început să curgă, având în vedere faptul că termenul general de prescripție ar începe să curgă abia la data încetării oricărei prestații, care în speță ar fi aprilie 2014 sau la data de 29.05.2014, data pronunțării deciziei civile nr. 922/R a Curții de Apel Cluj, ori la data de 18.10.2014, data mutării definitive a pârâtei din imobil, astfel că acțiunea a fost introdusă în interiorul termenului de prescripție.
Referitor la excepția lipsei de interes, a precizat că interesul său în promovarea acțiunii reiese din aceea că vine la moștenire după soțul său în calitate de soție supraviețuitoare, bunurile transmise pârâtei aflându-se în proprietate codevălmașă și că dorește reîntregirea patrimoniului său, astfel încât să poată lăsa casa moștenire fetelor sale, inclusiv pârâtei.
A anexat răspunsului la întâmpinare sentința civilă nr. 7591/30.04.2013 (f. 59-62), decizia civilă nr. 125/13.02.2014 (f. 63-69), plângere penală formulată împotriva pârâtei (f. 70-72).
Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba constând în înscrisurile depuse la dosar, respingând restul probelor solicitate ca nefiind utile și concludente soluționării cauzei.
La termenul de judecată din data de 10 februarie 2015, având în vedere faptul că reclamanta a decedat la data de 29.01.2015, potrivit certificatului de deces (f. 77), în temeiul art. 412 alin. (1) C.proc.civ., instanța a suspendat judecarea cauzei până la introducerea în cauză a moștenitorilor reclamantei, la data de 10 august 2015 fiind formulată de către legatara universală M. C.-M. cerere de repunere a cauzei pe rol, ca urmare a introducerii în cauză a moștenitorilor reclamantei, fiind anexate cererii testamentul defunctei și încheierea de autentificare a acestuia (f. 84-85).
La data de 17 noiembrie 2015 s-au depus note de ședință de către numita M. A., în calitate de moștenitoare a reclamantei (f. 96-98) și de către M. C.-M., în calitate de legatară universală și moștenitoare a reclamantei (f. 99-101), aceasta din urmă depunând și dovada acceptării succesiunii de către numitele M. C.-M. (f. 103), M. A. (f. 105) și C. M. (f. 106).
La termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2015 instanța a pus în discuția părților prezente excepțiile invocate de către pârâtă prin întâmpinare și a rămas în pronunțare pe aceste excepții.
Analizând cu prioritate excepțiile procesuale invocate de către pârâtă, astfel cum cer dispozițiile art. 248 C.proc.civ., instanța reține următoarele:
Art.. 246 C.proc.civ. definește excepția procesuală ca fiind mijlocul prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța invocă, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanței, competența instanței ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acțiune urmărind, după caz, declinarea competenței, amânarea judecății, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.
Potrivit art. 248 alin. (1) C.proc.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că în cazul în care s-au invocat mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc.
În speță, având în vedere faptul că au fost invocate trei excepții procesuale, respectiv excepția lipsei calității procesual-pasive, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei de interes, instanța va analiza aceste excepții în următoarea ordine: excepția lipsei calității procesuale active va fi analizată prima, calitatea procesuală fiind, potrivit art. 32 alin. (1) lit. b) C.proc.civ., condiție generală de exercitare a acțiunii civile, apreciind că în măsura în care această excepție de fond ar fi întemeiată ar face inutilă analiza celorlalte excepții. În continuare, instanța va analiza excepția lipsei de interes, interesul fiind, potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C.proc.civ., condiție generală de exercitare a acțiunii civile, apreciind că în măsura în care această excepție de fond ar fi întemeiată ar face inutilă analiza celeilalte excepții, ultima urmând a fi analizată excepția prescripției dreptului material la acțiune, condiție specială de exercitare a acțiunii civile.
Raportat la excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtă prin întâmpinare, instanța o va respinge ca neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 36 C.proc.civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.
În cazul de față, calitatea procesuală activă rezultă din identitatea existentă între reclamanta R. M. și creditoarea obligației de întreținere. Astfel, deși contractul de întreținere nu era reglementat expres sub imperiul vechiului Cod Civil, aplicabil în speță, raportat la data încheierii contractului de întreținere, respectiv 23 decembrie 2003, potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 contractul fiind supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, instanța apreciază că în privința acestui contract era recunoscut atât de practica judiciară, cât și de doctrină caracterul indivizibil al obligației de întreținere. Acest caracter indivizibil al obligației de întreținere dă posibilitatea oricărui creditor al obligației să solicite rezoluțiunea întregului contract, chiar dacă obligația de întreținere nu este prestată decât față de unul din întreținuți. Din acest punct de vedere, instanța apreciază că reclamanta, în calitate de creditor al obligației de întreținere, poate solicita rezoluțiunea contractului de întreținere pentru întreg imobilul a cărui proprietate a fost transmisă pârâtei, chiar dacă reclamanta invocă neexecutarea obligației de întreținere doar față de unul dintre creditori, respectiv față de ea.
Nu pot fi avute în vedere susținerile pârâtei, potrivit cărora singurul îndreptățit să ceară rezoluțiunea pentru cota de ½ din imobil ar fi fost defunctul R. P., o astfel de susținere ar fi avut temei, dacă caracterul obligației ar fi fost divizibil. Faptul că soțul reclamantei a decedat fără a solicita rezoluțiunea contractului pentru neexecutare nu o privează pe reclamantă de posibilitatea sa de a promova o astfel de acțiune, în virtutea caracterului indivizibil al obligației pârâtei, respectiv al creanței reclamantei.
Susținerile pârâtei constând în aceea că reclamanta nu ar fi acceptat succesiunea defunctului R. P. nu au relevanță, întrucât reclamanta acționează în nume propriu, având calitate procesuală activă în temeiul caracterului indivizibil al obligației de întreținere în privința întreținuților, care o îndreptățește să ceară rezoluțiunea integrală a contractului chiar și în ipoteza în care neexecutarea vizează doar unul dintre creditori.
Referitor la excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea prezentei acțiuni, excepție ridicată de pârâtă prin întâmpinare, instanța va respinge și această excepție ca neîntemeiată pentru considerentele care urmează.
Interesul procesual reprezintă finalitatea, folosul practic urmărit de partea care promovează o acțiune în justiție și trebuie să fie, conform dispozițiilor art. 33 C.proc.civ., determinat, legitim, personal, născut și actual, condiții îndeplinite în cazul de față.
Având în vedere faptul că instanța a reținut caracterul indivizibil al obligației de întreținere, interesul reclamantei în promovarea prezentei acțiuni este reprezentat de dorința acesteia de a rezoluționa contractul de întreținere în întregime, pentru neîndeplinirea obligației de întreținere de către pârâtă, scopul urmărit fiind acela de a reintroduce în masa patrimonială imobilul a cărui proprietate a fost transmis pârâtei, în condițiile în care în momentul încheierii contractului de întreținere acest bun era unul în proprietate comună devălmașă.
Raportat la excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține că, potrivit art. 201 din Legea nr. 71/2011, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, respectiv în speță prevederilor Decretului nr. 167/1958.
În vederea analizării acestei excepții, instanța reține, cu titlu preliminar, că între R. P. și R. E., în calitate de creditori și pârâta R. E., în calitate de debitoare s-a încheiat un contract de întreținere (f. 5-6), autentificat de BNP O. O. P., prin care creditorii au transmis pârâtei dreptul de proprietate asupra imobilului, bun comun, compus din construcții și teren, situat în municipiul Cluj-N., ., jud. Cluj, înscris în CF nr. 2859 Someșeni, A+1, cu nr. topo 92/2, 91/3/2/1/2, cu reținerea dreptului de uzufruct viager asupra imobilului înstrăinat. Prin contract, pârâta și-a asumat obligația ca în schimbul imobilului transmis să presteze creditorilor întreținere completă cu toate cele necesare traiului pe toată durata vieții acestora, iar în momentul decesului să suporte cheltuielile de înmormântare.
Ulterior decesului soțului său, în anul 2010, reclamanta a introdus acțiune în rezoluțiunea contractului de întreținere menționat mai sus cu privire la cota de ½ din imobil, pentru neexecutarea de către reclamantă a obligației asumate prin contract.
Prin sentința civilă nr._/03.12.2012 (f. 17-21), definitivă prin respingerea apelurilor declarate de părți prin decizia civilă nr. 858/A/12.11.2013 (f. 22-32) și irevocabilă prin decizia civilă nr. 922/R/29.05.2014 (f. 33-39), prin care recursul reclamantei s-a respins ca nefondat, acțiunea reclamantei R. M. în contradictoriu cu pârâta R. E. a fost admisă, s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere pentru cota de ½ din imobilul în discuție, repunerea părților în situația anterioară și restabilirea situației din CF. Prin acestă sentință civilă s-a reținut cu putere de lucru judecat că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, manifestând o lipsă de recunoștință față de mama sa și nerealizând o întreținere și o îngrijire constată.
Acțiunea în rezoluțiunea contractului de întreținere, fiind o acțiune personală cu caracter patrimonial este prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani, conform art. 3 alin. (1) rap. la art. 12 din Decretul lege nr. 167/1958 aplicabil în cauză. Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
În cazul de față, instanța apreciază că dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut după decesul soțului său, atunci fiind momentul în care pârâta a încetat să își îndeplinească obligația de întreținere, după cum chiar reclamanta a susținut în dosarul civil nr._/211/2010, acesta fiind și motivul pentru care în anul 2010 reclamanta a formulat acțiune în rezoluțiunea contractului de întreținere cu privire la cota de ½ din imobilul în litigiu. În acel moment, pentru neîndeplinirea obligației de către pârâtă, reclamantei i s-a născut dreptul la acțiune pentru rezoluțiunea contractului pentru întregul imobil, datorită caracterului indivizibil al obligației de întreținere. Deși inițial cererea a fost formulată doar pentru cota de ½ din imobil, ulterior în fața acelei instanțe și-a modificat cererea și cu privire la cealaltă jumătate, doar că cererea a fost respinsă ca tardivă, reclamanta fiind decăzută din dreptul a a-și mai preciza acțiunea, întrucât a formulat precizarea cu încălcarea termenului imperativ prevăzut de art. 132 alin. (1) coroborat cu art. 134 C.proc.civ., respectiv după prima zi de înfățișare, pârâta opunându-se în mod neechivoc modificării acțiunii introductive de instanță. Chiar dacă cererea de modificare a fost respinsă de către instanță ca tardivă, acesta avea posibilitatea să înregistreze o nouă cerere de chemare în judecată.
Susținerea reclamantei potrivit căreia termenul de prescripție nu a început să curgă deoarece obligația este continuă și că aceasta s-a prestat sub o anumită formă, cel puțin până în anul 2014, când pârâta s-a mutat din imobil nu poate fi primită, fiind stabilit, cu putere de lucru judecat, prin sentința civilă nr._/2012 pronunțată de către Judecătoria Cluj-N. în dosarul civil nr._ /2010 faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de întreținere. Sub acest aspect, instanța reține că prin decizia civilă nr. 995 din 4 februarie 2009, ICCJ a statuat că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. și art. 166 C.proc.civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.). Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
În consecință, instanța constată că termenul de prescripție de trei ani a început că curgă cel târziu în momentul înregistrării cereri de chemare în judecată care a făcut obiectul dosarului civil nr._/211/2010, adică în data de 30.08.2010 și s-a împlinit la data de 30.08.2013, iar prezenta cerere a fost înregistrată la data de 31.10.2014, peste termenul de prescripție.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare și va respinge cererea formulată de reclamantele M. C.-M., C. M., și M. A., în contradictoriu cu pârâta R. E., ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei de interes invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Respinge cererea formulată de reclamantele M. C.-M., CNP_, domiciliată în Cluj-N., .. 62, jud. Cluj, C. M., CNP_, domiciliată în Cluj-N., ., . și M. A., CNP_, domiciliată în Cluj-N., .. 62, jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâta R. E., CNP_, cu domiciliul procesual ales în Cluj-N., ., nr. 24, jud. Cluj, la av. D. A. L., ca prescrisă.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Cluj-N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. GAGAMIHAELA M.
Red. I.G. /Thred. I.G./
4 ex./27.11.2015
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CLUJ-NAPOCA | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2015/2015.... → |
|---|
