Plângere contravenţională. Sentința nr. 18/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 18-12-2013 în dosarul nr. 12311/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.3047
Dosar nr._
Sentința civilă nr._
Ședința publică din 18.12.2013
Completul compus din:
Președinte: M. R.
Grefier: M. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, acțiune formulată de petentul R. Ș. domiciliat în C., . nr.5 în contradictoriu cu intimat I.P.J. C. – SERVICIUL RUTIER .
La apelul nominal făcut în ședință publică la ultima apelare a cauzei la ordine, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită cu părțile potrivit art 153 NCPC.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile, în temeiul disp. art. 258 Cod procedură civilă, fiind concludente, pertinente și utile cauzei, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, respectiv cele aflate la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, în temeiul disp.art.394 Cod procedură civilă, instanța constată încheiate dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în pronunțare .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.05.2013 sub nr._, contestatorul R. S. a solicitat în contradictoriu cu intimata IPJ C. –Serviciul Rutier anularea procesului - verbal . nr._ din data de 23.04.2013 prin care a fost amendat cu suma de 1125 lei, reținându-se în sarcina sa săvârșirea contravențiilor prevăzute și sancționate de art. 121 alin. 1 din R.A.O.U.G. 195/2002, art. 102 alin. 3 O.U.G. 195/2002 republicată, 101 alin 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a circulat cu viteza legala.
În drept, contestatorul a invocat prevederile OG nr 2/2002 si OG 195/2002..
Pentru probațiunea cererii s-a anexat procesul- verbal contestat în copie.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, și a depus la dosarul cauzei documentația ce stă la baza întocmirii procesului- verbal contestat, constând în: planșa fotografică (f. 15), buletin de verificare metrologică (fila 18), atestatul operatorului radar (fila 18), certificatul de omologare a aparatului radar (f. 18 ).
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă pentru soluționarea cauzei.
Analizând înscrisurile dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal de contravenție . nr._ din data de 23.04.2013 petentul a fost amendat cu suma de 1125 lei, reținându-se în sarcina sa că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 22 la km 252, dinspre Tulcea către Constanta, și a fost depistat de aparatul radar circulând cu viteza de 149km/h, faptă prevăzută și sancționata de art. 121 alin. 1 din R.A.O.U.G. 195/2002, art. 102 alin. 3 O.U.G. 195/2002 republicată. S-a mai reținut ca nu avea asupra sa permisul de conducere, fapta prevăzuta si sancționata de art. 101 alin 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, termenul în care a fost formulată plângerea contravențională, instanța constată că a fost respectat termenul de 15 zile de la data înmânării procesului – verbal.
În ceea ce privește legalitatea procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, iar petentul nu a invocat nici un caz de nulitate relativă.
Cu privire la temeinicia procesului - verbal, instanța constată că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul - verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda alternativ cu sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul . nr._ montat pe auto Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video . 800. Din buletinul de verificare rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice .
De asemenea, între procesul-verbal și probele depuse de intimată în susținerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează. În fotografia de la fila 15 se observă foarte clar numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent, respectiv_ , precum și viteza de 149 km/h avută de acesta în data de 23.04.2013, la ora 11.55.
Potrivit art. 102 alin.(3) constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul -verbal, iar petentul nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere ori de înlăturare a caracterului contravențional al faptei instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 102 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea unui număr de 9 puncte de penalizare.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în minimul prevăzut de lege este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă.
Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca nefondata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondata plângerea formulată de petentul R. Ș. domiciliat în C., . nr.5 în contradictoriu cu intimat I.P.J. C. – SERVICIUL RUTIER.
Cu drept de apel in 30 de zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica azi 18.12.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. R. M. D.
Red.Jud. M.R
Tehnored. M.D
4 ex/ 19.12.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
