Rezoluţiune contract. Sentința nr. 19/2013. Judecătoria CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2013 pronunțată de Judecătoria CONSTANŢA la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 10905/212/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA C.
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
Sentinta civila nr._
Ședința publică de la 19.12.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. L.
GREFIER M. L.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamantele M. V., T. T., C. M. și pe pârât R. O., având ca obiect rezoluțiune contract repunerea părților in situația anterioara.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publica din data de 4.12.2013 si au fost consemnate în încheierea de ședința din acea data, încheiere ce face corp comun cu prezenta, pentru când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 11.12.2013 si respectiv 18.12.2013 si 19.12.2013.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 04.05.2012 sub nr._ și modificată la data de 14.09.2012, reclamantul N. T. și ulterior reclamantele M. V., T. T. și C. M., fiice ale reclamantului decedat în cursul procesului, in contradictoriu cu pârâta R. O. și pârâta N. M., solicitat să se dispună rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.519/29.08.2008 la B.N.P. Themis Notari Publici Asociați I. M. și I. C., pentru nerespectarea caluzei de abitație viageră în favoarea lui N. T., constatarea nulității absolute a vânzării ca urmare a vânzării lucrului altuia în ceea ce o privește de pârâta N. M., cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 29.08.2008 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.519 cu R. O., contract prin care a fost instituit un drept de habitație viageră, fără plata vreunei chirii, asupra întregului imobil în favoarea reclamantului și a numitei N. M., bunica pârâtei, deși părțile s-au înțeles să insereze o clauză de întreținere.
Se mai arată că, deși a acceptat ca pe contract să fie trecută și N. M., în calitate de vânzător, în realitate aceasta nu putea vinde pentru că nu avea calitate de proprietar al bunului, acesta fiind bun propriu dobândit de către reclamanta înainte de căsătorie.
De asemenea, prețul stabilit prin contract a fost de_ lei, bani care au intrat în contul reclamantului, la scurt timp însă fiind convins de către pârâta R. să i retragă fiind luați de către aceasta.
După ce pârâta a intrat în posesia banilor, reclamantul a fost bătut și alungat din imobil pe motiv că trebuie să locuiască numai într-o cameră, interzicându-i-se accesul în întregul imobil, așa cum fusese stabilit prin contract. Pârâta s-a mutat în imobil și voia să aibă la dispoziție întregul imobil, pentru ea și bunica ei, pârâta N. M., cu care la momentul promovării acțiunii se află în proces de divorț.
Mai învederează reclamantul că a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții, prevăzută de art.215 alin.3 Cod penal., având în vedere că s-a dorit inserarea în contract a unei clauze de întreținere și nu de habitație viageră.
În ceea ce privește capătul doi de cerere, a arătat reclamantul că imobilul înstrăinat pârâtei R. a fost integral bun propriu al reclamantului, atât în ceea ce privește construcția casă de locuit, cât și terenul pe care era situată casa(și cu care face corp comun).
În condițiile în care singurul proprietar al imobilului era N. T. la data vânzării imobilului către R. Orpica, pârâta N. M. nu avea nicio calitate să semneze actul autentic de vânzare-cumpărare și, întrucât aceasta apare pe actul respectiv în calitate de vânzător, rezultă că aceasta a vândut lucrul altuia, ceea ce atrage nulitatea actului semnat.
Se mai arată că, întrucât între cele două pârâte există o relație de rudenie, R. O. fiind nepoata de fiu dintr-o căsătorie anterioară cele cu reclamantul, este posibil ca între acestea să fi existat o conivență în sensul de a-l deposeda și înlătura pe reclamanta din imobil.
În drept, au fost invocate disp.art.948,969 și 968 Cod civil, 1080 Cod civil.
În susținere, au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv contract de vânzare-cumpărare, notificare, chitanță, proces-verbal, de identificare a imobilului, adeverință și certificate eliberate de Primăria comunei Istria, titlu de proprietate, plângere penală.
La data de 08.06.2012, apărătorul reclamantului a depus la dosar certificat de deces al reclamantului, solicitând introducerea în cauză a moștenitoarelor acestuia.
La data de 14.09.2012, a fost depusă la dosar o cerere de modificare a acțiunii prin care se solicită rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare pentru nerespectarea clauzei de abitație viageră în favoarea lui N. T. și constatarea nulității absolute a vânzării, ca urmare a vânzării lucrului altuia.
La data de 07.12.2013, pârâta R. a formulat întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea acțiunii, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, a arătat pârâta R. faptul că pârâta N. M., bunica ei, a început relația cu reclamantul în anul 1986, fiind legalizată în anul 1999. Până la plecarea reclamantul din domiciliu conjugal în anul 2009, bunica N. M. și reclamantul au trăit împreună în armonie, gospodărindu-se ca o adevărată familie.
În ceea ce privește alungarea din imobil, se arată că, în anul 2009, reclamantul a plecat de la domiciliu susținând că este necesară prezența sa la un cabinet medical pentru niște investigații, însă, ulterior, după ce a fost nevoită să apeleze la poliție, pompieri și salvare, N. M. a aflat faptul că reclamantul s-a întâlnit cu fiica acestuia M. V., urmând-o pe aceasta la domiciliul ei, hotărând să rămână câteva zile .
Mai arata pârâta R. O. faptul că, din spusele pârâtei N. M., după câteva zile reclamantul s-a întors la domiciliu cu un tractor cerând să-i fie aduse toate lucrurile și o pare din mobilier, motiva de împrejurarea că dorește să se mute definitiv la fiica sa.
Ulterior mutării reclamantului, pârâta R. a fost chemată la poliție întrucât reclamantul a formulat plângere penală prin care susținea că aceasta este cea care l-a izgonit din imobil și l-a înșelat.
Astfel, față de motivul invocat de către reclamant, cu privire la anularea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de abitație viageră, arată pârâta R. O. faptul că în nici un moment aceasta nu l-a îndepărtat de posesia imobilului, muncind și domiciliind în C., singurii care au locuit în acest imobil fiind reclamantul și soția acestuia N. M. .
Față de cel de-al doila capăt de cerere, se arată că nu este vorba de o nulitate absolută c una relativă supusă conformării.
În drept, au fost invocate disp.art.115-118 Cod proc.civ.
A fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, interogatoriul părților și proba testimonială, declarațiile martorilor fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
La data de 12.04.2013 reclamanta T. T. a formulat cerere de renunțare la judecată, aceasta renunțând și la succesiunea autorului N. T., iar în ședința publică din data de 13.09.2013 a renunțat la acțiune și reclamanta C. M.
Analizand cererea dedusa judecatii prin prisma probatoriului administrat in cauza instanta retine urmatoarele:
În ceea ce privește acțiunea inițiată de către reclamantul N. T. și continuată de către moștenitoarele Cicsan M. și T. T., raportat la dip.art. 246 alin.(1) C.pr.civ. potrivit cărora”Reclamantul poate sa renunte oricand la judecata, fie verbal, fie prin cerere scrisa”, și având în vedere cererea de renunțare a acestora la acțiune, manifestarea de vointa ce reprezintă un act de desistare, deci un act de dispozitie, care nu este supus cenzurii de către instanță, urmează a se luat act de cererea de renunțare la judecată.
În ceea ce prvește acțiunea inițiată de către reclamantul N. T. și continuată de către moștenitoarea M. V., se rețin următoarele:
La data de 29.08.2008, partile au incheiat un contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr.519/29.08.2008 la B.N.P. Themis Notari Publici Asociați I. M. și I. C.. Obiectul contractului l-a constituit vânzarea de către reclamant a nudei proprietăți din imobilul situat in Istria, ., județul Constanta, compus din teren și construcții, prin contract instituindu-se un drept de habitație viageră, fără plata vreunei chirii, asupra întregului imobil, în favoarea vânzătorilor N. T. și N. M..
Prețul vânzării a fost stabilit la suma de 35.574 lei și a fost achitat de către cumpărătoare integral, prin virament bancar..
Constata instanța că ceea ce a constituit obiectul vânzării nu a fost dreptul de proprietate in plenitudinea atributelor sale, ci un drept dezmembrat prin care s-a înstrăinat doar nuda proprietate.
Potrivit art.969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege intre partile contractante si trebuie executate ,conform art.970 Cod civil cu buna credinta in conditiile prevazute de art.977 si urmatoarele Cod civil.
Potrivit art.1020 Cod civil condiția rezolutorie este subânțeleasă totdeauna in contractele sinalagmatice, in caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său.
Din dispozițiile citate mai sus, rezulta ca rezoluțiunea –ca sancțiune ce consta in desființarea anterioara, intervine in condițiile in care, in mod culpabil, una dintre părțile contractante nu-si executa obligațiile asumate.
In speță, instanța retine ca, in raport de dispozițiile art.1169 Cod civil reclamanta nu a făcut dovada nerespectării de către pârăta R. O. a drept de habitație viageră instituit în favoarea reclamantului.
Astfel, in răspunsul la interogatoriul administrat de către instanță, pârâta R. O. a arătat faptul că N. T. nu a fost alungat din imobil și nici nu i s-a impus să locuiască într-o anexă, precum și faptul că aceasta nu a locuit efectiv în imobil venind în vizită, stare de fapt ce rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv N. C. și G. A. și înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă potrivit cărora aceasta și-a efectuat studiile liceale și a prestat activitate în localitatea C..
Din declarația martorilor audiați în cauză rezultă faptul că relația reclamantului cu pârâta N. M. a fost bună, familială, aceasta deteriorându-se la scurt timp după încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu pârâta R. O..
Susținerea martorului propus de către reclamantă, P. I., în sensul că, după încheierea contractului de vânzare, lui N. T. i s-a impus să locuiască într-o singură încăpere, nu poate fi coroborată cu nicio altă declarație dată în cauză.
Se mai reține că, ulterior căsătoriei reclamantului cu pârâta N. M. și anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare ce face obiectul cauzei, relațiile reclamantului N. T. cu fiicele acestuia nu erau foarte apropiate, în sensul că acestea nu îl vizitau și nu se preocupau de starea de sănătate a acestuia, stare de fapt ce s-a schimbat ulterior în sensul că fiica acestuia, reclamanta M. V. l-a luat pe reclamant pentru a locui împreună la domiciliul fiicei, fără discuta în prealabil cu soția acestuia.
F. de cele retinute, instanta apreciaza ca, din probele administrate nu rezulta ca pârâta R. Orpica nu a respectat dreptul de habitație al reclamantului Nistro T., autorul reclamantei M. V., drept instituit prin contractul încheiat de părți .
Dând eficienta juridica considerentelor anterior expuse, instanța va respinge cererea reclamantului ca neîntemeiată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare motivat de vânzarea de către pârâta N. M. a bunului ce nu îi aparținea, respectiv imobilul situat în Istria, ., județul C., se rețin următoarele:
Practica și literatura juridică au reținut constant că vânzarea lucrului altuia este anulabilă pentru eroare asupra calității vânzătorului, actul fiind lovit de nulitate absolută, conform art. 948 C. civ., numai în situația în care ambele părți au fost în cunoștință de cauză la încheierea contractului, reprezentând o operațiune speculativă, având o cauză ilicită.
Astfel nulitatea absoluta a vânzări lucrului altuia are ca punct de plecare împrejurarea ca părțile au încheiat contractul știind ca lucrul vândut nu este proprietatea vânzătorului ci este proprietatea altei persoane, ascunzând intenția de a aduce altuia o paguba, fiind un act fondat pe o cauza ilicita sau frauda, având ca numitor comun reaua-credință a părților.
În lipsa acestor împrejurări, nu se justifica nulitatea contractului.
Totodată, se mai reține că, având în vedere că nulitatea actului se constată și în raport de dispozițiile art.966 Cod civil, iar vânzătorul N. T. era proprietarul bunului vândut a fost s-a realizat scopul avut în vedere de către cumpărătoare, respectv dobândirea dreptului de proprietate.
În speță, contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat între reclamantul Nistro T. și soția aceatuia-pârâta N. M., în calitate de vânzători și pârâta R. O., în calitate de cumpărătorare.
Din răspunsul la interogatoriile administrate de către instanță declarațiile martorilor audiați în cauză, se reține că pârâta a semnat actul de vânzare, în calitate de soție a reclamantului, fără a avea cunoștință de existența sau nu a dreptului de proprietate, fără a primi vreo sumă de bani, reprezentând preț al vânzării, neputându-se reține astfel în acest sens reaua credință a vreunei părți, cu atât mai mult cu cât titlul de proprietate al reclamantului N. T. a fost emis la data de 24.06.2005, în timpul căsătoriei cu pârâta N. M., prin constituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 3801 mp.
Față de considerentele arătate, apreciind neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantul N. T., decedat în timpul procesului și continuată de reclamanta M. V., urmează a o respinge.
In temeiul art.274 Cod proc.civilă, constatând culpa procesuala a reclamantei, va admite cererea pârâtei R. O. privitoare la plata cheltuielilor de judecat și o va obliga pe reclamanta M. V. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Ia act de renunțarea reclamantelor T. T., domiciliata in CALARASI, ., ., . M., domiciliata in .. 12 la judecata acțiunii.
Respinge acțiunea precizată, ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta M. V., domiciliata in .. 2, judet Constanta la plata către pârâta R. O., domiciliata in comuna ISTRIA, . a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.12.2013
P., GREFIER,
M. L. M. L.
Red.jud.M.L.S.-2.04.2014, dact...04.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5360/2013.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 6848/2013.... → |
|---|
