Acţiune în constatare. Sentința nr. 2664/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2664/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 16522/212/2008
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2664
Ședința publică din data de 22.02.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. M.
GREFIER: C. B.
Pe rol, soluționarea acțiunii civile privind pe reclamanții P. C. și H. V., ambii cu domiciliul procesual ales în C., .. 29, ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. „T. I. 61” S.R.L., cu sediul în C., ., ., jud. C., având ca obiect acțiune în constatare - accesiune imobiliară/ pretenții civile.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 08.02.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării la data de 15.02.2013 și apoi la data de 22.02.2013 când, în aceeași compunere,
JUDECĂTORIA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 05.08.2008, sub număr dosar_/ 212/ 2008, reclamanta P. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. „T. I. 61” S.R.L., pronunțarea unei hotărâri prin care, pe calea accesiunii imobiliare artificiale, să îi fie recunoscut dreptul de proprietate asupra construcției reprezentată de clădirea cu suprafața de 30,15 mp situată pe terenul în suprafață de 60,42 mp din mun. C., . Piața Tomis III, după o reală despăgubire a pârâtei. Totodată, solicită reclamanta contravaloarea chiriei aferente terenului ocupat de construcție.
În motivarea cererii, se arată că reclamanta a cumpărat terenul indicat anterior, prin Contractul de vânzare-cumpărare nr. 2400/ 14.11.2005 încheiat la B.N.P. „M. Lambrino”. Pe acest teren se afla activul denumit „clădire în suprafață de 30,15 mp” care a fost ulterior cumpărat de la soții M., în baza Contractului de vânzare-cumpărare de bunuri viitoare autentificat la B.N.P. „D. R.-L.” sub nr. 486/ 12.04.2006.
Precizează reclamanta că a suferit un prejudiciu dublu, atât prin imposibilitatea de a dispune de bunul său în mod exclusiv și absolut, cât și prin prisma chiriei pe care pârâta ar fi trebuit să o achite pentru folosința terenului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 494 din Codul civil de la 1864, iar în susținere au fost depuse înscrisuri, în fotocopie.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 200 lei și cu timbru judiciar de 5 lei.
Pârâta a formulat întâmpinare (f. 29-30, vol. I), prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, arătând că prin Sentința civilă nr._/ 20.11.2006 Judecătoria C. a respins o cerere similară promovată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții M. I. și M. N.. Totodată, se solicită respingerea acțiunii, ca nefondată, întrucât reclamanta a încheiat contractul de vânzare-cumpărare pentru teren, deși cunoștea că pe acea suprafață se găsea clădirea - proprietatea soților M..
În drept, au fost invocate prevederile art. 115 Cod procedură civilă.
Prin încheierea din 18.01.2011 instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă prin raportare la soluția dată de Judecătoria C. în dosarul nr. 8012/ 2006.
Prin precizări depuse la dosar în data de 11.10.2011 (f. 99, vol. I), reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de reclamanți, a numiților P. C. și H. V., care au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 60,42 mp prin acte de vânzare ulterioare introducerii acțiunii de față. D. urmare, dată fiind transmiterea calității procesuale, P. C. și H. V. au fost introduși în cauză, în calitate de reclamanți, în locul Ecaterinei P., cu privire la care instanța a constatat lipsa calității procesuale active, prin încheierea din 31.01.2012.
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică judiciară, după realizarea căreia reclamanții au suplimentat timbrajul cererii cu taxa judiciară de timbru de 5223.40 lei.
La ultimul termen de judecată pârâta a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosință, față de lipsa procedurii prealabile instituite de art. 7201 Cod procedură civilă. Instanța a unit cu fondul cauzei această excepție.
La același termen, cu ocazia dezbaterilor în fond, ambele părți au solicitat cheltuieli de judecată, iar pârâta a cerut, pentru eventualitatea admiterii capătului doi de cerere, ca instanța să compenseze sumele rezultate din contravaloarea construcției cu cele rezultate din despăgubirile pentru lipsa de folosință.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. „M. Lambrino” sub nr. 2400/ 14.11.2005 (f. 7-10, vol. I), P. E. a cumpărat de la Municipiul C. terenul în suprafață de 60,42 mp din mun. C., . Piața Tomis III, având următoarele vecinătăți: la nord - alee acces; la sud - proprietate privată; la vest - domeniu public; la est - trotuar, .>
Pârâta S.C. „T. I. 61” S.R.L. a dobândit dreptul de proprietate asupra clădirii în suprafață de 30,15 mp situată pe terenul din mun. C., . Piața Tomis III, anterior indicat, de la M. I. și M. N., prin Contractul de vânzare-cumpărare de bunuri viitoare autentificat la B.N.P. „D. R.-L.” sub nr. 486/ 12.04.2006 (f. 16-17, vol. I).
La rândul său, M. I. și-a adjudecat clădirea în suprafață de 30,15 mp la licitația organizată de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. pentru valorificarea activelor aparținând debitorului fiscal S.C. „Pestom” S.A., astfel cum reiese din procesul-verbal de licitație pentru bunuri imobile nr. 5005/ 07.04.2006 și procesul-verbal de adjudecare nr. 503/ 14.04.2006 (f. 65-67, vol. I).
Așadar, la momentul dobândirii de către S.C. „T. I. 61” S.R.L. a dreptului de proprietate asupra construcției situate pe terenul în suprafață de 60,42 mp din mun. C., . Piața Tomis III, acest teren se găsea în patrimoniul Ecaterniei P. și fusese înscris în cartea funciară prin Încheierea nr._/ 15.03.2006 (f. 104, vol. I).
Ulterior, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. „G. A.” sub nr. 230/ 04.03.2010 (f. 105-106, vol. I) P. H. și P. E. au vândut terenul în suprafață de 60,42 mp lui P. C.. Acesta din urmă, a vândut către H. V. cota indiviză de ½ din același teren, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P. „G. A.” sub nr. 1009/ 11.05.2010 (f. 107-108, vol. I).
Dreptul de proprietate deținut de P. C. și H. V. asupra terenului în discuție a fost intabulat potrivit Încheierii nr._/ 27.05.2010 și Încheierii nr._/ 27.05.2010 emise de către Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară C. (f. 109-110, vol. I).
Prin Contractul de alipire autentificat la B.N.P.A. „G. D. și G. A.” sub nr. 792/ 16.03.2011 (f. 112-113, vol. I) s-a procedat la alipirea unor imobile vecine aparținând acelorași proprietari, terenul astfel format fiind în suprafață totală de 206 mp, iar dreptul de proprietate a fost înscris în cartea funciară nr._ UAT C., conform extrasului de carte funciară nr._/ 27.09.2011 (f. 115-116, vol. I).
P. C. și H. V. figurează în evidențele autorităților locale (f. 87-97, vol. I) drept proprietari ai terenurilor ce au făcut obiectul contractului de alipire menționat anterior.
Având a se pronunța, potrivit art. 137 Cod procedură civilă, cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosință, față de lipsa procedurii prealabile instituite de art. 7201 Cod procedură civilă, instanța apreciază că excepția invocată de către pârâtă este neîntemeiată, dat fiind că textul de lege invocat nu are aplicabilitate în raporturile juridice dintre părțile litigante.
Astfel, în forma anterioară a alin. 1 din acest articol, de la data introducerii cererii de chemare în judecată, se impunea ca „în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani”, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul să încerce soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. Or, în cauza de față se constată că raportul juridic dintre părți este unul de natură civilă, iar nu comercială - în accepțiunea legii de la acea vreme.
În plus, forma actuală a art. 7201 alin. 1 Cod procedură civilă se referă la „procesele și cererile derivate din raporturi contractuale evaluabile în bani”, ceea ce nu există în speța pendinte.
Așa fiind, instanța va respinge excepția analizată.
Pe fondul cauzei:
Prin raportul de expertiză realizat în cauză de către expertul tehnic C. M. (f. 182-187, vol. I) construcția ce face obiectul acțiunii civile de față a fost identificată la adresa din mun. C., . Piața Tomis III, jud. C., având o suprafață construită de 30,15 mp.
Prin raportul suplimentar de expertiză tehnică întocmit în cauză de același expert (f. 191-193, vol. I) s-a stabilit că valoarea construcției este de_ lei - la nivelul anului 2006 și de_ lei - la nivel actual. Totodată, expertul a apreciat contravaloarea dreptului de folosință a terenului aferent construcției, de la data adjudecării spațiului comercial și până în prezent, ca fiind de_ lei.
Potrivit dispozițiilor art. 489 din Codul Civil de la 1864 - aplicabil situației juridice supuse analizei, „proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeței și a subfeței lui”, iar conform art. 492 din același cod, „orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până se dovedește din contra”.
Totodată, potrivit art. 645 din codul indicat, proprietatea se poate dobândi și prin accesiune.
Cum din materialul probator al dosarului nu rezultă că dispozițiile art. 492 cod civil nu ar fi aplicabile în cauză, instanța va admite cererea reclamanților, cu consecința recunoașterii dreptului de proprietate al acestora, dobândit prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, asupra construcției reprezentată de spațiul comercial - parter, în suprafață de 30,15 mp, situată în mun. C., . Piața Tomis III, jud. C., așa cum aceasta este identificată prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de către expertul tehnic C. M..
Prin prisma dispozițiilor art. 494 din Codul Civil de la 1864, instanța apreciază că reclamanților le revine, odată cu recunoașterea dreptului de proprietate asupra construcției, obligația corelativă de a dezdăuna S.C. „T. I. 61” S.R.L. cu suma reprezentând contravaloarea construcției supusă accesiunii, pentru a se evita îmbogățirea nejustificată a celor dintâi, pe seama pârâtei.
Cuantumul despăgubirilor ce vor fi acordate, cu acest titlu, pârâtei este stabilit de instanță potrivit concluziilor expertizei efectuate în cauză, respectiv valoarea actuală a construcției, astfel cum aceasta a fost determinată prin raportul suplimentar de expertiză (_ lei).
Sub acest aspect, instanța nu poate avea în vedere valoarea imobilului din anul 2006, dat fiind că pârâta trebuie despăgubită la valoarea actuală a bunului imobil.
Cât privește cel de-al doilea capăt de cerere, referitor la despăgubirea reclamanților pentru lipsa de folosință a terenului ocupat de construcție, de la data adjudecării și până în prezent, instanța constată că dreptul de proprietate al reclamanților asupra imobilului reprezentat de terenul în suprafață de 60,42 mp conferă acestora, potrivit dispozițiilor art. 480 din Codul Civil de la 1864, prerogativele de uz, folosință și dispoziție asupra respectivului bun.
În cauza de față, de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției de către pârâtă, autorii reclamanților, iar apoi reclamanții înșiși au fost lipsiți de folosința terenului pe care se găsea spațiul comercial. Cuantumul concret al prejudiciului a fost determinat prin administrarea probei cu expertiza, stabilindu-se astfel că pentru întreaga perioadă în care pârâta a folosit bunul, fără a deține un titlu justificativ, acesta se ridică la suma de_ lei.
Instanța reține că în cauza sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, reglementate de art. 989-999 din Codul Civil de la 1864, respectiv existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, existența vinovăției.
Raportat la situația de fapt reținută anterior, instanța constată că fapta ilicită a pârâtei constă în aceea că a ocupat, fără titlu, imobilul teren proprietatea reclamanților, punându-i pe aceștia în imposibilitatea exercitării prerogativelor dreptului de proprietate.
În ceea ce privește prejudiciul produs prin fapta ilicită a pârâților, instanța urmează a avea în vedere concluziile raportului de expertiză, după cum s-a și reținut anterior.
De asemenea instanța constată că între fapta ilicită a pârâtei și prejudiciul produs există legătură de cauzalitate, întrucât în lipsa faptei ilicite constând ocuparea fără drept a imobilului proprietatea reclamanților, prejudiciul nu s-ar fi produs.
Referitor la vinovăția pârâtei, instanța constată că, raportat la obligația generală de a nu aduce atingere dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului - drept opozabil erga omnes, și această condiție este îndeplinită.
Chiar dacă pârâta justifica un titlu pentru folosința construcției, totuși în ceea ce privește folosința terenului această parte nu face dovada deținerii vreunui titlu valabil, pentru perioada de referință.
În aplicarea principiului general în materia reparării prejudiciului, și anume acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită, autorul prejudiciului urmând să acopere atât pierderea efectiv suferită (damnum emergens) cât și beneficiul nerealizat (lucrum cessans), instanța, în baza dispozițiilor art. 989-999 din Codul Civil de la 1864, coroborate cu art. 480 și 483 din același cod, instanța va obliga pârâta la plata către reclamanți a sumei de_ lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru imobilul - teren în suprafață de 60,42 mp situat în mun. C., . Piața Tomis III, de la preluarea folosinței de către pârâtă și până în prezent.
Cu privire la cererea pârâtei de compensare a sumelor la plata cărora părțile urmează a fi obligate prin prezenta hotărâre, Judecătoria constată, mai întâi, că această cerere nu se referă la cheltuielile de judecată, ci la obligațiile de plată ce se vor naște în urma soluționării cauzei, potrivit cererii de chemare în judecată, respectiv la despăgubirile acordate pârâtei pentru construcție și la cele acordate reclamanților pentru lipsa de folosință asupra terenului.
Cum obligațiile de plată ce se vor stabili de instanță, potrivit celor anterior reținute, privesc datorii reciproce, certe și lichide, referitoare la bunuri fungibile, Judecătoria apreciază că nu ne găsim în prezența unei compensații judecătorești, ci a uneia legale care, în conformitate cu prevederile art. 1144 din Codul Civil de la 1864, „operează de drept, în puterea legii”.
Prin urmare, instanța nu este în măsură a se pronunța cu privire la compensarea datoriilor reciproce ale părților născute din prezenta hotărâre, modul în care va opera compensarea determinându-se potrivit regulilor aplicabile imputației plății, așa cum impune art. 1151 din Codul Civil de la 1864.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei, căzută în pretenții, instanța va obliga această parte la plata către reclamanți a sumei de 5928.40, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru (5453.40 lei), timbru judiciar (5 lei) și onorariu de expert suportat de reclamanți (500 lei).
În baza art. 54 alin. 2 din Legea nr. 7/ 1996, prezenta hotărâre se va comunica Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară C., în termen de 3 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile.
În baza art. 771 alin. 6 Cod fiscal, prezenta hotărâre se va comunica organului fiscal competent, în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului, pentru lipsa procedurii prealabile instituite de art. 7201 Cod procedură civilă, excepție invocată de către pârâta S.C. „T. I. 61” S.R.L.
Admite acțiunea civilă privind pe reclamanții P. C. și H. V., ambii cu domiciliul procesual ales în C., .. 29, ., în contradictoriu cu pârâta S.C. „T. I. 61” S.R.L., cu sediul în C., ., ., ..
Constată că reclamanții P. C. și H. V. au dobândit, prin efectul accesiunii imobiliare artificiale, dreptul de proprietate asupra construcției - parter, situată în mun. C., . Piața Tomis III, jud. C., având o suprafață construită de 30,15 mp, așa cum aceasta a fost identificată prin raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de către expertul tehnic ing. C. M..
Obligă reclamanții să plătească pârâtei suma de_ lei, reprezentând contravaloarea construcției - parter, situată în mun. C., . Piața Tomis III, jud. C., având suprafața construită de 30,15 mp.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de_ lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru imobilul - teren în suprafață de 60,42 mp situat în mun. C., . Piața Tomis III, de la preluarea folosinței de către pârâtă și până în prezent.
Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 5928.40, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prezenta hotărâre se va comunica Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară C., în termen de 3 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile.
Prezenta hotărâre se va comunica Serviciului Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Bugetului Local C., cu sediul în C., ., jud. C., în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile.
Cu drept de recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22.02.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
G. M. C. B.
red. jud. G.M. 25.02.2013/5ex
thn. red.C.B. 06.03.2013Emis 3 comunicări
| ← Somaţie de plată. Hotărâre din 17-06-2013, Judecătoria CONSTANŢA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 8470/2013.... → |
|---|
