Cereri privind executarea silită. Sentința nr. 27/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 27/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 18381/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr. _
Sentința civilă nr.
Ședința publică din data de 27.11.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Denissa-Tinonia BRESUG
GREFIER: L. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect alte cereri privind executarea silită suspendare executare silita, formulată de contestatorul S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE PRIN DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în Localitatea C., . nr.18, județ C. în contradictoriu cu intimata O. M., cu domiciliul în Localitatea C., . nr.3C, județ C..
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 20.11.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 27.11.2013, când s-a dispus:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generala a Finanțelor Publice Constanta, a formulat in temeiul art. 711-718 alin 1 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila coroborat cu art. 7 din O.G. nr. 22/2002 ,astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 92/2011 în contradictoriu cu intimata O. M. cerere de suspendare a executării silite si contestație la executare împotriva somației din data de 12.06.2013 in dosarul de executare nr. 84/2013 de către B.E.J. S. M. - E., înregistrata la D.G.F.P. Constanta sub nr._/19.06.2013 prin care Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. C. a fost somat ca în termen de 1 (una) zile de la primirea acesteia, să achite debitul în valoare de 2500 euro, in echivalent in lei la data plații reprezentând daune morale si 1361.53 lei cheltuieli de executare silita, prin care solicita admiterea cererii de suspendare a executării silite pana la soluționarea contestației la executare si admiterea contestației la executare si pe cale de consecința anularea tuturor formelor de executare silita emise in dosarul execuțional nr. 84/2013 .
In fapt, la data de 19.06.2013 au fost comunicate Statului roman prin Ministerul Finanțelor Publice la sediul D.G.F.P. Constanta ,somația si încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 12.06.2013 emise in dosarul execuțional nr.84/2013, in baza titlului executoriu reprezentat de sentința civila nr. 434/01.03.2010 a Tribunalului Constanta in dosarul nr._ rămasa definitiva prin decizia civila nr. 243/20.10.2010 pronunțata de Curtea de Apel Constanta si irevocabila prin decizia civila nr. 6046/15.09.2011 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite pana la soluționarea contestației la executare.
In temeiul art. 717 alin 1 Cod procedura civila .coroborat cu art. 7 din O.G. nr. 22/2002, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 92/2011, solicita instanței de judecata suspendarea executării silite pornite de B.E.J. S. M.-E. in dosarul execuțional nr. 83/2013, pana la soluționarea prezentei contestații la executare ,având in vedere faptul ca ,actele de executare au fost emise cu nerespectarea prevederilor legale in materie, respectiv au fost ignorate dispozițiile O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice ,astfel cum a fost modificata si completata . Având in vedere faptul ca, prin emiterea actelor de executare silita emise in dosarul execuțional nr. 83/2013 au fost încălcate dispozițiile legale in materie, pentru a nu prejudicia bugetul de stat, in urma executării pornite nelegal de executorul judecătoresc in dosarul execuțional menționat ,solicita in temeiul art. 718 Cod procedura civila ,coroborat cu art. 7 din O.G. nr. 22/2002 astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 92/2011 pentru aprobarea O.U.G. nr. 4/2011 privind stabilirea unor masuri pentru reorganizarea A. si pentru executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii ,sa se admită cererea de suspendare a executării silite pornite in dosarul execuțional nr. 83/2013, pana la soluționarea contestației la executare. In ceea ce privește plata cauțiunii, solicita a se avea in vedere incidența in cauza a dispozițiilor stabilite prin art. 7 din O.G. nr. 22/2002 astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 92/2011 pentru aprobarea O.U.G. nr. 4/2011 privind stabilirea unor masuri pentru reorganizarea A. ,in conformitate cu care "cererile indiferent de natura lor ,formulate de instituțiile publice si autoritățile publice in cadru procedurii de executare silita a creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru,timbru judiciar si a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune. Conform dispozițiilor art. 6 alin. 4 si 5 din O.G. nr.22/2002, astfel cum a fost modificata și completată prin Legea nr. 92/2011, "suspendarea se dispune fără plata unei cauțiuni". Conform dispozițiilor art. 6 alin. 6 din O.G. nr.22/2002, astfel cum a fost modificata și completată prin Legea nr. 92/2011,; „ Cererile introduse potrivit alin. (1) - (5) sunt scutite de taxa judiciară de timbru și se judecă cu precădere."
Cu privire la contestația la executare silita pornita in dosarul execuțional nr. 84/2013 ,solicita anularea tuturor formelor de executare silita emise împotriva Statului roman reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Constanta ca fiind nelegale, pentru următoarele considerente:
In fapt, în data de 19.06.2013, a fost comunicata către DGFP Constanta in calitate de reprezentant al Statului roman somația din data de 12.06.2013 si încheierea din 12.06.2013 întocmită în dosarul de executare silită nr. 84/2013 de către B. S. M.-E. prin care s-a dispus ca în temeiul art. 667 si 731 din Noul Cod Procedura civila și în baza titlului executoriu - sentința civila nr. 434/01.03.2010 pronunțata de Tribunalul Constanta rămasa definitiva prin decizia civila nr. 243/20.10.2010 a Curții de Apel Constanta si irevocabila prin decizia civila nr. 6046/15.09.2011 pronunțata in dosarul nr._ a înaltei Curți de Casație si Justiție să achite in termen de 1 zi debitul în valoare de 2.500 euro si 1361,53 lei. Contesta somația din data de 12.06.2013 si încheierea emisa la data de 12.06.2013 în dosarul de executare nr. 84/2013 ca fiind nelegale si netemeinice, pentru următoarele considerente: O prima critica pe care o aduce se refera la termenul de 1 zi in care au fost somați sa se conformeze titlului executoriu reprezentat de sentința civila nr. 434/01.03.2010 a Tribunalului Constanta, rămasa definitiva prin decizia civila nr. 243/20.10.2010 a Curții de Apel Constanta pronunțata in dosarul nr._ si irevocabila prin decizia civila nr. 6046/15.09.2013 a înaltei Curți de Casație si Justiție.
Învederează instanței de judecata faptul ca, actele de executare silita, respectiv somația si încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 12.06.2013 in dosarul execuțional nr. 83/2013 au fost întocmite cu încălcarea dispozițiilor prevăzute de O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice,stabilite prin titluri executorii ,respectiv cu încălcarea art. 2 din lege ,in conformitate cu care: " daca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca in termen de 6 luni, sa facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului." Solicita a se constata faptul ca prin emiterea încheierii privind stabilirea cheltuielilor de judecata si mai mult decât atât chiar, prin trecerea la emiterea somației Statului roman prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. C., executorul judecătoresc a ignorat dispozițiile prevăzute de art. 3 din O.G. nr. 22/2002, in conformitate cu care "doar in cazul in care instituțiile publice nu isi îndeplinesc obligația de plata in termenul prevăzut de art. 2,creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile in materie."
Dispozițiile O.G nr. 22/2002, privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, astfel cum a fost modif. si complet, sunt dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun, ce are o evidenta finalitate de protecție a patrimoniului instituțiilor publice, ca o premisa indispensabila a derulării activității lor in condiții optime si prin aceasta a îndeplinirii atribuțiilor ce le revin, ca parte integranta a mecanismului Statului, aceasta cu atât mai mult cu cat executarea nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice ,ci numai asupra celor alocate de la buget in acest scop, pentru a se evita perturbarea grava a activității care constituie însăși rațiunea de a fi a unor astfel de instituții, de care insa executorul nu a ținut seama atunci când a emis somația de plata la data de 12.06.2013 si când a pus in vedere debitorului sa facă plata in termen de una zi de la emiterea acesteia .
Prin prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002 ,modificata prin Legea nr. 110/2007 a fost acordata posibilitatea debitorilor din categoria instituțiilor publice, de a executa obligațiile de plata a sumelor de bani, ce le revin in temeiul unor titluri executorii voluntar . 6 luni ,de la data la care au primit somația de plata comunicata de organul competent de executare la cererea creditorului. Considera ca legiuitorul, atunci când a prevăzut acest termen de 6 luni de zile la art. 2 din OG 22/2002, a avut in vedere tocmai faptul de a da posibilitatea debitorului, instituție publica, sa facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata stabilita in baza unui titlu executoriu, ., termen de gratie pentru debitor, in care acesta sa poată dispune toate masurile necesare, prin ordonatorii principali de credite, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii. La art. 3 din OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, se prevede ca: "In cazul in care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plata in termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de Procedura civila si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile in materie".
Din întreaga reglementare a procedurii executării titlurilor executorii stabilite în sarcina instituțiilor publice se desprinde concluzia ca, in cazul acestora, legiuitorul a înțeles sa stabilească un regim special, derogatoriu de la cel comun, având ca principal obiectiv suspendarea executării silite pe un termen de 6 luni, timp în care instituția in cauza este obligata sa ia toate masurile necesare in scopul executării de buna voie a obligației ce-i revine.
In consecința, fiind suspendat termenul de punere in executare silita a unui titlu executoriu in interval de 6 luni, nici un alt act de executare nu poate fi îndeplinit in aceasta perioada, cu excepția somației de plata despre care vorbește textul art. 2 din teza finala din O.G. nr.22/2002. In lumina acestui text legal,procedura executării silite reglementata de dreptul comun are un caracter subsidiar ,putându-se apela la aceasta ,numai in ipoteza neexecutarii de bunăvoie a obligației,in termenul de 6 luni ,ce curge de la primirea somației de plata. In ceea ce privește natura juridica a termenului de 6 luni, reglementat de art. 2 din O.G. nr. 22/2002 ,modificata prin Legea nr. 110/2007, instanța apreciază ca este un veritabil termen de gratie acordat de lege debitorului instituție publica ,prin care executarea creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina acestor debitori este amânata pana la împlinirea termenului."(practica judiciara-sentinta civila nr 7403/07.11.2007 pronunțata de Judecătoria Sector nr 5 București.) Prin urmare, asa cum rezulta si din jurisprudenta invocata in materia O.G.nr 22/2002, termenul de 6 luni prevăzut de art 2 din lege ,este un termen de gratie in interiorul căruia instituția debitoare ,trebuie sa facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata voluntar. In accepțiunea textului special, aceasta somație ar urma sa conțină o simpla înștiințare a debitorului despre suma de plata, fără mențiunile speciale prevăzute la somația prevăzuta de art.667 Cod proc.civ., care se refera, intre altele la termenul in care urmează sa se facă executarea de bunăvoie a titlului executoriu si indicarea consecințelor nerespectarii acesteia, toate acestea bineînțeles, in concordanta cu prevederile Codului de procedura civila. Executorul judecătoresc nu a ținut seama de dispozițiile legale derogatorii atunci când a emis somația de plata si când a pus in vedere debitorului sa facă plata in termen de 1 (una) zile de la emiterea acesteia.
Potrivit art. 622 din Cod proc.civ.: "Obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de buna voie. In cazul in care debitorul nu executa de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, potrivit dispozițiilor prezentei cârti, daca legea nu prevede altfel."
Or, in speța, reclamanta - creditoare O. M. nu s-a adresat cu nici o cerere Ministerului Finanțelor Publice prin care sa solicite executarea voluntara a titlului stabilit prin hotărârile judecătorești menționate, astfel incât sa fie aplicabile prevederile art. 622 alin. 2 din Codul de procedura civila.
Cu toate acestea, reclamanta- creditoare a inteles sa solicite executarea prin intermediul executorului judecătoresc mărind astfel in mod nejustificat cheltuielile de executare.
De asemenea, consideră că în mod greșit executorul judecătoresc a stabilit în sarcina Ministerului Finanțelor Publice și cheltuieli de executare silita, deși la acest moment debitorul se afla inca in termenul de gratie de 6 luni, în care se poate face plata voluntar, fapt pentru care solicităm anularea in totalitate a încheierii prin care au fost stabilite cheltuieli de executare. Potrivit art. 622 din Cod proc.civ.: " Obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de buna voie. In cazul in care debitorul nu executa de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, potrivit dispozițiilor prezentei cârti, daca legea nu prevede altfel."
In speța, titlul executoriu este reprezentat de sentința civilă nr 434/01.03.2010 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ rămasa definitiva prin decizia civila nr 243/20.10.2010 a Curții de Apel Constanta si irevocabila prin decizia civila nr 6046/15.09.2011 a înaltei Curți de Casație si Justiție, prin care Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat la plata către O. C. a sumei de 2500 euro, in echivalent lei la data plații ,reprezentând daune morale. Având in vedere faptul ca instituția se afla in termenul de gratie de 6 luni in care se poate face plata voluntar către creditorul O. M. iar executorul a emis actele de executare cu încălcarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002 ,se solicita anularea actele de executare emise in dosarul execuțional nr. 82/2013 ,ca fiind nelegale.
In ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare in suma de 1361,53 lei cuprinse in somație,înțelege sa o conteste ca o consecința a faptului ca executorul judecătoresc a emis actele de executare cu încălcarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, respectiv cu nerespectarea termenului de gratie de 6 luni in care instituția putea face plata voluntar.
In drept, invoca art.711 si următoarele NCPC, O.G. nr. 22/2002 astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 92/2011,precum si pe toate dispozițiile legale invocate in cuprinsul contestației la executare.
In dovedirea cererii înțelege sa se folosească de proba cu înscrisuri si orice alte probe a căror necesitate rezulta din dezbateri.
In temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru cu modificările si completările ulterioare, cererile si acțiunile Ministerului Finanțelor Publice sunt scutite de plata taxei de timbru.
-Anexează următoarele înscrisuri: somația emisa in dosarul de executare nr. 83/2013 la data de 12.06.2013 in copie purtând mențiunea "conform cu originalul" ; încheierea din data de 12.06.2013 de stabilire a cheltuielilor de executare in copie purtând mențiunea "conform cu originalul"; sentința civila nr. 434/01.03.2010 pronunțata de Tribunalul Constanta ; decizia civila nr. 243/20.10.2010 pronunțata de Curtea de Apel Constanta in dosarul nr._ purtând mențiunea "conform cu originalul", decizia civila nr. 6046/15.09.2011 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție.
Instanța respinge contestația la executare pentru considerentele: Conform art. 711 NCPC " împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Ca si condiție de admisibilitate a cererii sale, contestatorul trebuie sa justifice un interes in promovarea unei astfel de acțiuni sau o vătămare suferita prin actele de executare atacate. Potrivit Art. 669 alin. (1) NCPC Partea care solicita îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silita este obligata sa avanseze cheltuielile necesare in acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor" iar conform alin. 4) al aceluiași articol "sumele datorate ce urmează sa fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, in condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesata si ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 445 alin. 2) si 3) se aplica in mod corespunzător..." Conform art. 669 alin. 2) NCPC "cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt in sarcina debitorului urmărit, in afara de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație in care vor fi suportate de acesta (....). De asemenea debitorul va fi ținut sa suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz efectuate după înregistrarea cererii de executare si pana la data realizării obligației stabilite in titlul executoriu, chiar daca el a făcut plata in mod voluntar " si conf. alin. 6) " pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor cat si pentru executorul judecătoresc . " Se constată că prin încheierea din 12.06.2013 S. M. a respectat întocmai prevederile normelor aplicabile, stabilind cheltuielile de executare in conformitate cu dispozițiile art. 669 alin. 3 C.pr.civ., art. 39 din Legea nr. 1887 2000 privind executorii judecătorești, republicata si ale Ordinului ministrului justiției nr. 2550/C/2006 modificat de Art. l din Ordinul 2561/C/30.07.2012, aspect față de care instanța nu reține nici o încălcare a dispozițiilor legale. In ce privește incidența OG nr. 22/2002, instanța apreciază ca termenul de 6 (sase) luni la care face referire contestatoarea nu este un termen de gratie sau de imunitate in raport de executarea silita, ci un termen in care debitoarea urmează a face demersuri pentru obținerea fondurilor necesare acoperirii pasivului in cazul in care acestea nu exista. Raportat la acest aspect, se are în vedere și faptul că contestatoarea nu face referire la o lipsa concreta de fonduri si nici nu face dovada acesteia, ci doar invocă prevederile legale in beneficiul său, folosind lipsa de fonduri ca un motiv al neexecutarii obligației stabilite prin titlul executoriu in condițiile in care "fiecare stat are obligația de a deține un arsenal juridic adecvat si suficient pentru a-si îndeplini obligațiile care îi revin (cauza Budov contra Rusiei - Hotărârea nr. 7 din 2002, cauza Sacaleanu contra României - Hotărârea din septembrie 2005)". Potrivit practicii arătate, se reține că instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului
legalității si de a executa de bunăvoie hotărârile judecătorești de condamnare a lor, termenul rezonabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului fiind aplicabil si in faza executării. Totodată, se are în vedere că Curtea, in cauza Sondor, a reamintit ca nu este oportun sa ceri unei persoane, care, in urma unei proceduri judiciare a obținut o creanța împotriva statului, sa recurgă la procedura de executare silita pentru a obține satisfacție.
Raportat la aceste aspecte, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plații debitului constituie si o atingere adusa dreptului prevăzut de art. I Protocolul nr. I. Prin urmare, având în vedere aceleași considerente, instituția publica nu poate refuza nici executarea încheierii prin care se stabilesc cheltuieli de executare căreia legea ii conferă caracter de titlu executoriu, fiind o obligație disproporționata in sarcina creditorului sa pornească o noua executare silita si sa aștepte 6 luni pentru a recupera sumele aferente executării silite, cat timp se reține culpa debitoarei in executarea voluntara a obligației. Cu referire la aceste aspecte, se apreciază că prin adoptarea OG nr. 22/2002 legiuitorul nu a avut intenția de a pune la dispoziția debitorilor bugetari un mijloc de tergiversare a executării silite, considerent aflat în concordanță și cu jurisprudența europeana in aceasta materie, motiv pentru care în practica judiciară s-a constatat existenta unui conflict intre norma interna prevăzuta de art. 2 din OG nr. 22/ 2002 modificata prin Legea nr. 110 / 2007 si art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, iar in temeiul art. 20 din Constituția României au fost înlăturate, reținându-se ca statul si instituțiile publice au îndatorirea de a veghea la respectarea principiului legalității si de a executa de bunăvoie hotărârile judecătorești, termenul rezonabil prevăzut in art. 6 fiind aplicabil si in faza executării silite", iar daca se refuza sau se omite executarea unei hotărâri ori se întârzie executarea sa, garanțiile art. 6 își pierd rațiunea. De asemenea, a pretinde creditorului ca pentru realizarea creanței sale ar trebui sa formuleze o noua acțiune pentru obligarea debitoarei de a prevedea in buget sumele necesare îndestulării sale, ar reprezenta o sarcina oneroasa pentru partea care deja a stabilit dreptul său pe cale judecătoreasca.
F. de aceste considerente expuse, instanța respinge contestația la executare formulata ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE PRIN DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA, cu sediul în Localitatea C.,
. nr.18, județ C. în contradictoriu cu intimata O. M., cu domiciliul în Localitatea C., . nr.3C, județ C., ca nefondată .
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică, azi 27.11.2013 .
PREȘEDINTE, GREFIER,
Denissa-Tinonia BRESUG L. D.
Red.jud. D.T.B/02.04.2014
Dact.D.L./ex.4/14.04.2014
| ← Aplicare amendă civilă. Sentința nr. 18/2013. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... → |
|---|
