Somaţie de plată. Hotărâre din 09-04-2015, Judecătoria CLUJ-NAPOCA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 3557/2015
ROMANIA
JUDECĂTORIA CLUJ - N.
Cluj-N., .. 2, cod postal_
Tel.: 0264 – 596.110 / fax: 0264 – 431.033
Operator Date cu Caracter Personal 3185
Dosar nr._
ORDONANȚA CIVILĂ Nr. 3557/2015
Ședința publică din data de 09.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. P.
GREFIER: A. JOSZA
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe creditoarea S.C. S. M. S.A. și pe debitorul T. S. P., având ca obiect ordonanță de plată.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul creditoarei, av. Milchis O. S., lipsă fiind debitorul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere dispozițiile art. 131 N.C.P.C., instanța a constatat că este competentă general, material și teritorial să judece pricina, potrivit art. 1.015 N.C.P.C. rap. la art. 94 și art. 107 N.C.P.C.
Întrebat fiind, reprezentantul creditoarei arată că nu are cereri prealabile de formulat și nici excepții de invocat în prezenta cauză.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă reprezentantului creditoarei cuvântul pe probe.
Reprezentantul creditoarei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în baza art. 258 N.C.P.C. coroborat cu art. 255 N.C.P.C. încuviințează în probatoriu înscrisurile depuse la dosar.
Raportat la prevederile art. 238 alin. 1 N.C.P.C. instanța constată că prezenta cauză se află în stare de judecată.
În temeiul art. 244 N.C.P.C. instanța declară cercetarea procesului încheiată.
În temeiul art. 392 N.C.P.C. instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Reprezentantul creditoarei solicită instanței admiterea cererii așa cum a fost formulată în cererea introductivă de instanță.
Reprezentantul creditoarei solicită instanței obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial conform chitanței pe care o depune la dosar.
În temeiul art. 394 alin. 1 N.C.P.C., instanța declară închise dezbaterile în fond și reține cauza spre soluționare pe baza probelor aflate la dosar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cerereade chemare în judecată introdusă pe rolul acestei instanțe la data de 19.12.2014 sub nr._, creditoarea S.C. S. M. S.A. a chemat în judecată pe debitorul T. S. P., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună emiterea unei ordonanțe de somare a debitorului și obligarea acestuia la plata sumei de 17.224,28 lei, reprezentând contravaloare debit neachitat, penalități de întârziere aferente debitului principal și la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, creditoarea a arătat că între părți s-au derulat relații între profesioniști, conform facturii fiscale, anexate la dosarul cauzei, în cuantum de 19.834,92 lei.
Creditoarea a mai arătat că debitorul nu a achitat decât parțial contravaloarea facturii fiscale, rămânând un rest neachitat în cuantum de 17.224,28 lei.
Creditoarea a precizat că debitorul, neexecutându-și obligația de plată, urmează să fie calculate și penalități de întârziere.
Societatea creditoare apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1013 alin. (1) din N.C.P.C., pentru a-i fi admisă cererea de chemare în judecată, creanța dedusă judecății fiind certă lichidă și exigibilă.
În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 1013 - 1017 din N.C.P.C.
Cererea a fost legal timbrată.
În probațiune, creditoarea a depus la dosarul cauzei, în copie, un set de înscrisuri (f. 7-23).
Debitorul, deși legal citată nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru formularea poziției procesuale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, între creditoarea S.C. S. M. S.A. și debitorul T. S. P., au existat raporturi directe, între profesioniști, în forma simplificată, raporturile juridice fiind guvernate de factura fiscală, anexată la dosarul cauzei, în cuantum de 19.834,92 lei (f. 7).
Debitorul nu a achitat decât parțial contravaloarea facturii fiscale, rămânând un rest neachitat în cuantum de 17.224,28 lei.
Existența debitului a fost recunoscută de către debitor (f. 8-15).
Creditoarea a somat debitorul să achite debitul restant, în conformitate cu disp. art. 1014 N.C.P.C. (f. 18-23).
Fața de cele de mai sus, instanța urmează a reține că, în speță, sunt incidente condițiile prevăzute de art. 1013 alin. (1) din N.C.P.C.
În drept, conform art. 1013 alin. (1) din N.C.P.C., Prevederile prezentului titlu se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Legat de admisibilitatea cererii creditoarei, instanța constată că aceasta este supusă următoarelor condiții cumulative : 1. existența unei obligații care să aibă ca obiect plata unei sume de bani 2. născute dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, 3. creanța având ca obiect plata unei sume de bani să fie certă, lichidă și exigibilă.
În ceea ce privește existența primei condiții respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somația de plată să aibă ca obiect o sumă de bani, instanța consideră că acest aspect se verifică prin analiza obiectului cererii așa cum acesta a fost formulat de creditoare. Analizând, așadar, obiectul somației de plată rezultă că prima condiție este îndeplinită deoarece creditoarea a solicitat obligarea debitorului la plata unei sume de bani.
În ceea ce privește cea de a doua condiție respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somație să fie născută dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, instanța constată că aceasta este îndeplinită. Astfel, în speță, instanța reține că, deși între părți nu s-a întocmit un contract, ca și instrument probator, înțelegerea juridică a luat naștere prin aceea că oferta și acceptarea acesteia sunt concordante, prin semnarea și ștampilarea de către debitor a facturii anterior menționate. Facturile acceptate reprezintă înscrisuri sub semnătură privată ce fac dovada existentei actului juridic și executării operațiunii ce constituie obiectul acestora împotriva destinatarului, în cauză, acceptarea facturilor fiind realizată prin semnarea și ștampilarea acestora de către debitor.
În ceea ce privește cea de-a treia condiție, respectiv certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței creditoarei, instanța constată îndeplinită această condiție raportat la dispozițiile art. 662 N.C.P.C. și coroborat și cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (factura fiscală).
Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații - în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție - nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, acestea fiind stinse anterior prin plată.
Față de împrejurarea că, în speța de față, creditoarea - prin înscrisurile administrate la dosar - a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea în totalitate a obligațiilor de către debitor, instanța reține că acestuia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 249 N.C.P.C., că a executat propriile obligații.
Însă, așa cum rezultă din analiza înscrisurilor aflate la dosar, singura care a înțeles să administreze dovezi în acest sens este creditoarea, iar analiza acestora confirmă cele arătate mai sus în sensul lipsei stingerii totale a debitului pe care debitorul o avea față de creditoare.
În plus, împrejurarea nedepunerii de către debitor a întâmpinării - obligatorie în prezenta cauza - constituie o atitudine procesuala pe care instanța urmează a o califica drept o recunoaștere a pretențiilor creditoarei, în conformitate cu dispozițiile art. 1018 alin. (3) teza finala din N.C.P.C.
Prin urmare, instanța constatând, în speță, îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative de admisibilitate a unei ordonanțe de plată, în baza art. 1.021 alin. (1) din N.C.P.C. va admite cererea creditoarei și va obliga pe debitor la plata sumei de 17.224,28 lei, reprezentând contravaloare debit neachitat.
În ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea debitorului la plata penalităților de întârziere, instanța apreciază că, acestea nu sunt datorate întrucât relațiile comerciale dintre părți s-au desfășurat în lipsa unui contract care să prevadă plata de penalități pentru neachitarea facturilor la scadență.
Mențiunile din facturi privind plata penalităților de întârziere de 0,4 % pentru fiecare zi de întârziere nu pot atrage răspunderea debitorului, acestea nefăcând obiectul unei clauze contractuale negociate de părți.
În consecință, instanța va respinge capătul de cerere cu privire la obligarea debitorului la plata penalităților de întârziere, ca fiind neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 1.021 alin. (3) N.C.P.C., având în vedere data exigibilității debitului, instanța va fixa un termen de 10 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 453 alin. (1) N.C.P.C., prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. În prezenta cauză, creditoarea a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, prin cererea de chemare în judecată.
Creditoarea a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces, respectiv 900 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru (200 lei) și onorariu avocat (700 lei).
Având în vedere cele de mai sus, instanța urmează a admite capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga pe debitoare la plata către creditoare a sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
ORDONĂ:
Admite în parte cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea S.C. S. M. S.A., cu sediul procesual ales la C.. av. M. O. S. în Cluj-N., .. 19, . în contradictoriu cu debitorul T. S. P., cu domiciliul în Cluj-N., ., ..
Somează debitorul T. S. P. la plata sumei de 17.224,28 lei, reprezentând contravaloare debit neachitat, către creditoarea S.C. S. M. S.A. în termen de 10 de zile de la comunicare.
Respinge capătul de cerere cu privire la obligarea debitorului la plata penalităților de întârziere, ca fiind neîntemeiat.
Obligă debitorul la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către creditoare.
Cu drept de cerere în anulare la Judecătoria Cluj-N. pentru debitor în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. P. A. Josza
Red./Dact./A.P./4 ex./15.04.2015
| ← Suspendare provizorie. Sentința nr. 3502/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 240/2015. Judecătoria... → |
|---|
