Pensie întreţinere. Sentința nr. 8380/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8380/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 1615/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8380
Ședința publică din data de 10.06.2013
Președinte: C. M. G.
Grefier: E. F.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect exercitarea autorității părintești, acțiune formulată de reclamantul R. T. I. cu domiciliul în Constanta, Al Branduselor, nr. 6, ., . cu pârâta A. M. cu domiciliul în Constanta, Al Martisorului, nr. 10, ., .> Dezbaterile s-au purtat în ședința publică din 3.06.2013, fiind consemnate prin încheierea de la acea dată, care face corp comun cu prezenta hotărâre. Instanța a amânat pronunțarea la data de azi.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamantul R. T. I. a chemat în judecată pe pârâta A. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună exercitarea autorității părintești asupra minorului A. I. în comun, stabilirea locuinței minorului la tată, cu consecința obligării pârâtei la plata pensiei de întreținere.
În motivarea în fapt a cererii, se arată că din relația de concubinaj a părților a rezultat minorul A. I., care se află în îngrijirea mamei. A mai arătat reclamantul că pârâta nu se ocupă în mod corespunzător de minor, în timp ce aceasta este la serviciu de copil se ocupă bunicul matern și mătușa maternă.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 397, 400, 402 C.civ.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat exercitarea autorității părintești în comun, stabilirea locuinței minorului la mamă obligarea reclaamntului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului. Pârâtul a arătat că părțile nu au conviețuit împreună înainte de nașterea minorului, că au locuit împreună cu minorul o scurtă perioadă de timp, însă reclamantul nu s-a putut adapta vieții în comun.
Instanța a încuviințat și a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depus și referatul de anchetă psihosocială nr._/02.04.2013 efectuat la domiciliile părților, interogatoriul părților și proba testimonială cu martorii M. R. N. C. și S. A. N..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Din relația părților a rezultat minorul A. I., născut la data de 05.04.2012, care se află în prezent în îngrijirea mamei reconveniente.
Potrivit art.263 C.civ., în toate măsurile care privesc copiii precum trebuie să prevaleze interesul superior al copilului, iar conform art.448 “Copilul din afara căsătoriei (…) are aceeași situație ca și aceea a unui copil din căsătorie”.
Conform dispozițiilor art.396 C.civ. „Instanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă”.
În raport de probele administrate în cauză, instanța apreciază că este în interesul minorului ca exercitarea autorității părintești să revină ambilor părinți.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.397 C.civ. „După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți (…)” și numai dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, exercitarea autorității părintești poate reveni numai unui părinte.
Totodată instanța reține din declarația martorilor audiați că reclamantul îl ia pe minor la el la fiecare sfârșit de săptămână împrejurare care este de natură să dovedească dorința tatălui de a se implica în creșterea copilului său.
La determinarea interesului superior al copilului, trebuie să se aibă în vedere nevoile de dezvoltare (fizice, psihologice, de educație și sănătate, de securitate și stabilitate, de apartenență la o familie), istoricul copilului, în mod special situațiile de abuz, neglijare, exploatare precum și potențialele situații de risc care pot interveni în viitor, capacitatea părinților sau persoanelor care urmează să se ocupe de creșterea și îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia, menținerea relațiilor personale cu toate persoanele față de care copilul a dezvoltat relații de atașament.
În consecință, nefiind dovedită vreo împrejurarea excepțională care să justifice exercitarea autorității părintești exclusiv de către un părinte, instanța apreciază că în cauză sunt incidente prevederile art.397 C.civ., citat anterior.
Cu privire la stabilirea locuinței minorului, instanța are în vedere faptul că minorul locuiește în mod obișnuit la mama reconvenientă unde, potrivit concluziilor referatului de anchetă socială, beneficiază de condiții bune de creștere, condiții care respectă interesul minorului. De asemenea, instanța nu identifică nici un motiv pentru care această stare de lucruri să fie schimbată. Împrejurarea că pârâta reconvenientă merge la serviciu și de minor în acest timp se ocupă bunicul patern nu este de natură să ducă la concluzia că minorul nu beneficiază de condiții bune de creștere și educare.
În raport de dispozițiile art.400 C.civ. care prevăd „În lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic”, instanța stabilește locuința minorului la mama reconvenientă.
Instanța mai reține că potrivit dispozițiilor art.402 C.civ. „Instanța de tutelă, prin hotărârea de divorț, stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.”.
Totodată, art.499 C.civ. prevede că „Tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională”, iar potrivit art.529 din același act normativ „întreținerea este datorată în funcție de nevoia celui care o cere și de mijloacele celui ce urmează a o plăti”.
În plus, art.525 C.civ. statuează că „minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.”
Având în vedere că locuința minorului va fi stabilită la mama reconvenientă, iar aceasta își va îndeplini în natură obligația de întreținere față de copil, instanța constată că sunt întrunite condițiile legale pentru obligarea reclamantului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului A. I..
Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art.529 alin.2 coroborat cu art.530 alin.3 C.civ., reclamantul va fi obligat să plătească în favoarea minorului, începând cu data pronunțării hotărârii și până la majoratul acestuia, o pensie lunară de întreținere în cotă de 25% din venitul lunar net efectiv realizat, dar nu mai puțin decât venitul minim pe economie.
În acest sens, având în vedere principiile care statuează preeminența interesului superior al minorului și că hotărârea judecătorească își produce efectele pentru viitor, instanța apreciază că dispoziția dată în sensul raportării la venitul efectiv realizat, este de natură să producă cele mai eficiente efecte practice, întrucât suma urmează a fi individualizată la momentul punerii în executare, fapt ce scutește partea de necesitatea efectuării de noi demersuri în justiție ori de câte ori se schimbă cuantumul veniturilor realizate.
De asemenea în măsura în care partea obligată nu realizează venituri, atât interesul minorului cât și al debitorului sunt puse la adăpost prin faptul că minimul de întreținere este asigurat prin raportare la venitul minim pe economie.
În ceea ce privește data de la care reclamantul datorează minorului pensie de întreținere, instanța reține declarațiile martorilor audiați în cauză potrivit cu care reclamantul a cumpărat minorului diferite lucruri necesare și că minorul s-a aflat la acesta la fiecare sfârșit de săptămână.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamantul R. T. I. cu domiciliul în Constanta, Al Branduselor, nr. 6, ., . cu pârâta A. M. cu domiciliul în Constanta, Al Martisorului, nr. 10, ., .> Admite cererea reconvențională formulată de pârâta A. M., în contradictoriu cu reclamantul R. T. I..
Stabilește locuința minorului R. A. I., născut la data de 05.04.2012 la mama pârâtă.
Exercitarea drepturilor părintești cu privire la minor va fi realizată de ambii părinți.
Obligă reclamantul la plata către pârâtă si in folosul minorului a unei pensii de întreținere lunare in cuantum de 25% din venitul net realizat dar nu mai puțin din venitul minim pe economie, începând cu data pronunțării hotărârii si pana la majoratul minorului.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica azi, 10.06.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. M. G. E. F.
Red. jud. CMG: 14.06.2013
emis 2 comunicări la .
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 7272/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Înregistrare tardiva a nasterii. Sentința nr. 4072/2013.... → |
|---|
