Obligaţie de a face. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 12615/212/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C. – SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 3047
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința din data de 16.12.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: M. DĂNUȚA M.
Pe rol judecarea cauzei civilă privind pe reclamant G. D. și pe pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR, având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 25.11.2013 fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea dată care face corp comun cu prezenta hotărâre, când instanța, în aceeași compunere a completului de judecată, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 02.12.2013, la data de 09.12.2013 când,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.05.2013 sub nr._, reclamantul G. D. a chemat în judecată pârâtul S. ROMÂN – PRIN MINISTERUL FINANȚELOR, solicitând instanței obligarea acestuia la plata dobânzii civile aferente sumei de_ mărci germane, 565 dolari și 170 lire sterline pentru perioada 09.04.1974 – 01.06.2007.
În subsidiar, s-a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii civile aferentă sumei de_ mărci germane, 565 dolari și 170 lire sterline pentru perioada 04.11.2002 – 01.06.2007.
S-a solicitat de asemenea obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Sentința penală nr. 39/09.04.1974 pronunțată de Tribunalul C., statul român i-a confiscat_ mărci germane, 565 dolari și 170 lire sterline, în baza art. 43 alin. 2 din Decretul 210/1960 și art. 118 lit. b din fostul Cod penal, iar prin Sentința civilă nr. 6761/01.06.2007, BNR a fost obligat la restituirea valutelor menționate, convertite în lei, fiind achitată efectiv suma de_,24 lei.
Reclamantul arată că cererea de acordare a daunelor este o cerere accesorie acțiunii în revendicare formulată anterior, ceea ce îi conferă un caracter imprescriptibil.
Reclamantul mai arată că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel că acordarea dobânzilor legale nu se poate acorda decât de la data confiscării valutelor, nefiind necesar ca debitorul să fie pus în întârziere, fiind astfel respectat principiul reparării integrale a prejudiciului.
Pentru cererea subsidiară, reclamantul arată că solicită obligarea la plata dobânzii civile calculate de la data notificării debitorului, arătând că statul român a fost notificat prin intermediul executorului judecătoresc prin notificarea înregistrată cu nr. 1128/04.11.2002.
În probațiune, reclamantul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: notificarea nr. 1128/04.11.2002 și răspunsul formulat de Ministerul Finanțelor Publice, Sentința penală nr. 39/09.04.1974, Sentința civilă nr. 6761/01.06.2007.
Pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE – prin AJFP C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, arătând că în temeiul art. 223 C.civ., art. 2 și 21 din O.U.G. nr. 190/2000 și art. 39 alin. 2 și art. 40 alin. 1 din H.G. nr. 1344/2003 nu se poate reține în sarcina Ministerului Finanțelor Publice obligația acordării despăgubirilor solicitate de reclamant.
Pârâtul a invoca de asemenea excepția prescripției acțiunii, arătând că acțiunea formulată de reclamant nu poate fi întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, în cauză fiind aplicabile prevederile O.U.G. nr. 190/2000 conform principiului generalia specialibus derogant, act normativ care instituie un termen în interiorul căruia se putea solicita instanței judecătorești competente restituirea acestor bunuri mobile.
La data de 22.11.2013, reclamantul a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța reține următoarele:
Din cuprinsul Sentinței penale nr. 39/1974 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr. 176/1974 (pag. 21), rezultă faptul că S. român prin autoritățile sale i-a confiscat reclamantului următoarele sume în valută:_ mărci germane, 565 dolari și 170 lire sterline, în baza art. 43 alin. 2 din Decretul nr. 210/1960 și art. 118 lit. b din Codul penal.
Conform prevederilor art. 223 alin. 1 C.civ., aplicabil în cauză în baza dispozițiilor art. 192 C.civ. „În raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular drepturi și obligații, statul participă prin Ministerul Finanțelor Publice, afară de cazul în care legea stabilește un alt organ în acest sens.”
De asemenea, conform prevederilor art. 224 alin. 1 C.civ. „Dacă prin lege nu se dispune altfel, statul nu răspunde decât în mod subsidiar pentru obligațiile organelor, autorităților și instituțiilor publice care sunt persoane juridice și niciuna dintre aceste persoane juridice nu răspunde pentru obligațiile statului.”
Din interpretarea art. 26 al. 1 și 1^1 din OUG nr. 190/2000 și art. 40 alin. 2 din Normele Metodologice pentru aplicarea prevederilor nr. OUG 190/2000 privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase în România rezultă că numai în cazul litigiilor având ca obiect restituirea metalelor prețioase statul va fi reprezentat în instanță de BNR, nu și atunci când litigiul are ca obiect revendicarea unor sume de bani confiscate abuziv sau dobânda aferentă acestor sume.
Prin urmare, în contextul în care O.U.G. nr. 190/2000 și Normele Metodologice de Aplicare, care au conferit calitate procesuală pasivă Băncii Naționale a României, nu se referă și la valuta confiscată, cum este cazul în speță, iar valuta a fost confiscată de către S. Român prin organele de urmărire penală, instanța constată că în cauză are calitate procesual pasivă statul român, care participă ca subiect de drepturi și obligații în raporturile juridice, în calitate de persoană juridică, fiind reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 16.03.2006 sub nr. de dosar_, reclamantul G. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN prin BANCA NAȚIOANLĂ A ROMÂNIEI, obligarea pârâtului la restituirea în natură a următoarelor sume: 565 SUA,_ mărci germane, 170 lire sterline depuse șa Banca Națională – Sucursala C.. Prin Sentința civilă nr. 6761/2007, instanța a admis acțiunea promovată de reclamant și a obligat pârâtul la restituirea către reclamantă a respectivelor sume.
Astfel cum s-a arătat și mai sus în analiza excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, O.U.G. nr. 190/2000 se aplică numai în cazul litigiilor având ca obiect restituirea metalelor prețioase, nu și atunci când litigiul are ca obiect plata dobânzii aferente unor sume de bani confiscate abuziv, astfel cum este cazul de față. Prin urmare, instanța constată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 26 din O.U.G. nr. 190/2000, invocate de pârât, referitoare la termenul limită până la care se pot introduce cererile de restituire a obiectelor din metale prețioase și pietre prețioase preluate abuziv de către stat.
De altfel, reclamantul a indicat în cererea de chemare în judecată faptul că acțiunea sa este o acțiune accesorie unei acțiuni în revendicare, nu este o acțiune patrimonială care are ca obiect restituirea unor sume de bani ci este o acțiune accesorie acțiunii în revendicarea unor bunuri confiscate în mod abuziv de către fostul regim comunist în baza unui act normativ nelegal, fără să existe un just titlu, ceea ce îi conferă un caracter imprescriptibil. De asemenea, în concluziile scrise formulate, reclamantul a arătat că nu și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile O.U.G. nr. 190/2000, care nu este aplicabil în cauză.
De asemenea, și în concluziile orale susținute în fața instanței la termenul din 5.11.2013, reclamantul prin reprezentant a arătat că acțiunea este o acțiune accesorie acțiunii în revendicare a unor bunuri confiscate în mod abuziv.
Având în vedere faptul că judecătorului nu îi este permis de lege să schimbe din oficiu cauza cererii de chemare în judecată, calificarea juridică a faptei și aplicarea textului de lege fiind două operațiuni distincte, instanța se va pronunța asupra prezentei cauze prin raportare la calificarea juridică a faptelor, astfel cum a fost indicată de reclamant.
Instanța constată că prin cererea formulată, reclamantul a invocat și instituția răspunderii civile delictuale, prevăzută de art. 998 – 999 C.civ. Cu privire la acest aspect, instanța reține faptul că instituția restituirii fructelor (dobânzi în cazul sumelor de bani) ca urmare a admiterii unei acțiuni în revendicare și cea a răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie sunt două instituții diferite, care nu pot fi invocate și aplicate simultan.
Prin urmare, având în vedere temeiul invocat prin concluziile formulate cu ocazia dezbaterilor asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, precum și faptul că prevederile art. 485 C.civ. au caracter de lege specială față de cel de lege generală al răspunderii civile delictuale, instanța se va pronunța asupra cauzei prin raportare la calificarea juridică a faptelor, astfel cum a fost indicată de reclamant la ultimul termen de judecată, respectiv va analiza acțiunea ca o acțiune de restituire a dobânzilor ca urmare a admiterii unei acțiuni în revendicare și prin aplicarea principiului restitutio in integrum.
Conform prevederilor art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, „Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat in termenul stabilit in lege.”
Art. 7 alin. (1) prevede că „Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul de acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.”
Ca efect al admiterii acțiunii în revendicare, reclamantul avea dreptul la restituirea fructelor produse de bun, care în cazul unei sume de bani sunt dobânzile, însă acțiunea în restituirea fructelor civile este prescriptibilă și depinde de buna sau reaua credință a posesorului, conform prevederilor art. 485 C.civ. Dreptul proprietarului de a obține odată cu restituirea bunului și toate accesoriile sale (fructe și producte) este un drept de creanță, iar potrivit dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție a acțiunilor referitoare la un obiect patrimonial este de trei ani.
Prin urmare, dreptul la acțiune al reclamantului în ceea ce privește dobânda civilă aferentă sumelor confiscate începe să curgă cel mai târziu de la data pronunțării sentinței prin care instanța a dispus restituirea sumelor către reclamant, respectiv luna 01.06.2007, dată la care nu mai exista nici un impediment pentru promovarea acțiunii în restituirea dobânzilor. Astfel, la data introducerii prezentei acțiuni, termenul de prescripție era deja îndeplinit.
Chiar dacă dobânda aferentă sumelor confiscate se cuvine reclamantului, nu înseamnă că ele pot fi restituite pe întreaga perioadă de timp, deoarece sunt incidente prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, precum și ale art. 7 alin. 1, arătate mai sus.
Pe de altă parte, se constată că dispozițiile Codului civil privind restituirea fructelor se coroborează cu dispozițiile privind prescripția dreptului la acțiune, neexistând nicio dispoziție legală care să prevadă caracterul imprescriptibil al unei asemenea acțiuni.
Pentru toate aceste considerente, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge acțiunea formulată ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRAȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca neîntemeiată.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul G. D. cu domiciliul ales la av. în CONSTANTA, ., nr. 20-26, . C. în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în C., I.GH. D., nr. 18, J. C., ca prescrisă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. DUMITRUMIRELA DĂNUȚA M.
M.M. 23 decembrie 2013
Red. Jud. D.D.2ex/ 09.04.2014
Emis 2 comunicări, la data de 10.04.2014
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 23/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 17/2013.... → |
|---|
