Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 15458/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. F.
GREFIER E. G.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent S. C. D. domiciliat în C., ., ., . și pe intimat I. DE P. AL JUDETULUI CONSTANTA, având ca obiect plângere contraventionala CP_.
Dezbaterile asupra fondului, au avut loc în ședința publică din data de 12.11.2013 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea data ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 18.11.2013, când:
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11 iunie 2013 petentul S. C. D. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție CP nr._/11.06.2013 emis de intimata I. P. J. C...
In motivarea plângerii, petentul a arătat că la momentul controlului acesta era staționat în stația de benzină de aproximativ 5 minute, dovadă fiind camerele de luat vederi ale stației. Mai arată că nu a venit nicidecum din direcția menționată de agentul constatator și nici nu a încălcat marcajul auto.
Plângerea nu a fost motivată în drept și petentul nu a solicitat probe în dovedire.
Plângerea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 15 lit. i din Legea 146/1997 și art. 1 alin. 2 din OG 32/1995.
Intimata a depus întâmpinare la data de 12.07.2013, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivare, a arătat că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât a schimbat direcția de mers prin efectuarea virajului la stânga cu încălcarea marcajului longitudinal continuu care separă benzile de mers.
În drept, a invocat prevederile OUG nr. 195/2002 rep., H.G. 1391/2006, O.G. nr. 2/2001
În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, instanța reține că, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._/11.06.2013 întocmit de intimată, petentul a fost sancționat cu avertisment și măsura complementară de aplicare a 6 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 102 alin. 2 din OUG 195/2002 republica și art. 108 alin. 1 lit. d pct. 9, întrucât, la data de 11.06.2013 a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ în mun. C. pe . direcția B. N. către . efectuat viraj stânga în dreptul stației Peco Petrom, încălcând marcajul longitudinal dublu continuu ce separă sensurile de mers.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Este adevărat că OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de contravenție însă, având în vedere că acesta este un act administrativ, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica judiciară se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția relativă de legalitate, astfel încât, din această perspectivă și în baza art. 249, îi revine petentului obligația de a propune și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Dincolo de prevederile dreptului național român, instanța reține că, cel puțin după pronunțarea cauzei A. împotriva României (hotărârea CuEDO-Secția a III-a din 04.10.2008), este fără putință de tăgadă faptul că materia contravențională română se încadrează în noțiunea de „acuzație în materie penală” prevăzută de art. 6 paragraful 1 CEDO, astfel încât devin incidente toate garanțiile prevăzute de Convenția europeană, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Însă, instanța subliniază că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, rezultă că art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7.10.1988). Mai mult, Curtea a statuat că, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (hotărârea Janosevic împotriva Suediei, par. 101).
Făcând aplicarea jurisiprudenței europene mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de OG 2/2001, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 din Convenție și, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.
De altfel, astfel cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 349/2003, persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta atacă în justiție procesul-verbal de constatare a contravenției, iar instanța respinge plângerea formulată ca neîntemeiată, însă în acest caz nu se poate reține că s-a încălcat principiul prezumției de nevinovăție, căci răspunderea contravenientului a fost stabilită, așa cum prescriu Constituția și Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin hotărâre judecătorească definitivă.
A. Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată.
C. Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii. Această probă trebuie să fie făcută de către contestator, în calitate de titular al plângerii contravenționale, astfel cum impune art. 249 C. proc. civ..
În cauza de față, însă, instanța constată că petentul nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază acesta nefiind, așadar, răsturnată.
Astfel, instanța constată că în plângerea contravențională petentul nu a solicitat încuviințarea de probe din care să rezulte eventual o altă situație de fapt decât cea reținută în cuprinsul procesului verbal.
Având în vedere că petentul nu a reușit să facă dovada contrară celor reținute în procesul verbal, instanța reține că acesta de face vinovat de săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. d pct. 9 și art. 101 alin. 1 lit. 18 din OUG 195/2002 republicată.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 1 lit. d pct. 9, constituie contravenție și se sancționează, pe lângă amendă, și cu aplicarea a 6 puncte de penalizare «schimbarea direcției de mers prin viraj spre stânga, dacă prin aceasta se încalcă marcajul longitudinal continuu care separă sensurile de circulație».
Reținând culpa petentului în săvârșirea acestei contravenții și având în vedere că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, instanța va menține măsurile sancționatorii aplicate, atât pe cea principală (avertismentul), cât și pe cea complementară (aplicarea a 6 puncte de penalizare).
Față de aceste considerente de fapt și de drept, în baza art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petent ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal atacat ca fiind legal și temeinic întocmit.
În temeiul art.22 alin.6 C.proc.civ., cu referire la art.451 C. proc. civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Raportat la art.34 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, coroborat cu art. 468 alin.1 C. proc. civ. și la art.471 alin.1 C. proc. civ., prezenta hotărâre este supusă numai apelului la Tribunal – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria C. (instanța a cărei hotărâre se atacă).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul S. C. D. domiciliat în C., ., ., . în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean C. – Serviciul Rutier, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2013.
P. GREFIER
L. F. E. G.
Red.jud.L.F./ Tehn. E.G.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 04/2013.... → |
|---|
