Pretenţii. Sentința nr. 29/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 29/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 19018/212/2012
Dosar nr. 19._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Sentința civilă Nr.
Ședința publică de la 29 aprilie 2o13
Completul compus din:
PREȘEDINTE: E. S.
GREFIER: A. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant F. C. și pe pârât D. C., având ca obiect: pretenții
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc in ședința publică din 18 aprilie 2o13, susținerile părților fiind consemnate in Incheierea de ședință din acea data, cand instanta, avand nevoie de timp pentru deliberare, a amanat pronunțarea la data de 25 aprilie 2o13 când având nevoie de timp de deliberare a amânat pronunțarea la data de 29 aprilie 2o13, pentru a hotărâ următoarele:
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 25._, sub nr. _, reclamanta F. C., a chemat în judecată pe pârâta . instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 1064,03 lei compusă din:
- 474,03 lei, reprezentând cheltuieli de deplasare, aferente soluționării la instanța de fond- revizuire a dosarului nr._ ;
- 590,00 lei lei reprezentând cheltuieli de deplasare, aferente soluționării în recurs a dosarului nr._ ;
- cheltuieli de judecată aferente prezentului litigiu.
Acțiunea nu a fost motivată în fapt și în drept.
În dovedirea cererii, societatea reclamantă a solicitat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia a solicitat atașarea dosarului nr._ și a depus la dosar, în copie, centralizator cheltuieli de judecată, ordine de deplasare, decont de cheltuieli, bonuri fiscale, factura nr. 2347/23.01.2011, bilete de călătorie.
Potrivit art. 242 C.proc.civ., societatea reclamantă a solicitat judecarea în lipsă a prezentei cauze.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată cu motivarea că pretențiile reclamantei ce vizează cheltuielile de deplasare, au fost determinate din inițiativa acesteia, fără vreo culpă a pârâtei. Mai arată faptul că actele depuse de către reclamantă nu fac dovada pretențiilor, astfel ordinul de deplasare consilier din data de 23/24.01.2001 nu poartă nici o ștampilă. De asemenea bonurile de benzină neînsoțite de foile de parcurs nu fac nici o dovadă pentru că nu se poate verifica distanța, consumul, traseul.
În privința cazării arată pârâta, că distanța până la G. nu necesita cazare, fiind o cheltuială inutilă.
A fost încuviințată proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
În fapt:
În cadrul dosarului înregistrat la Curtea de Apel G. sub nr._, având ca obiect revizuire, formulată de către pârâta din cauza de față, .> a chemat în judecată reclamanta din prezenta cauză, solicitând instanței revizuirea deciziei comerciale nr. 116/A/27.11.2008 a Curții de Apel G., revizuire ce a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva deciziei comerciale nr. 11/24.01.2011 . formulat recurs, ce a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr._ fiind respins ca nefundat.
Analizând înscrisurile dosarului nr._, instanța constată că reclamanta a fost reprezentată prin consilier juridic Ș. I., cf. delegației nr. 161/21.01.2011 ( fila 6).
În drept:
Potrivit art. 274 alin.1 C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Din interpretarea textului legal precitat rezultă că, pentru admiterea unei acțiuni având ca obiect pretenții constând în recuperarea pe cale separată a cheltuielilor de judecată pe care partea le-a efectuat în cadrul unui litigiu, se impun a fi respectate cumulativ următoarele condiții:
- partea care solicită cheltuielile de judecată să fie partea care a câștigat litigiul;
- partea care a câștigat litigiul să dovedească împrejurarea că a făcut cheltuielile pe care le solicită.
Art. 274 alin.1 și alin.2 C.proc.civ. trebuie coroborat cu dispozițiile referitoare la răspunderea civilă delictuală din Codul civil din 1864 –ținând cont de prevederile art. 103 din Legea nr.71/2011, potrivit cărora răspunderea civilă delictuală este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite. Astfel, potrivit art. 998 și art. 999 C.civ. din 1864, orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Din analiza art. 998 C.civ. din 1864 jurisprudența a reținut patru condiții cumulative ale răspunderii civile delictuale, respectiv: prejudiciul suferit, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția.
Coroborând art. 274 C.proc.civ. cu art. 998 C.civ. din 1864, rezultă că cele patru condiții anterior precizate trebuie să fie analizate în plan procesual și trebuie să fie particularizate în cazul unui litigiu de tipul celui în cauză, după cum urmează:
- prejudiciul suferit de reclamant să se concretizeze în cheltuielile de judecată pe care acesta le-a făcut în cadrul litigiului cu privire la care acestea se solicită;
- fapta ilicită a pârâtului să fie evidențiată prin soluția pronunțată într-un astfel de litigiu;
- legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul suferit de reclamant să se verifice în sensul că reclamantul s-a văzut obligat a face o . cheltuieli de judecată cauzate tocmai de desfășurarea unui astfel de litigiu;
- vinovăția pârâtului trebuie să constea în culpa sa procesuală rezultată din însăși soluția pronunțată în cadrul litigiului cu privire la care se solicită cheltuielile de judecată.
La cele șase condiții menționate, mai trebuie adăugată încă una care rezultă din chiar rațiunea de a fi a unei acțiuni de tipul celei în cauză, și anume aceea ca pretențiile privitoare la respectivele cheltuieli de judecată să nu fi fost deja recunoscute reclamantului în litigiul în cadrul căruia și în legătură cu care acesta le-a și efectuat.
În ceea ce privește susținerea pârâtei din cuprinsul întâmpinării, potrivit căreia, cererea este lipsită de obiect, instanța reține că pârâta nu a făcut dovada achitării cheltuielilor de judecată solicitate prin prezenta cerere.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța constată că reclamanta din prezenta cauză a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor mai sus enumerate, respectiv:
(1) este partea care a câștigat litigiul – potrivit Deciziei civile nr.3079/12.10.2011;
(2) a dovedit că a efectuat cheltuielile pe care le solicită, contând în cheltuieli de deplasare și cazare în cuantum de 474, 03 lei efectuate cu ocazia soluționării recursului aflat pe rolul Curții de Apel G. și 590,00 lei cheltuieli de deplasare.
(3) prejudiciul suferit de reclamant se concretizează în cheltuielile de judecată pe care acesta le-a făcut în cadrul litigiului cu privire la care acestea se solicită
(4) legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul suferit de reclamant constă în aceea că reclamantul s-a văzut obligat a face o . cheltuieli de judecată cauzate tocmai de desfășurarea unui astfel de litigiu
(5) vinovăția pârâtului constând în culpa sa procesuală rezultată din însăși soluția pronunțată în cadrul litigiului cu privire la care se solicită cheltuielile de judecată.
În ceea ce privește susținerea pârâtei că toate aceste cheltuieli nu sunt justificate, instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada acestora cu înscrisurile depuse la dosar.
Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să admită acțiunea, cu consecința obligării pârâtei la plata către reclamanta a sumei de 1064, 03 lei, reprezentând cheltuieli de judecată –deplasare, cazare – efectuate în dosarul nr._ al Curții de Apel G..
Față de cele considerate, instanța va admite cererea reclamantei, astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE:
ADMITE cererea formulată de societatea reclamntă F. C., cu sediul în localitatea C., ..194, județ C. în contradictoriu cu societatea pârâtă D. C. cu sediul în localitatea C., Anexa Casa V., ..
OBLIGA parata D. C. la plata către reclamantă a sumei de 1064, 03 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2o13.
PREȘEDINTE,pt. GREFIER,
E. S. A. A.
Conform art.261 alin.2 C.proc.civ.
Semnează grefier șef secție M. Ț.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 26/2013. Judecătoria CONSTANŢA | Somaţie de plată. Sentința nr. 8021/2013. Judecătoria CONSTANŢA → |
|---|
